FUNDITA! Am 18 ani.
Mama mea este foarte inventiva! Sunt un "copil" bun, toata lumea spune asta, nicioada n-am umblat dupa baieti sau sa se auda ca am facut ceva, niciodata, de scoala ma tin. Insa de ceva vreme simt oarecum nevoia sa fiu mai inependenta, sa nu mai depind asa mult de parinti. Simt nevoia ca viata ma privata sa fie viata mea privata, vreau ca momentele frumoase sa le impart doar cu iubitul meu, si ce e frumos si se intampla intre noi, sa ramana doar intre noi. Sa invat sa iau deciziile singura, nu ma mai planga, vreau sa imi formez caracterul, iar mama imi reproseaza ca ii ascund ceva. Nu-i ascund absolut nimic, doar ca am nevoie de intimitate, de singuratate, i-am spus si tot nu imi respecta nevoile si cerintele. Ma intreaba ce fac cu banii, si ii spun clar "ii adun" sau uneori ii zic " sunt banii mei,, ce tot ma iei la rost?" si vine cu texte "pentru ce sa aduni tu bani?" mereu se gandeste la ce e mai rau, se gandeste ca ma droghez, ca iau pastile, ca ajut pe cineva cu bani. Recent am ajutat o colega, a facut impreuna comanda de cosmetice, si am ales sa facem impreuna pentru a fi mai ieftim transportul (imparteam). Iar ea mi-a reprosat ca de ce am facut asta, ca de ce am accetat sa o ajut? Cand nu-i mai povestesc despe viata mea personala se gandeste ca s-a inamplat ceva rau. Daca nu ii spun ce imi cumpar si pe ce cheltui banii primiti de la bunici, se gandeste ca imi cumpar cine stie eu ce. Lasa usa deschisa la camera mea ca a vda ce fac.Imi plac perucile, de fapt, cand eram mica eram obsedata e parul lung, iar anul trecut mi-am cumparat una, le ador, la fel si extensiile ( ca orice fata pana la urma) iar mama ma acuza ca fac videochat. Deci ea orice vede la stiri interpeteaza, ma pune pe mine in situatia respectiva. Totusi cred ca la varsta ei ar trebui sa fie mai realista, mai demna... Am o relatie de 2 ani. Mie in general imi intarzie menstruatia deoarece sunt f sensibila si racesc, si ma intreaba non-stop, la termen "nici acum nu ti-a veni?!". Intr-o zi ma intorceam de la scoala siam avut nevoie la wc, nu am mai intrat in camera, am mers direct la wc, si ma astepta la usa spunandu-mi "de ce ai intrat cu geanta? ce ascunzi? ha?" Credea ca e test de sarcina si ii ascund ca sun insarcinata. Nu are deloc incredere in mine. Nu ii convine ca am iubit, ca am prietene.
Ma termina psihic. 
Incerc sa nu o bag in seama, dar nu tine mult. Inventeaza din nou ceva. Ce sa fac?
Parintii nu sunt mereu exemple, si te pot incurca de multe ori. Am ascultat de parinti si am ajuns mai adanc in gunoi, pana am pus capat, le-am spus ca voi decide singur de acum, daca le convine bine, daca nu rup orice legatura cu ei si pot sa ma considere un strain de acum, asta e un exemplu la cat de serios trebuie sa vorbesti cand iti spui parerea. Daca ai 18 ani nu mai au nici un drept asupra ta, daca ai simtit ca deja te impiedica sa iti deschizi aripile nu mai sta degeaba, daca trebuie sa strici relatia cu ei ca sa iti inteleaga nevoile atunci asa sa fie, acum e timpul sa te dezvolti ca persoana, nu lasa pe nimeni sa iti stea in cale, nici macar parintii, multi parinti au ramas cu gandirea aia fanatica de comunisti, dar au uitat ca in tinerete au avut experiente similare cu ale tale, si probabil au uitat si cum e sa fi controlat, nu ar strica sa le aduci aminte. Si grija la ton cand le spui tot ce de deranjeaza, nu vorbii de la parinte la copil, esti majora, vorbesti cu ei de la egal la egal, de acum nu mai au dreptul sa te controleze, deci grija sa nu iti tremure vocea, fi serioasa, si daca eziti sa faci asta, sa iti aduci aminte de libertatea care o doresti, asta ar fi de ajuns sa te impinga de la spate sa pui stop magariilor lor.
Răspunde
Răspunde Sau "daca pleci aici nu mai bagi piciorul!"
Parintii tai vor accepta realitatea odata ce ii va lovi in fata, daca pleci cuvintele si amenintarile se vor risipii in bataia vantului, pentru ca isi vor da seama ca "fata asta a fost serioasa, e majora si nu am drepturi asupra ei", si ganduri de genul, daca stii ce vrei elibereaza-te, daca simti ca vrei sa pleci cu prietenul tau asa sa fie. Te incurajez asa tare pentru ca am fost la randul meu limitat de decizile altora, si decizile altora nu duc nicaieri, pentru ca nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu, asta inseamna ca nimeni nu te va sfatui mai bine decat o faci tu, tu esti cel mai bun sfatuitor al tau, tine minte bine aceste cuvinte. Iar daca te gandesti "cum o sa imi iau lucrurile, am nevoie de ele", daca vrei sa pleci iti iei doar strictul necesar, cateva lucruri materiale nu vor insemna nimic, ele pot fi inlocuite cu timpul, crede in dorintele tale, si nu lasa nimic sa stea in calea lor, daca nu faci nimic lucrurile vor ramane la fel, dar nu asta iti doresti, asa ca ce mai astepti?
Nu ai idee cat de mult m-au ajutat vorbele tale! In gandul meu imi spun cain sfarsit exista cineva care intelege prin ceea ce trec.Iti doresc tot binele din lume! 
Ma bucur ca te-am ajutat, te inteleg deoarece decizia prosteasca de a merge dupa spusele parintilor m-a afectat rau, consecinte care le trag chiar in momentul de fata dupa 5 ani de zile, si eu am 19, deci de copil mic pot spune ca mai aveau putin si ma distrugeau complet daca nu faceam ceva, si dupa astia 5 ani am o povara care ma apasa atat de greu zi de zi pentru ca eu trebuie sa o rezolv. Dupa tot ce am tras si inca trag am zis ca de fiecare data cand pot sa indrum si pe altii sa nu treaca prin ce trec eu. Multi nu fac nimic, spunand "asa trebuie sa fie", nu, nu trebuie sa fie cum iti da soara, pentru ca soarta ti-o faci tu, nu o lasa sa te traga in jos, daca e clar ce te face fericita atunci lupta pentru acea fericire. Nu trebuie sa ai remuscari, intr-o zi vor intelege, iar daca pleci nu inseamna ca ii abandonezi, dar ai suportat destul si ajunge. De acum fi tu stapanul tau, controleaza-ti viata. Iti las mai jos si un clip care te-ar ajuta, e despre vise, despre ambitii, te rog sa il urmaresti in liniste si fara sa te intrerupa nimeni, lasa acele vorbe sa patrunda adanc in tine.
https://www.youtube.com/watch?v=g-jwWYX7Jlo
Ps. citind toate posturile de mai sus, vreau sa iti spun ceva care te va ajuta toata viata. " lasa loc de buna ziua ". poate o vezi ca o dusmanca pe mama ta si restul, poate si tu ai dreptate poate si ea, dar nu uita ca familia ramane mereu familie, baietii vin si pleaca. chiar daca pleci de la ea, nu pleca cu cearta, ca vei mai avea ani bun nevoie de ea pana devii complet indipendenta. nu stii niciodata soarta. numai bine
Ordonare:
După relevanţă
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Răspunde
Du-o la psihiatru, ca nu e normal cum se comporta. Unii parinti sunt mai bagacioși, dar asta e prea extrem
Prima data incearca sa vorbesti cu ea. Spune-i calm, frumos si politicos ca ai o varsta si vrei sa ai spatiul tau personal pe care sa nu ti-l invadeze. Nu mai ai 10 ani ca sa te verifice non stop, dar nici nu e cazul sa te lase de izbeliste. Cere-i sa iti acorde mai multa incredere, mai ales daca spui ca pana acum nu ai dezamagit-o niciodata.
Daca nu merge nici cu discutia asta, atunci tine-ti iubitul si prietenele aproape pentru ei te vor sustine in continuare. Ai spus ca ai 18 ani, iar daca esti si din provincie gandeste-te ca mai e putin si o sa fii cu adevarat independenta cand pleci la facultate.
Mult noroc!
Si ma va suna din ora in ora... minunat
Eu de la 12 ani strangeam bani si imi comandam haine de pe net 
Mama ma lasa, atata timp cat plateam cu banii mei. Parintii mei m-au lasat mereu mai "libera" dar asta nu inseamna ca nu stiau sa spuna "nu". Nu o mai baga in seama, pana la urma esti majora, nu-ti controleaza ea viata. Eu stau cu iubitul meu, sunt impreuna cu el de 2 ani. Bine, nu stau definitiv la el, am vorbit cu el si cand o sa ne despartim, plec fara resentimente. Poate poti sa faci si tu asta, daca e si el de acord.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
