Hei, TPU...
Am nevoie de o părere.
Astăzi dimineață totul era bine şi frumos.
Mama mea mi-a zis să duc un prosop pe sârmă, afară, în cealaltă curte.
Acolo stă cățelul meu. Îl mai dezlegăm fiindcă e cald afară.
Problema e că el nu mă ascultă când strig să meargă în cuşcă, si doar sare pe mine întruna. Degeaba iau un lemn mai mare puțin si-i dau cu el peste fund; fiindcă mă ignoră.
Am reuşit să pun prosopul, dar nu reușeam să scap de câine.
După, mama mea a strigat din casă sa ii dau cu bățu' ăla mai tare, că astfel vine ea şi ne dă la amândoi.
Într-un final a venit, m-a lovit (fără băț), şi a trimis câinele în cuşcă.
M-am dus în baie să mă spăl pe față fiindcă a dat în mine destul de tare, si mi-au dat lacrimile.
A venit iar după mine, a zis ceva ìn timp ce mă lovea iar, dar nu mai țin minte exact ce pentru că eu tot ce ştiam e că mă bate cum nu bați nici animalele.
La un moment dat, am început să suspin foarte tare, să tuşesc şi nu am mai putut respira. A zis să termin cu teatrul si cu prefacatoria. Zicea că niciodata nu sunt atenta si nu-ştiu-ce, fiindcă ea m-a trimis să ii aduc o soluție transparenta, dar eu i-am adus una verde. Eu, când am văzut sticla, cea cu soluție verde era puțină, aşa că nu am observat că nu e cel transparent.
Nu a vrut să mă creadă că nu mai puteam respira bine. Cred că nu m-ar fi crezut numai dacă ar fi fost să vomit.
În palmă mi-a lăsat si o urmă destul de urâtă care s-a umflat. Când încercam să mă apăr cât de cât acoperindu-mi fața cu mâinile, mi-am strâns unghiile în palme. Încă mi-au rămas urme, desi au trecut două-trei ore. Iar rana nu arată foarte bine. Parcă mi-as fi agățat mâna în gard.
Când a văzut rana acum, a zis că pare de câteva zile si că arata ca o zgârietură de pisica.
Dimineață nu am avut-o, mi-a făcut-o ea; dar nu i-am spus, iar ea nici nu îsi da seama. Cu pisica nu am umblat deloc
Voi ce credeți?
Vă rog să nu imi spuneți să iau legătură cu Protecția Copilului, să plec de acasă sau să vorbesc cu ea calm despre asta, fiindcă mă tem să îi spun că nu mi se pare normal ce face, si iar o să țipe la nine
Ea e ok, dar când se enervează (si, de obicei, o face din nimicuri ), urlă pe mine sau chiar mă loveşte.
Nu e vorba de o perioadă grea, fiindcă cum ziceam: totul e ok până o apucă nervii din nimic.
Odată a dat în mine fiindcă am uitat o pungă în clasă, între bănci, care oricum am găsit-o a doua zi tot acolo.
Voi ce credeți?
Ea de multe ori îmi zicea că putem vorbi orice, dar nu e aşa. Eu pot vorbi cu ea doar despre ce o interesează pe ea. Nu pot să îi zic: "Mami, stiai că trupa X, trupa mea preferată, a făcut aia?", etc, fiindcă ar zice s-o las cu din astea
Nu-i pot zice că mi-ar plăcea să am un autograf de la ei, sau orice altceva ce nu o interesează pe ea.
P.S.: Am 14 ani
La şcoală încât chiar bine, şi nu fumez sau orice altceva
Buna! ️❤️
Ei bine, ai mare dreptate. Mama ta nu ar fi trebuit sa reactioneze in acest fel. Ceva asemenataor reactiona si mama mea, pana cand am invatat sa o "educ".
In primul rand, incearca sa nu mai gresesti (fie ele si greseli minore, pe care le poate comune oricine), ca sa nu ii mai dai motiv sa se supere. Stiu ca e dificil, fiindca ele ne spun sa nu facem lucruri dar in schimb mamele le fac. Eu insa promit ca atunci cand voi fi mama sa fiu cea mai grozava mama din lume, pentru ca stiu cat sufera un copil cand ii este adresata o vorba rea. Incearca sa ii "intri sub piele" : ajut-o din ce in ce mai mult, linguseste-o (stu ca nu e bine, si cu unii nu merge, dar nu sunt prea multe solutii). Parintii sunt incapatanati (din cale afara) si o tin mereu pe a lor, ca "ei stiu mai bine". Eu am ajuns sa ma inteleg foarte bine cu mama mea acum, poate si pentru ca m-am mai maturizat si nu mai sunt "o fetita prostuta". Incearca sa ii arati ca tu vrei doar sa o ajuti. Insa nu ii spune sa te lase in pace, sau ceva de genul acesta, fiindca se va enerva si lucrurile se vor complica mai tare. Este foarte dificil sa te pui bine cu proprii tai parinti daca ei nu vor sa te inteleaga. Nu uita ca nu esti nici prima, nici ultima aflata in aceasta situatie. Oricum, iti doresc mult succes! Si daca vrei sa vorbesti cu cineva despre asta, trimite-mi un mesaj. ❤️
RăspundeDoar ca mama nu ma batea, doar tipa la mine. (Dar si asta e rau)
Răspunde
Ce drăguț, merci mult. ^^
Eu niciodată nu i-am comentat înapoi, desi nu avea mereu dreptate. Niciodată nu i-am zis să mă lase în pace sau orice altceva. Pur şi simplu tăceam
Dar nu e nici aşa uşor Chestia cu linguseala e ceva pe moment, până o apucă iar nervii din ceva
Eu mereu o ajut: la curățenie; mâncare (cu ce pot), etc
De multe ori când fratele meu face o greseală; se întâmplă ca ea sa mă amestece şi pe mine. Pe el de obicei îl ceartă că stă prea mult pe PC/telefon şi nu citeşte
Eu am citit vreo trei cărți de cand a început vara, nu prea stau pe calculator, pe telefon da, fiindcă ştie că vorbesc cu unii prieteni şi nu o deranjează. Nu am secrete față de ea... mă rog, dar nici nu îi spun că mie îmi place să dansez, sau că ascult muzică K-Pop, fiindcă sigur ar zice că e o muzică groaznică şi nu ştiu ce. Eu pot să îi arăt poze şi mesaje, fiindcă nu mă deranjează
Când eram mai mica, fratele meu a facut ceva, iar vina a picat asupra mea (cum? nu ştiu), şi m-a scos afară din casă. Am stat acolo, pe scări, şi am asteptat (era seară)
Acum, când sunt mai mare, dacă m-ar mai scoate odată afară, nu m-ar mai găsi în fața usii.
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeIn sfarsit ai dat si tu un raspuns de om normal la cap, pe acest site! Bravo, apreciez!
Exista functie de Raport daca nu iti plac raspunsurile mele. In rest nu vad scopul afirmatiei
Vorbeste cu un psihologul de la Protectia Copilului si o sa vedeti ce e de facut si este posibil sa vorbeasca cu mama ta despre situatia ta in familie!
Are şi ia supărările ei.
Încearcă să comunici cu ea dar pe "frecvenţa"ei, şi uşor adu-o în discuţiile care te interesează. Poate aşa merge. Succes
)
Dacă nu vrei un răspuns cu una dintre variantele date de tine... Eu nu pot decat sa ti sugerez sa nu o mai enervezi. E posibil sa fie stresată, suparata din anumite lucruri sau pur și simplu fără supărare, ea are o problema. Nu i normal sa se comporte așa. Tu trebuie sa fii puternica, sa nu te închizi in tine, sa nu o lași sa îți taie aripile și fa întotdeauna ceea ce te face fericita atâta timp cât pe ea, nu o vei face de ras, sau alte chestii de genu de care se tem părinții. La un momenTdat va veni vremea sa iei o decizie, sa urmezi o ascultate, sa te angajezi, sa pleci de acasa. Își va da singura seama de Greșelile pe care le-a făcut fata de tine. Fii puternica, iubește-o așa cum este, respect-o, dar urmează-ți visele!
In primul rand nu mai lovi cainele chiar daca o faci incet pentru ca va deveni mai salbatic si nu vei mai putea sa mergi aproape de el.
In al doilea rand cred ca nu ai cum sa o schimbi pe mama ta pentru ca poate asa a fost crescuta si ea.
Eu nu lovesc câinele deloc 
El mă iubește mult şi mi-e mila de el, că e tare drăguț.
Eu doar il atingeam cu ala ca să nu zică mama mea ceva; dar el e mai "puternic" şi nu prea simte
Problema e că el e şi rău
Latră la toată lumea; înafară de noi care suntem din familie. Distruge tot ce prinde, si de obicei sunt lucruri de ale bunicului meu
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
