Hei TPU, am o relație la distanta de 2 ani iar el vine o data la o luna sau doua la mine și sta câteva zile.Ideea e ca mi-a spus ca vrea sa vin la el în oraș și sa ne mutam împreună, sa fac facultatea acolo(eu am 18 ani și el 20). Mama îl cunoaște foarte bine și nu are nimic impotriva relatiei noastre.Problema e ca ea nu ma lasa sa ma mut cu el decât după ce termin facultatea.Eu i-am spus prietenului despre asta, s-a supărat și a zis ca asa o sa fac mereu numai ca ea și ca n-o sa ma lase niciodată sa fac ce îmi doresc eu.Noi ne-am făcut planuri de viitor, sa ne luam un apartament etc.Eu nu știu exact ce sa fac pentru ca dacă o ascult pe mama risc sa îl pierd pe el și dacă îl ascult pe el o sa am ditamai scandalul cu mama și probabil o sa fie degeaba pentru ca tot n-o sa ma lase.Mama este o femeie foarte protectoare, prea protectoare. Daca eu aleg sa ma mut cu el și sa fac facultatea acolo ar trebui sa ma angajez pentru ca nu-mi place sa fiu întreținută de cineva și n-o sa putem sa trăim doar din salariul lui.Mai e o problema, legata de certuri, ca ne ciondanim mai mereu din prostii și mi-e teama ca la o cearta mai aprinsa o sa-mi strâng lucrurile și ma întorc înapoi la mama și las și facultate și tot. Daca ar fi sa rămân acolo sa o termin ar trebui sa stau cu chirie, asta în caz de ne despărțim și n-aș putea sa ma duc și la facultate și sa și muncesc pentru ca am și niște probleme de sanatate...acum, eu bănuiesc ca certurile astea sunt și pentru ca exista distanta asta între noi și ne e mai greu asa sa ieșim la o înțelegere decât dacă am fi unul lângă altul.Un pupic, o imbratisare mai merge.Pe de alta parte, dacă ii spun ca rămân sa fac facultatea aici o sa se supere pe mine și o sa spună ca iar fac cum zice mama, ca nu îl iubesc.El e un băiat super ok fata de alții, e un băiat mai liniștit și tine foarte mult la mine.Mi-a fost alături când am avut nevoie, el m-a ajutat cum n-a făcut-o nimeni.Am nevoie de niște păreri, niște sfaturi pentru ca am picat la mijloc și tot stau și ma gândesc de cateva zile. Daca fac o alegere îl pierd pe unul dintre ei și n-o sa fiu eu împăcată cu asta.{e o parte îmi doresc sa ne mutam pentru ca e foarte greu cu distanta asta, dar pe de alta parte îmi e frica dacă se va întâmpla ceva cu noi va trebui sa renunț la facultate și la tot și mi-am irosit timpul. Va mulțumesc ca ati stat pana la final

Ai frica asta tocmai pentru ca sunteti la distanță si va mai si certați.Tu in sufletul tau nu simti ca o sa duca relația asta poate chiar către o căsătorie iar daca simti asta de pe acum sincer nu prea are viitor.
Inteleg ca sunteti tineri si ca nu prea aveați cum sa faceti ceva mai repede ca sa nu existe distanță asta intre voi dar, petreceți foarte putin timp impreuna si ai motiv întemeiat sa te temi ca iti va da cu piciorul in fund.Plus de asta tu trebuie sa stai la părinți lui probabil, ceia ce din nou este nasol pentru ca divergențele o sa apara inevitabil si este încă un motiv in plus de teama.
Vorbeste cu mama ta si el cu mama lui sa vorbeasca părinții intre ei.Sa aiba mama ta confirmarea de la părinți lui cum ca mergi pe mâini sigure si iti vei termina facultatea cu bine.
Dacă nu reușești asa, cu riscul de a fi contrazisă tin sa iti spun ca e băiat frate sincer el ar trebui să se riște să meargă în orașul tău, sa isi gaseasca de munca, sa va luati o chirie si aia e. Daca se trage pe fund cand ii spui înseamnă că nu ai tu de ce sa lasi tot pentru el cand el nu lasa nimic pentru tine.
Si prietenul meu a venit la mine in oras la 500 de km distanță pentru ca eu sa ma simt confortabil si in siguranta chiar dacă ii e greu.

El nu e de loc din acel oraș, sta singur cu chirie și muncește acolo de vreo 2 ani.am vorbit cu el sa vina aici pentru ca mi-ar fi mai ușor asa dar a spus ca nu ii place aici, ca e prea aglomerat.si într-un fel îl înțeleg..nici mie nu-mi mai place aici pentru ca e un oraș foarte aglomerat, transportul e la pământ și ar fi o ușurare pentru mine sa fiu undeva unde e mai liniște ca să nu mă mai enervez zi de zi

El nu e de loc din acel oraș, sta singur cu chirie și muncește acolo de vreo 2 ani.am vorbit cu el sa vina aici pentru ca mi-ar fi mai ușor asa dar a spus ca nu ii place aici, ca e prea aglomerat.si într-un fel îl înțeleg..nici mie nu-mi mai place aici pentru ca e un oraș foarte aglomerat, transportul e la pământ și ar fi o ușurare pentru mine sa fiu undeva unde e mai liniște ca să nu mă mai enervez zi de zi.si cum el spune ca nu ii place, am luat în calcul sa ma risc eu și sa ma duc

Ce as face eu personal? In primul rând, m-as interesa dacă este posibil un transfer. Dacă da, m-as muta cu băiatul asta (dacă l-as iubi) și as tine legătura cu părinții.

Daca as fi in locul tau m-as gandi ca mama ti-a fost alaturi mai multi ani decat el. El te va putea parasi, mama nu. In plus, ar putea face un compromis si sa vina la tine in oras ca doar te iubeste. Nu e un motiv solid traficul. Uite, eu stau intr-un oras f aglomerat dar la orele de varf exista solutii sa ocolesc blocajele din trafic.

Atunci trebuie avută mare grija.

Iti dau un sfat si lectie de viata: niciodata un om care te iubeste nu iti va da ultimatuum-uri. Daca te simti cumva... obigata si presata, NU te muta. O sa regreti. Lucrurile se fac pentru ca simti, nu pentru ca se supara X sau Y. Se supara? Foarte bine, sa se supere. Oricum sunt mari sanse ca peste 5 ani sa nici nu iti mai aduci aminte de el. Eu mi-as termina scoala linistita, nu presata de chirii si job uri de nimic, mai ales ca ai si ceva probleme de sanatate. Ai unde sa stai pe gratis, ai mancare, are cine sa aiba grija de tine...fraiera ai fii sa faci niste sacrificii inutile

De ce nu
Succes pe viitor