Hei! Parintii mei sunt despartiti de cand aveam eu 8 ani. (Acum am 12 aproape 13 ) Stau cu tata si bunica. Din cand in cand mai vin si surorile mele mai mari pe la noi. Pana acum ceva timp nu simteam lipsa unei mame. Cu mama nu mai vorbesc de un an pentru ca eu nu mai vreau. Asta pentru ca nu am sentimente de iubire pentru ea. Simt ca lipseste ceva din mine. Mereu cand avem o sedinta la scoala tata se duce. La colegii mei vin doar mamele si asta ma afecteaza. Cand se mai gaseste si cate o baba sa ma intrebe de "mama" ma apuca nervii. Imi e greu si toti cei care nu ma suporta lovesc in punctul asta sensibil stiind ca o sa ma faca sa sufar. Mereu ma gandesc cum ar fi fost daca aveam o familie normala. Mereu ma consum si imi vine sa plang. Ce pot sa fac sa imi revin? Ii pot face sa se impace?

Gandeste-te ca in vreo 10 ani ai sa-ti faci familia ta asa cum vrei, cu sot de care vrei, cu copii cati vrei si cu animalute de care vrei ツ Pana atunci trebuie sa te tii puternica, ca nu o ai chiar asa rau. Altii cu amandoi parinti, si nu vine nimeni la sedinte la scoala si sunt indiferenti de copii. Tu ai tata si BUNICA ٩(^‿^)۶ si surori care sa va viziteze. Asa ca Curaj.

Uneori e bine sa plangi, dar nu te obisnui cu asta, nu rezolvi nimic asa. Nu cred ca ii poti convinge sa se impace (poti incerca, desi e iluzoriu). Cel mai bine este sa discuti uneori cu mama ta, nu stiu motivul pentru care s-au despartit, dar vezi, tu ai totusi o mama, uneori poti vorbi sincer cu ea si sa te descarci. Incearca sa ignori rautatile si sa iti vezi de treaba, macar tatal tau se intereseaza de tine si de situatia ta scoalara. Capul sus

Daca parintii tai sunt despratiti de 3 ani, nu cred ca mai este posibila o impacare intre ei.
Imi pare rau ca ai crescut fara mama si ca acum treci prin momente grele, acum cand intr-adevar ai avea nevoie de ea sa te initieze in problemele femeiesti, dar banuiesc ca poti vorbi cu bunica ta sau cu o matusa.

Legat de împăcare, doar părinții tai pot decide asta. Nu e vina ta și nu înseamnă că amândoi părinții nu te iubesc. Poate ar trebui sa porți o conversație cu mama ta și sa asculți și punctul ei de vedere și sa ii spui ce simți. Nu poți schimba situația, dar poți sa iți schimbi atitudinea. E greu, dar merita sa învingi răul prin bine.

Trebuie să încerci să pricepi că ai o familie foarte normală, doar că nu cuprinde o pereche de părinți. Dar ce e important, este că ai un tată care ține la tine și are grija ta. Poate la un moment dat își va găsi o nouă parteneră - nu o respinge! Dacă e bună pentru el, înseamnă că îl vrea cu bune și rele, inclusiv cu tine. Nu va suplini rolul de mamă, dar dacă o lași, s-ar putea să fie cea mai bună prietenă a ta și să te ajute poate chiar mai mult ca o mamă.
Nu mai pune la suflet răutățile altora - atât îi duce capul pe unii, să fie răi. Și rău li se va întoarce.