Hei, dragilor TPUași!
E greșit să-mi iubesc prietenii și să simt endorfina aia prin prisma lor?
Ar fi greșit să-mi pun iar bazele și speranțele emoționale în aceștia, după ce aproape m-a costat viața după pierderea vechilor. Dar mai ales după cineva special? Nu o să-i scriu numele aici, pe noul cont, dar v-am zis că era un D, ce mi-a marcat viața forever.
Însă acum, nu știu ce să cred. Să mai cred în ceva? Sunt conștientă că în realitate, nu ar trebui să ne punem speranțele în nimeni și nimic, doar pe noi să ne bazăm. Dar aș vrea să îl consider un nou început și să cred din nou în prietenie și prieteni.
Și am învățat câte ceva din vechile relații, am aflat multe, ba chiar despre mine. Am aflat și ceva despre "cum ar trebui să ne purtăm acolo, în relații".
Dar e ok să credem iar și iar în oameni, prieteni și relațiile cu aceștia? Chiar dacă iar și iar am fi dezamăgiți?
P.S. la mulți ani dragi TPUași, care mi-ați devenit amici, pe aici. Și cei care nu.
De asemenea, la mulți ani TPU, pe mine, sincer, m-a ajutat în vremuri grele și singure, să întâlnesc oameni faini, să-mi fac prieteni și să văd viața și cu alți ochi. Așa că, hai, la mulți ani și sper să simțiți și voi primăvară prin suflet.
Ordonare:
După relevanţă
La multi ani tie si tuturor userilor si useritelor TPU care merita
cat despre prieteni este dificil de dat un raspuns la modul general si nu unul in mod particular, de ce? pentru ca toti oamenii suntem diferiti!
am intalnit prieteni vechi, in care aveam toata baza in trecut in ei, care in prezent m-au dezamagit!
deci oamenii se schimba pe parcursul vietii, toti ne schimbam!
nu trebuie sa iti pui bazele in ceilalti cat trebuie sa iti pui baza in tine, de la tine sa ai asteptari si nu de la ceilalti, de la straini!
Răspunde
Să mai cred în ceva? Eu zi că nu. Ne încrederea totală, în nimic și în nimeni este cel mai bun început. Ce face un copil nou ieșit din mă-sa. Urlă, că trebuie să respire și tot ce a trăit și a crezut el până atunci nu mai e valabil, dar tot. Etc.
Dar e ok să credem iar și iar în oameni, prieteni și relațiile cu aceștia? Chiar dacă iar și iar am fi dezamăgiți?
Da, foarte ok. Dez-amăgirea provine din amăgire, adică din aștepări exagerate de la oameni, iar de acestea ești de vină tu, nu ei.
Nu. Cica prea multe majuscule. Atit ajunge ca raspuns, nu e gresit sa faci nimic care te face sa te simti bine.
Dacă mai ai disponibilitate emoțională, de ce nu?
Însă fără așteptări și atașamente.
Ma gândesc ca întâmplările trecute ți au adus maturitate și ai discernământ în ceea ce privește orice relație de acum încolo.
Sa luam oamenii asa cum sunt, nu cum ne imaginam noi ca ar fi.
Toate cele bune și primăvară frumoasa și ție.
La multi ani si tie. In viata singurii oameni care te iubesc neconditionat, care nu te judeca, te iubesc asa cum esti sunt parintii. Iti sugerez sa fi prietena cu ei dar sa nu te atasezi de ei sau sa iti faci sperante ca nu te vor rani. Cat despre un iubit, nici in el nu poti avea 100% incredere.
Fratili meu in viata ramai doar cu vreo 5 prieteni adevarati ca restul se apuca de baut *** si alte alea eu zic sa ii alegi cu grija
Îs o girl, not a boy. 
)
But, mare adevăr grăiești.
Am și nu am încredere în oameni, de obicei, sunt ceva cam paranoică, dar și ceva borderline și fug după oameni deci și nu cred, dar și vreau să cred enorm în oameni.
Răspunde E mai rau daca esti fata ca majoritatea fetelor la varsta ta se ard cu puleti si fumeaza, nu prea ai cum sa te integrezi
Păi da, tutunul e în floare. Însă eu nu judec după aparențe. Atâta timp cât nu fumează lângă mine amicii mei sau măcar nu lângă mine în încăperi fără aierisiri, totul e în regulă. Chiar am o amică ce fumează și tot îmi e drag să vorbesc cu ea cu orele, chiar dacă fumează. Și eu nu o fac, deoarece fumatul nu m-a Dar ei au viciul fumului, eu al mâncatului, deci fiecare cu ale noastre. Consider că nimeni nu e perfect în viața asta și toți merităm o șansă la incluziune, însă eu de obicei nu prea m-am integrat fix din cauza problemelor cu kilogramele, dar și din cauză că sunt eu mai introvertă, dar și ceva mai ciudățică. Am o gândire mai idealistă și visătoare, decât restul și asta m-a cam ținut la margine de societate. Însă în rest totul e ok. Trăim și mai visători și mai realiști cu toții.
Daca ai kg in plus in 2024 e overkill cum s-ar zice. Aveam o colega nimeni nu vb cu ea din cauza la asta. Cu introvertia nu e problema.
Wow ) deci atunci se explică de ce nimeni nu mă bagă în seamă. )
Ehhh, aia e. Măcar știu că cine-mi va vorbi și-mi va fi amic, va fi pe bune. Nu vor fi ipocriți și nu vor avea alte interese.
Asta e societatea ''moderna'', daca esti putin mai plinut nu te baga nimeni in seama, daca esti mai introvert esti antisocial, daca te bagi in seama prea mult esti enervant si tot asa. A si sa nu uit daca ai ochelari esti vazut ''Harry Potter''
Ehhh, te-aș cam contrazice la faza cu ochelarii. Am ochelari și nu știu de ce, dar atunci când mi-i dau jos, nu mă simt deloc sexy. ) Dar când îi pun, parcă fizionomia mea, se schimbă complet. Și parcă mă simt ceva mai sexy.
Deci depinde cum vrei să te vezi sub acel aspect.
Dar aprob la faza cu ori introvert ori extrovert.
Am simțit și eu asta, ca și introvert fiind, m-am simțit ceva mai nelalocul meu pe nicăieri ) dar și când am dat să "speak" with them, am simțit că de fapt oamenii nu prea mă plac și că de fapt deși tot cu extroverții "speak" mai bine ) nu le prea plac nici oamenii vorbăreți. ) Evident și mai ciudată este ambiversia în care oscilezi între perioade de vorbă și socializat și perioade de stat singur cuc. ) Lumea te vede ca pe o ciudățenie a naturii, chiar ca pe un farseor. Că gen te comporți în funcție de om și stare.
Deci, concluzie Fii tu!
Lumea oricum va găsi mereu ceva de comentat sau de neplăcut. Cât de ideea că lumea te-ar plăcea mai bine, găsește-ți orice alt scop, dar nu trăi cuscopul ca lumea să te placă sau să te integrezi. În realitate integrarea undeva este despre a "face parte" din acel grup, de a "conviețui" cu tribul și evident oricât ați vrea toți să fiți Alfa în trib, unul se va afirma mereu mai mult, ai să râzi, dar dacă ai să te uiți mai atent la cercurile din care faci tu parte de amici ori alre cercuri ale amicilor tăi, ori chiar grupuri de pe stradă ai să observi pe cont propriu ceva ce-ți spun eu aici Că oricâtă prietenie ar fi acolo, mereu vor exista dispute și dorințe de afirmare și mereu va fi un Alfa care va conduce grupul/tribul vostru, dar și mereu va mai fi câte unul care se va împotrivi, așa că ideea aia idealistică din filme cu "gașca" de prieteni mi se pare prea idealistă pentru realitate.
Evident dacă sunteți niște amici 1-1/unu la unu. Altfel stau lucrurile. Evident fiecare va aduce aportul la o comunicare chiar 50-50, dar în grupuri, "grupurile" de prieteni, viața cam așa e. Cum ți-am prezentat-o aici Adică unii se vor supune și alții vor conduce. Evident că fiind intre prieteni nu o să ți se pară nimic ciudat și nici acel "condus" nu va fi pe față, direct. Dar dacă sapi mai atent în "găștile" de prieteni, o să vezi că așa se vede. Alfa și acoliții mai mici în trib/gașca de prieteni.
Treaba e ca majoritatea la inceput te barfesc ca esti nu stiu ce antisocial sau alte alea, si dupa aia inceg incet ajung sa fie cei mai buni prieteni
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
