Fetelor...nu vi s-a intamplat sa va fie mila de prietenul celei mai bune prietene a voastre in momentul cand acestia se desparteau? Cum ati reactionat in acele momente, daca vi s-a intamplat?

Nu cred ca mi s-a intamplat si nu cred ca ar fi trebuit eu sa devin batistuta lui sau umarul pe care sa planga. In final ea e prietena mea, el e un strain. Doar nu lºoi chema la mine acasa, saºl culc cu mine in pat in semn de ajutor moral si sa-i mai fac si micul dejun dimineata, ca vezi doamne cotzofana de prietena mea l-a facut sa sufere.

A fost relatia lor, s-au despartit, sa-si vada fiecare de ale lor sau ce or vrea, eu sunt alaturi de prietena mea indiferent care ar fi decizia ei si fara sa ma bag in vreun fel.

In general nuºmi place sa iau decizii in locul altora si nici sa ma bag in viata lor. Mi se cam falfaie de ce face lumea. De mine mi se rupe sufletul!

Nu e vorba de indiferenta. E vorba despre viata persoanala a oamenilor. I-as spune ca-l sustin, la fel le-as spune amandurora, dar ca ei trebuie sa decida pentru ei si ca nu vreau sa ma implic in vreun fel, doar sa le fiu alaturi indiferent care ar fi decizia.
Mie una asa mi se pare cel mai corect.

Anca, dar in situatia in care si baiatul iti e prieten foarte bun, si iti cere ajutorul, un sfat sau ceva, tot asa indiferenta ai fi?

Da ...tocmai despre asat era vorba ...despre sprijinul acordat :d nu despre altceva

Da. eu i-am propus sa se culce cu mine, inainte de a se desparti de el.si ea a acceptat. ce mila imi era de el.doar era cel mai bun prieten. dar si de mine mi se rupea inima. iar ea, dacal iubea pe el, trebuia sa ma iubeasca si pe mine nu? macar o data, de doua ori.

Am luat-o in brate pe prietena mea care suferea fffffffff mult si i-am spus ca lucruri din astea se intampla si noi nu avem ce face...