Hei, am o poveste să vă spun. Pe data de 28 Februarie anul acesta, am fost invitată la o petrecere, şi am făcut cunoştinţă cu un băiat. Bine, nu pot spune că am făcut cunoştinţă gen " hei salut ce faci?" dar ne-am uitat unul la altul, şi ne-am zâmbit reciproc c:

A doua zi, dimineaţa, am primit un mesaj pe facebook de la el. De atunci vorbeam în fiecare zi, şi totul era asa de frumos. Ieşisem şi afară, vorbeam la telefon, ştiţi şi voi cum sunt aceste "relaţii" în perioada adolescenţei. Chiar mă făcea să mă simt bine, şi mai fericită, pentru că eu nu trăiesc în România şi pot zice că el acoperea acel dor de casă şi de prieteni. Am fost împreună un timp...şi ţin bine minte acea zi. Era o vineri, pe la ora 3 şi ceva după amiaza şi Joi ieşisem cu grupul şi fusese o zi wow. Aveam Engleza în acea zi de Vineri şi l-am întrebat dacă mama lui îl aşteaptă cu maşina dupa şcoală, şi el a zis da, şi i-am zis sa mergem împreuna până la maşina lui că şi aşa era în drumul meu şi nu voiam să mă simt singură. Nu ne ţineam de mână, nu ne sărutasem, doar mergeam aşa, cot la cot. Ei bine când am ajuns acasă mi-a dat un mesaj că se desparte de mine pentru că nu vede nici un viitor. Ok, a fost dur, şi ciudat, pentru că nu făcusem nimic. Mulţi zic că a fost din vina mamei lui, că a mai făcut aşa în trecut. Mie una nu îmi pasă dacă mama lui a fost sau nu...chestia care îmi pasă este că el, mă urăşte. Nu se uită la mine, nu vorbeşte, mă evită, şi chestiile astea mă dor pentru că în trecut a fost ceva ştiţi. Mă doare, şi mă învinovăţesc singură, nu mai am încredere în mine, şi mă gândesc cam tot timpul la asta. Ce să fac să nu îmi mai pese? Chestia asta s-a întâmplat acum trei luni şi încă mă doare gândul ca el nu mai este cu mine. Nu îmi mai place de el, nu mai simt nimic, dar uneori mă apucă dorul. Mă puteţi ajuta? Mulţumesc anticipat.

Cred că ţi-e dor să ai o persoană în care să ai încredere, în preajma căreia să te simţi bine. Dacă el ţi-a făcut asta, înseamnă că nu te merita.
Încearcă să mai cunoşti şi alte persoane, cu care să te simţi bine, să umpli acel gol pe care îl simţi.

Hei! Sterge-i numarul de telefon, pozele cu voi, sterge-l din lista de prieteni de pe fb, da-i unfollow de pe ask, instragram etc (toate retelele de socializare), arunca cadourile de la el sau orice amintire care ti-a mai ramas..asa nu vei avea ce sa mai privesti cand te va apuca dorul de el si usor usor vei inceta sa te mai gandesti la el :*

Ai scris foarte frumos,mi-a plăcut să citesc povestea ta...
Cu dorul n-ai ce să faci, aşa e în iubire, trebuie să mai şi suferim din când în când, aşa ne facem mari.Şi stai liniştită, abia eşti la început, o să mai ai de tras destul...
Am trecut şi eu prin de`astea - când aveam 20 de ani,de exemplu,mi-a plăcut de o fată care era sora unui amic de-al meu,obişnuiam să mă mai duc pe la ei şi după o vreme m-am dat la ea, am ieşit împreună vreo săptămâna-aşa, după care mi-a zis că mă vede că pe un frate mai mult, şi deci s-a oprit relaţia.Şi am suferit tot aşa câteva luni, l-am evitat şi pe amicul ăla, adică nu mă mai duceam pe la el că să n-o văd pe ea.Norocu` meu era că ei stăteau undeva la ţară, cam la 30 de km de oraşul meu,că altfel sigur nu mă potoleam...
Da` poate că totuşi a fost mai bine aşa,oricum nu cred că era o fată sensibilă şi iubitoare,că am văzut că atunci când umblau prin curte puii aia micii-pufoşi de găină,în loc să-i ia în palme gingaş-aşa şi să-i alinte sau să-i pupe,ea începea să strige că apucata:``tataaa! taaaaaataaaaaa! vezi că iar au ieşit ăştia! poate-i mănâncă pisica! dar-ar boala-n ei să dea!``...
În fine,deci poate că nici băiatul asta nu era ceea ce ai crezut tu că e, trece-l pe lista la ``ciufuţi``, şi uită-te în jur poate observi un altu` care te place...
Sau trece-l la ``băiatul mamei``.
Ştiu că nu-i bun sfatul meu, da` abia sunt la început pe TPU, azi m-au făcut şi ``senior`` şi am emoţii, iartă-mă.

Draga mea,
Poate ca a existat cu adevarat intre voi conexiunea pe care ai simtit-o. Si se poate sa fie cat se poate de reala. Te-ai gandit vreodata ca poate singura problema este tocmai faptul ca locuiti in tari diferite? De ce nu ar fi posibil ca si el sa fi simtit ca se leaga ceva intre voi, dar de teama de atasament si suferinta ulterioara sa fi vrut sa rupa tot inainte de a se atasa prea mult si apoi de a-ti duce dorul?
Asta e o ipoteza buna, pe care insa numai el ti-o poate confirma. Oricum, nu este vina ta. Nu ai facut nimic gresit, nu e nimic in neregula cu tine.
Scrie-i si lui ce ne-ai scris noua aici: ca te doare sa nu intelegi de nu mai vrea sa vorbiti, mai ales cand conversatiile voastre iti faceau atat bine, umpland golul acela de care vorbesti. Roaga-l sa-ti mai dea vesti despre cei din tara, noutatile, barfele, etc. Sa fie legatura ta. Astfel ati avea despre ce sa vorbiti, sa reintrati in contact si fara sa vorbiti despre voi doi. Sau nu de la inceput.
Bafta!