Pote fi vorba de temperament sau despre anumite experiente de viata mai putin fericite.
Nu cred ca poate fi vorba de oameni antisociali, viata iti creiaza de multe ori aceasta stare si motive sunt multiple cum ar fi; abandonarea acestora de catre cei dragi, copii rude si de aici apare tristetea, supararea incat se produce o ruptura cu ceilalti din jur, dar nimeni nu stie ce este in sufletele lor.
Nu sunt antisociali, dar cateodata viata iti da cate o lvitura incat cu greu iti revii.
Poate ca nu au avut o copilarie fericita, poate ca persoanele in care aveau incredere i-au tradat, poate ca nu au fost inconjurati de copii inca de mici si acum nu stiu sa se comporte intr-o societate, din cauza problemelor de sanatate(unii), poate pentru ca sunt complexati si pentru ca i-au mai respins anumite persoane din cauza asta. Eu cred ca ar trebui sa-i ajutam sa se integreze.
E posibil sa fiu subiectiva, pentru ca scriu gandindu-ma la un tanar pe care l-am cunoscut aici. Este asa cum ai spus, retras, nu-l atrage din casa nici soarele cald ce-i trece prin fereastra. E bun, cald, are multe intrebari fara raspuns, este trist, insa daca fata de mine este deschis, cred ca poate fi si fata de altii, cu conditia ca acestia sa-l inteleaga! Nu cred ca sunt persoane anti... e mult spus, mai bine asociale, ci doar un strop neintelese. Sunt rodul indiferentei noastre! Alex, va fi bine cu siguranta!
Monica