Hei!
Întrebare pentru mamele single și care au reușit să-și continuie viața.

Mai există viață după nașterea unui copil?
Voi în ce tabără v-ați situat cu credințele și cu viața voastră, după venirea pe lume a unui prunc?!
În tabăra în care credeați că totul vi s-a năruit (visele/speranțele/vechile tabieturi și plăceri) sau în tabăra în care un copil v-a mobilizat, v-a întărit și ați devenit parcă o fiară, pentru copilul vostru și parcă pentru prima dată ați simțit un scop profund în a vă trăi viața?!

Chiar sper să-mi răspundeți sincer, dragelor.

Păi stai tu chill, că știu ce grădinițe sunt la mine în oraș bune. Adică nu sunt. )
Sunt doar grădinițe și toate de stat. Era un Helikon, privată, dar s-a cam dus de râpă și aia, aici. )
Uuu, dar mă mir că ai reținut unde stau. Deși asta mă cam sperie. ) Nu uita că am o gândire paranoică. Doar gândire, nu am zis și că aș fi paranoică. Pentru că deja unii mă numesc și paranoică. ) Și nu sunt. Doar am niște gânduri paranoice, legate de faptul că lumea ar vrea să mă răpească la tot pasul.

Păi eu m-am dăruit lui indie boy ăsta, pentru că eu chiar am crezut că-l plac și el mă place. De fapt el mă place în continuare. Și mă tot sună. Dar la telefon i-am spus că nu pot vorbi și nu i-am mai prea răspuns.
Și oricum, pe oricine aș fi găsit pentru prima dată, cred că la fel ar fi fost. Eu nu am experiență în ale astea și tipii se așteaptă că o să fie nu știu ce. Și eu aveam așteptări cinematografice chiar, doar am văzut n filme cu oameni care fac dragoste și trăiesc clipe de vis în pat.
Nimic nu e real de acolo. O mare minciună gogonată. :/
Parcă și regret că mi-am pierdut atâția ani din viață, văzând acele filme retard și crezând în acea lume fantastică și erotică. Pfff, puteam face mult mai multe pentru mine, în acești ani pierduți în fantezii nebune.

P.S. dar nu pricep, ai un glob de cristal sau cum, de vezi că eu nu sunt însărcinată?! ) Deși sper ca globul tău să prevadă bine. Chiar îl rog să fie așa. Deși nu mi-ar displăcea nici să fiu mamă. Cred că doar asta m-ar opri să mai simt vidul ăsta interior, pe care l-am resimțit de 28 de ani.
Însă mai am de lucrat cu mine și de făcut terapia mea, până să devin o mamă bună pentru copilul meu. Dar mna, orice-ar fi, până la urmă să vină, nu mă pot împotrivi destinului.
Dar nu pricep de ce nu-mi răspund doamnele la întrebarea asta. Chiar speram să aud părerea lor, legat de a avea un copil pe cont propriu.

Răspunde

Raportează

Evaluează

You overshare, asta e adevărul.
Am reținut, că nu as fi vrut să dau din greșeală peste tine alergând noaptea. Mai ales că you travel "packing" dacă înțelegi ce vreau sa spun.

Și no offense, chiar nu vreau sa te jignesc dar viața ta e departe de a fi ce trebuie pentru a putea crește un copil. Departe.

Ai avea nevoie de un job stabil. De echilibru emoțional. Și dacă nu vrei că istoria sa se repete, ai avea nevoie de o figură paternă pentru acel copil. Din astea tu bifezi... Niciuna?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Geez!
Și eu care credeam căci chiar devii pisică blândă măi Void!

Prea proastă să cred că oamenii se schimbă. Am uitat ce răspunsuri dintr-o bucată, ofereai pe aici la început. )

Aia e, eu oricum adevărul l-am acceptat și îl cunosc. Am zis mereu că părinte nu aș putea deveni. Sau că tot ziceam pe aici că o să devin cândva, mama orfanilor și o să infiez, clar asta era după 30, 40 când deja deveneam mai matură financiar și oleacă emoțional. Deși am trecut și eu prin multe, măi Void, nu sunt nici chiar un copil acum, am trecut prin multe ce m-au făcut să știu azi, că nu tot ce zboară se și mănâncă. Deci stai liniștit că oricum ar fi, chiar dacă și accidental va veni un bibi, voi face tot ce a făcut mama și chiar mai mult pentru copilul meu. Oricum ar fi, o femeie se schimbă atunci când apare un copil în viața ei. Și nu uita că oricum ar fi, baza o am deoarece am lucrat ca învățătoare și știu până pe la 5 a măcar să lucrez cu copilul meu. Iubire oricum îi voi oferi, poate doar pe financiar nu o să-i pot oferi tot ce vrea el. Deoarece nu o să am prea cine știe ce, nici dacă mă reîntorc în învățământ. Dar eu cu mama îl vom crește frumos, man. Nu mai cobi.

Cât de figură paternă, aia e. Nu e vina mea că un idiot poate nu-și va dori să-și asume acel rol. E problema lui, asta. Eu știu că voi face tot ce-mi stă-n putere pentru copilul meu. Iar asta o știu tot prin prisma mamei mele. Dacă ea a putut să-mi ofere strictul necesar și fără un bărbat lângă ea și eu voi putea, deoarece sunt fiica ei până la urmă.
Iar ce mai e de cizelat, încă mai lupt și lucru cu mine și chiar continui terapia. Pastilele pentru anxietate mi le iau, de studiat studiez în continuare și o să am și jobul mult visat și poate și o casă mai mare, dar în viitor. Deci ce mai vrei măi mister Void?!

Dar la ce te referi cu "packing" travel?! Te referi la faptul că sunt pufoasă sau what?!

P.S. nu cred că o să am totuși un baby, sunt semne că nu aș avea ) dacă înțelegi ce vreau să zic, dar mai aștept, să văd dacă durerile sunt ce cred sau sunt alarmă falsă, in orice caz, ăla e semnul suprem că nu o să fiu însărcinată. E de văzut. Și sper să nu fiu, pentru că vreau să mă mut la Constanța și dacă va veni această creatură în viața mea, chiar nu mai are rost să plec și să dau bani pe o chirie, căci bani băgați în chirie, vor fi banii care îi revin creaturii. ) Și deci dacă va veni această mică creatură acum, chiar nu mai pot părăsi niciodată idiotul ăsta de oraș al meu. Uneori am impresia că sunt blestemată să fac ce fac și tot în Cl să mă întorc. Cred că cineva m-a blestemat ca din acest oraș, acest Matrix să nu mai ies. Chiar e ca un Matrix acest oraș. ) Nu-l suport. Și acum dacă vine creatura, chiar nu-l mai pot părăsi. Cel puțin nu deocamdată, deși aici nu prea găsești nimic, ca și joburi. Deși rămân în învățământ până la urmă de nevoie. Măcar ăla e sigur, la stat.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Am zis mereu că părinte nu aș putea deveni."

Eu nu am zis asta. Am zis ca in punctul ASTA, nu esti in masura sa oferi o viata fericita unui copil. Dar asta nu inseamna ca nu poti ajunge acolo. Cu niste munca si efort si altele. Dar poti.

"Deși am trecut și eu prin multe, măi Void, nu sunt nici chiar un copil acum, am trecut prin multe ce m-au făcut să știu azi"

Eu nu ma refeream la ce stii. Poti sa stii multe, asta nu o sa-ti fereasca copilul de unele traume. Pentru ca una e sa stii si alta e sa poti aplica ce stii. Chestii extrem de diferite cand vorbim de copii. Specialitatea lor este sa dea planurile peste cap, ma poti crede pe cuvant. Si iti poti face tu 'n' planuri mentale pentru cum sa abordezi diverse situatii in legatura cu un copil, te vei trezi ca in practica lucrurile se intampla cu totul altfel. Csf, ncsf.

"Iar asta o știu tot prin prisma mamei mele. Dacă ea a putut să-mi ofere strictul necesar și fără un bărbat lângă ea și eu voi putea, deoarece sunt fiica ei până la urmă."

Strictul necesar nu e chiar optim pentru un copil. Si nici nu ma refer la chestiile materiale. Daca emotional nu ii lipseste nimic copilului, lipsurile materiale nu fac atat de mult damage. Dar gandeste-te la mama ta si la strictul necesar pe care ti l-a oferit. Si la stadiul la care esti acum. Socially awkward, cu traume, ai probleme in a-ti pastra un job, incepi prea multe facultati si cursuri si proiecte si vrei sa inveti limbi straine. Musti prea mult si nu poti inghite asa ca scuipi tot afara. Adica renunti. Tu trebuie sa incepi cu statornicia. Asta sa fie proiectul tau. Abilitatea de a pastra un job, de a trece peste unele chestii, de a merge inainte. Nu iti imaginezi cata tarie sufleteasca iti poate da o chestie atat de simpla. Si stima de sime si incredere. Daca ma intrebi pe mine, strictul necesar este ca un copil sa aiba o mama si un tata.

Apoi, o mama singura o sa creasca un copil cu sanse de 8-10 ori mai mari sa sfarseasca la fel. Adica tot intr-o familie monoparentala. Ia exemplu tau, nici nu trebuie sa te uiti mai departe. Pentru ca si o relatie inseamna tot un efort dus la capat. Inseamna sa nu renunti cand e greu, pentru ca o sa fie greu invariabil, nicio relatie nu scapa de dubii, certuri, resemnare, compromis. Aici te-au zapacit mai tare filmele, asta e imposibil de obtinut, nu partea cu sexul. Sexul sa stii ca e misto . E adevarat ca nu il poti experimenta la adevarata lui valoare fara conexiune emotionala, dar chiar si fara, de la un punct incolo, tot e fain. Stii vorba aia. Sex is like pizza. When it's good, it's great. When it's bad, it's still pretty damn good. Evident ca nu din prima. Iti ziceam si mai inainte, nu cred ca exista femeie sa fi avut org@sm de la prima experienta. Sau sa nu doara deloc.

"Dar la ce te referi cu "packing" travel?! Te referi la faptul că sunt pufoasă sau what?!"

E din jargonul american. Packing, sau packing heat inseamna sa fii inarmata. Ma rog inseamna si altele dar nu deviem acum. Ma refeream la vestitul si nelipsitul tau "electrosoc"
E ciudat ca alergi noaptea cu el la tine? Nu.
E ciudat ca alergi noaptea si in loc sa alegi sa eviti situatiile potential periculoase, tu te bagi cu capul inainte, bazandu-te pe "ajutoare"? Cam da. Umpik

Răspunde

Raportează

Evaluează

Jesus Christ!
Din tot ce ai scris, îți dau dreptate doar la faza cu "statornicia".
Asta da.
O să mă lupt, căci nu am încotro. Însă și când o să obțin mai multe nu o să doară, măi mister Void. În final asta-mi doresc (nu pricepi, de fapt că faptul că fac prea multe e de fapt tot un complex de inferioritate) să am cunoaștere desăvârșită.
Sau ai uitat că lucrez într-un domeniu în care cultura generală e esențială. Și știu, că mai am mult de studiat. Dar nu mă las. La naibi dacă mă las. Și oricâte aș mai încerca pe lângă, la naibi și dacă plec din învățământ. Studiez de ani de zile și nu mă las. Căci în final orice-ai spune tu pe aici, am stofă de mămică și vreau să fiu mămica a 20 de copii, veșnic. Asta așa dacă în final, va fi să nu fie nimic, vreun indian ceva. )
Cât de altceva nu te aprob, deoarece nici măcar nu e vina mea. Nu e vina mea că nu sunt pe gustul vostru, masculin și asta mă va face să fiu mereu o nedorită, nu e vina mea că sincer, nici mie nu prea-mi placeți și și chiar dacă-mi placeți, mai mult ca sigur istoria se va repeta și probabil îmi va plăcea fix unul ca tata. Adică unul care va face doar copilul și apoi va spune "cius".
Oricum spune tu ce vrei, de destin nu putem fugi. Dacă va fi să fie un copil, va fi și cu tată și sincer acum (deși sper să nu ajung vreodată în acel punct) și fără mamă. ) Dacă va fi să fie, va fi. Sau tu de ce ai impresia că umblu măi Void cu muniția în buzunar? Tocmai ca să nu fie acolo vreun copil nedorit ce să mai fie și traumatizat pe viață, că a fost nedorit și făcut dintr-un impuls monstru de-a lu tac-su (dacă pricepi la ce mă refer ).
În rest, toate bune și frumoase.
Și da, aleg totuși pericolul pentru că mă și excită oleacă. ) Doar nu oi vrea să trăiesc senzații tari la 50 de ani, în baston. Măi Void. ) Trebuie să o fac acum, cât chiar mai am ceva energie, deși nu te gândi că am prea multă și acum. ) Dar tot e fain să trăiești fiecare moment la vârsta lui. Printre care, pasiunea pentru noapte, plimbările nocture și privitul de lună plină trebuie acum să o fac. Păcat da însă căci al meu Eminescu/Bacovia sau cine naiba o fi, nu apare-n miez de noapte să-mi cânte și mie o serenadă. Asta da, chiar regret toată viața că am impresia că nu o să se întâmple cândva. Evident că farmecul nopții era mai sweet în doi. Dar aia e. Și liniștea nopții și singurătatea sunt odihnitoare. Wait, de fapt nu sunt chiar singură, am pisici cu care împart o mâncare și o bancă în miez de noapte și uneori mai șed în poalele mele. ) Ce poate fi mai frumos de atât?

Cât de se× nu știu dacă mai încerc vreodată. Deși nu neg că unele aspecte mai soft, nu mi-au displăcut. Însă nu cred că voi găsi ceva bărbați mai soft. Și după experiența asta îmi mențin gândirea. Bărbații sunt niște barbari. Sunteți niște brute, man.
Nu știu nici măcar să atingă o femeie, nu au pic de romantism și pic de gentilețe, nu știu să înceapă măcar soft și apoi să continuie mai hard, să facă femeia să-și mai dorească ceva, ei intră direct în pâine și nu există astfel niciun fel de nimic. E cum spuneam și lonely, e doar un pix pus în capac. Aaahhh, cu așa bărbați, nu mai îmi doresc nimic. Și nu am nimic cu hardul ) cum spuneam caut și ceva senzații mai tari, doar nu am acum nici 60 de ani, dar să fie și ceva mai deep, un act mai senzual, un act mai romantic, mai suav, mai plin de esență.
Dar dacă scap și de asta ca prin urechile acului, voi sta again cuminte. Nu-mi mai trebuie nimic de genul. Mi-a ajuns sperietura asta.
Am oricum altele pe cap, precum a crește copiii altora. Nu mai am nevoie, deocamdată și de alți copii. )
Iar bărbații se gândesc oricum doar la pixul lor și capacul nostru feminin, nicidecum la cerneala aia ce crește din urma pixului și capacului. No cerneala e doar a nostră apoi, deși uită că de fapt pixul lor varsă cerneala aia acolo. Și noi suntem răspunzătoare să o creștem apoi. Unele chiar lonely.
Cum să nu vă urâm astfel, dragi bărbați?! Oare cum?!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Well cu asa mindset, e clar. Nici nu mai are rost sa lungim acum discutia.

Atat iti mai zic. Sper ca ti-e clar ca o persoana care are ura pe o intreaga rasa, pe un intreg gen, are ea o problema in primul rand.

Adica in momentul in care pui problema "cum sa nu uram barbatii?". Pai nu stiu, intreaba niste miliarde de femei care convietuiesc cu barbati si poate afli.

La ce nivel de self delusion sa fii incat sa abandonezi orice logica si sa gandesti ca problema nu e la un individ, ci la un gen intreg?

Succes.

Răspunde

Raportează

Evaluează