Hei. Am probleme cu familia. Simt ca nu ma inteleg bine cu nici un membru al familiei. Toata lumea spune ca raspund urat, si nu stiu sa ma comport, dar tot ce fac se intampla din vina lor. Spre exemplu, intr una din zile, nu mai stiu motivul, mama mi a dat o palma pe fata. Eram la matusa in acea zi, acum sunt tot la ea, dar pentru o scurta perioada de timp. Matusa este taur ca si mine, imi suporta glumele "de prost gust"(cum spun mama si bunica). Ea spune ca mu se rezolva nimic cu bataia, ci din contra, persoana respectiva actioneaza mai rau. Da, fac glume si raspund urat in fata parintilor si a bunicii, dar ei nu stiu sa glumeasca cu mine, ei stiu numai seriozitate. Poate ca personalitatea mea nu emana inteligenta pe care o am, poate sunt mult mai desteapta decat par a fi. Ei spun ca sunt plina de mine, dar nu sunt. Le spun:"daca asta credeti voi, nu inseamna ca totul este la fel cum spuneti voi." Mama este satula pana peste cap de mine, imi doresc atat de mult sa raman unele momente singura, sa plang, sa ma descarc cat pot de mult...
Pe de alta parte, am probleme cu alimentatia: nu mananc legume. Daca nu imi plac, nu s obligata sa mananc. Dar mama nu ma intelege absolut de loc, si nu numai ea, toti membrii familiei(parintii si bunicii). Un alt exemplu: acum cateva minute, a sunat bunica sa ies la usa, pentru a lua namolul(pe care il aducea ea). bineinteles ca m a anuntat, printr un telefon. I am raspuns: "ce vrei?". Ea: ce vreau? Iesi la usa...
Intr una din zile, eram la bunica cu mama. Cand sa plecam, ele(mama si bunica) spun ca o sa ma ia la sictir, ca o sa imi raspunda urat, si eu, in interiorul meu, imi venea sa plang, dar in exterior, paream de parca nici nu mi pasa. Peste cateva minute, tata ne a sunat sa iesim afara pentru ca venise sa ne duca acasa. Eu am coborat prima la masina si tata m a intrebat de ce sunt suparata. Am schimbat mai multe vorbe, pana a aflat ce ma framanta. Si el, bineinteles ca ii ia apararea socrii, chiar daca nu e langa el, ca "faceau glume". Eu ii spun: "pai asa se glumeste? Spui ca iei omul la sictir, si apoi cand se supara, inventezi prostia de a spune ca era doar o gluma..." Aproape ca imi dadeau lacrimile, ma durea inima, dar in adancul meu imi spuneam sa rezist.
De cate ori nu le am spus ca am nevoie de un psiholog, care sa ma poata intelege, ei spun ca problema este in capul meu. Frate, nu am nici o problema cu capul si nici cu ei, fac glume pentru ca asa imi place sa fac cu cei dragi, nu numai cu ei, fac glume cu oricine care cunosc, asta imi este felul, si nu ma schimb pentru nimeni si pentru nimic.
Ma consider credula, doar pentru ca eu cred in zodiac. Asa si? Daca eu cred in zodiac e problema lor? Nu, este problema mea in ce cred si nu cred. Eu sunt taur iar parintii mei sunt amandoi varsatori. Pe un site de zodii scria ca taurii si varsatorii nu se inteleg absolut de loc. Bunica e scorpion, eu in mintea mea: "pai e scorpion, inseamna ca e scorpie"
De cate ori nu am vrut sa plec de acasa, sa nu mai am nici o legatura cu nimeni, ma simt libera cand ma plimb cu bicicleta, prin camp, ma simt atat de bine, dar ei imi observa doar defectele. Bine, nu vreau sa spun ca nu am defecte, pentru ca recunosc ca am defecte, nimeni nu e perfect, dar ei vor din mine copilul perfect.
M am saturat sa stau si sa inghit ce nu imi place, sa aprob lucrurile ce ma fac trista, va rog mult sa ma ajutati! Am nevoie de ajutor!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook