Hei TPU! …Am niște probleme pana acum am tăcut și nu am zis la nimeni nimic, dar deja simt ca Mor. Sunt crescută de bunicii mei de la 4 săptămâni dar le spun mama și tata,bunica mea eu o iubesc mult enorm de mult …,dar ea mereu ma jignește și cearta din chestii mici …. Mereu îmi reproșează ca mai bine mă lăsa la matern! Eu am avut o copilărie grea, plina de chin și suferința, mama și tatal meu m-au abandonat, tata(bunicu) venea beat acasă și trebuia sa fug mereu de el ca își aducea aminte de o pereche de papuci pe care i-am rupt și ma bătea, ma bătea din orice, fugeam in zăpada in frig, de aceea urăsc iarna. Mama mea și tatăl meu sunt plecați, nu știu aproape nimic de ei, sunt divorțați. Mama s-a recăsătorit și îmi e greu sa văd ca după 14 ani a mai adus un copil pe lume o fata și o strânge la piept in poze si o iubește, pe mine nu …și ma doare. Tata (bunicul)bea și se cearta mult cu mama și atunci mama își răzbuna nervii pe mine și ma jignește ca voi fi un nimic, ca sunt o curwa ca maica-mea etc ….nu mai știu ce sa fac! Va rog ajutați-ma. Nu vreau sa para că mă plâng dar nu mai suport sa trăiesc. Un chin zi de zi, iubitul meu care era alinarea mea nu prea mai vorbește cu mine, nu știu de ce și m-am supărat azi rau și m-am tăiat. Bunica mea m-a certat rau și mi-a zis sa plec pe străzi sau sa plec la maica-mea ….Eu ma gândeam sa-mi pun capăt zilelor ….Va rog un sfat sau ceva ….Nu judecați va rog! As vrea sa mor …

Buna.Imi pare rau ca ai trecut prin asa chin.Dar sa te sinucizi nu este deloc solutia.Totusi, ce s-a intamplat cu acele ganduri legate de cariera ta in care te intrebai de liceu si facultate? Imi imaginez ca tanjesti dupa aprobarea bunicilor, pe care ii numesti parinti, asa ca cel mai bun mod de a le arata ca nu esti deloc ca mama ta, ci ca te duce capul si te poti descurca singura in viata, este prin invatatura.Deocamdata asta e tot ce poti face, adica ceva care sa fie productiv si sa merite pe viitor.Alte idei negre sunt cat se poate de nocive.

Apoi, eu nu inteleg ce treaba are religia cu psihologul sau politia.De ce nu ai voie sa te adresezi lor? La psihologul scolii nu platesti nimic si acesta poate fi adultul in care sa ai incredere deplina pentru a-i povesti ce simti.Vei primi indrumare si sfaturi mai potrivite pentru situatia ta decat aici.La fel si pentru telefonul copilului.Vezi aici http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente

Iar in locul tau m-as feri de iubiti si relatii la aceasta varsta.Esti intr-o pozitie vulnerabila acasa, asadar asta inseamna ca in egala masura esti vulnerabila si pe plan emotional in relatie cu ceilalti, ceea ce te pune in pericol deoarece multi pot profita de tine si de nevoia ta de afectiune.Din cauza copilariei pe care ai descris-o, reise ca nu prea cunosti cu adevarat afectiunea sanatoasa si daca te expui in relatii de aceeasi natura regasita acasa, vei trai cu impresii gresite si vei tot cauta acelasi tipar de iubire toxica toata viata.Repet, concentreaza-te pe invatatura si asteapta pana cand ai 18 ani pentru o relatie, caci asa e cel mai intelept.La varsta respectiva majoritatea baietilor doar vor profita de tine si te vor manipula pentru a intretine relatii sexuale.Asa ca te rog sa ai grija.