Incearca sa discuti serios cu parintii. Sa spui ca e mic si nu stie ce face la 10 ani denota imbecilitate pura. Cind o sa vina sora-ta cu burta la gura peste 2-3 ani o sa zica ca vai, cum se poate, i-a batut dumnezo', a corupt-o anturajul, tot felul de alte scuze.
In alta ordine de idei, iti tin pumnii. E greu, dar totusi la 10 ani ar trebui sa aiba un pic de respect pentru autoritate si SA GINDEASCA. Ma uit la fiica-mea de 4 ani jumate' ca daca nu ii repeti constant ce si cum, sa ii explici, sa o mai si ameninti/constringi, e jale. Cu astia mici e ca la ciini - trebuie sa stie tot timpul cine e seful, si nu neaparat prin frica.
Ca o idee, pe tine cum te-au crescut? Ma gindesc cum naiba e posibil sa o trateze pe ea asa LA ZECE ANI. Mi se pare parenting fail maxim.
P.S. Nu te astepta sa se schimbe singura. Singura are sanse foarte mari sa se schimbe in rau/foarte rau/extrem de rau.
Nu le pot schimba eu mentalitatea parintilor mei. Ea fiind mezina familiei, ii fac toate poftele si considera ca obraznicia ei, este doar o etapa trecatoare pentru ca este destul de mica momentan. De fiecare data cand ne certam, e vina mea practic pentru ca bineinteles ca o cred si o apara pe ea. Daca ai avea 2 copii cu diferenta destul de mare de varsta, nu cred ca ai mai zice ce ai spus mai sus. E greu ca 2 oameni cu mentalitati si interese diferite sa se inteleaga. Si sunt sigura ca nu va ajunge rau peste ani pentru ca, parintii mei sunt niste oameni foarte buni care ne-au oferit si ne ofera o educatie buna. Daca nu era asa, probabil ca ajungeam si eu intr-o parte opusa fata de cum sunt acum, in momentul de fata. Deci prin unele "Sugestii", mai mult mi-ai jignit parintii si asta nu accept. Ei sunt foarte responsabili insa o trateaza pe ea asa pentru ca e mai mica si o alinta mult, asta o fac din iubire fata de ea bineinteles. Mereu exista speranta si sunt sigura ca se va schimba peste timp pentru ca va gandi diferit.
Daca as avea 2 copii cu diferenta mai mare de varsta al mai mic ar fi grija celui mai mare sa nu o ia pe aratura. Pe linga a mea. Daca ii scapi si ti se urca in cap, e bye bye. Timpenia asta cu faza prin care trece e scuza propriei incompetente. Daca tu totusi zici ca parintii va ofera "o educatie buna" poate stii mai bine, insa eu sint foarte tare in dubii - ce educatie e aia daca tu ca parinte tolerezi o gramada de timpenii? Bine, nu zic nu, cunosc destule cazuri de pramatii in scoala generala care au ajuns oameni de calitate la maturitate, insa de cele mai multe ori si-au luat niste picioare in coaste de la viata ca sa ajunga acolo.
Una e sa alinti, alta e sa tolerezi o gramada de chestii, si mai ales sa te scoata pe tine vinovata in orice disputa din start. Tu ai zis cam asa ceva.
P.S. Legat de ajunsul rau/bine, depinde foarte mult de anturaj. Tu ai avut si norocul unui anturaj mai ok, sint sigur de asta. Eu cind mai vad pustime de 12-14 ani pe strada mi se ridica parul in cap de cum vorbesc/se imbraca/se poarta.
Si eu cred ca ii tolereaza prea mult aceste lucruri,asta ma si deranjeaza dar nu am ce sa fac. Educatia consta in multe lucruri nu doar sa fii autoritar ca acel copil sa nu stie de copilarie si sa stea "stalp". Multi parinti considera ca fratele mai mare trebuie sa fie cel iertator,calm si stapan pe situatie incat sa acorde mai multa atentie celui mic cu scuza ca este mezinul familiei. Si eu simt de multe ori ca sunt data la o parte si ca nu primesc destula afectiune dar am ajuns deja la o varsta destul de mare incat nu le mai pot cere sa ma "mangaie" daca nu au facut-o la timpul potrivit. Ei doar incearca sa fie parinti buni,si crede-ma nu e doar anturajul de vina unor deviatii de comportament la maturitate. Daca esti crescut intr-un mediu armonios, si tu ca, copil cresti si te dezvolti armonios. A-i face poftele unui copil nu este un lucru rau daca o faci intr-o oarecare masura si cu o limita impusa. Bineinteles ca nu trebuie ca, copilul sa ti se urce in cap dar nici sa fii prea aspru ca sa te urasca mai tarziu. Fiecare isi educa copii cum doreste, atat timp cat le ofera un mediu de trai frumos, o educatie buna totul va iesi bine. Si eu consider ca generatia din urma a luat-o pe aratura dar vina este doar a parintilor. Tu esti un tata ok din cate am putut sa-mi dau seama insa cred ca ar trebui sa opresti putin din rigiditate pentru ca, copilasul tau momentan e micut, cand va creste putin mai mare va fi si el putin mai nazdravan pentru ca asa sunt majoritatea copiilor.
Departe de mine a fi rigid, dar cind ii spun o chestie frumos de 10 ori ma astept sa asculte. Mai ales daca nu ii zic doar "nu" ci ii mai aduc si argumente.
Daca te uiti atent, am specificat intr-o fraza ca sunt.
Acum am observat, nu citise m inainte, nu te supăra, mersi pentru explicatie. sarut mîna.
Sora ta are nevoie de cateva sedinte de consiliere psihologica, psihiatrica si pedagogica! Sint sigur ca cu ajutorul medicilor sora ta te va intelege ce ai vruit sa-i zici pentru binele ei si va putea sa se schimbe in bine! BAFTA!
Cum a spus kodrutz, parinti cred ca e doar un copil insa ea sti mult mai multe de cat cred ei.Asta e incompetenta.
Discuta cu parinti si spune-le ca nu e bine ce fac. Puneti-o sa faca treaba si ea prin casa si daca nu vrea, pedepsiti-o, etc.
Sa nu o lasati de capul ei.
E mereu vina parintilor care fac diferente intre copii si pe cei mai mici ii rasfata. E vina lor. Asa ca fa-i sa simta ca e vina lor. Asta va fi pentru tine un test de inteligenta.
Sincer iti spun, doresc doar sa te ajut.Nefiind psiholog, pot sa te ajut in sensul ca iti spun ce poti face din propriul punct de vedere.Intr-adevar,e o diferenta mare de varsta, si e bine sa incerci sa dai in mintea lui, la copii poti incerca cel mai bine cu PSIHOLOGIE INVERSA.In acelasi timp,insa,ai si la randul tau o responsabilitate, aceea de a incerca sa o pui pe drumul bun(ceea ce vad ca faci si apreciez ). Depinde de personalitatea ei.Din ce am citit, vad ca e mai vulcanica si "obraznica". Acum, depinde si gradul de rautati pe care le face, deoarece orice lucru mic in copilarie gresit intentionat se va transforma in extreme in adolescenta si maturitate.In acest sens, incearca sa ii dai de inteles ca, daca ar lua-o pe calea gresita, nu o va ajuta absolut deloc.De exemplu,ori de cate ori face o prostie,nu incerca sa o convingi ca nu e bine, ci spune-i sa faca absolut ce crede, deoarece nu o vei mai sfatui in viitor(asta e un truc pentru genul asta de indivizi, o sa fiarba de ciuda si o sa se intoarca la tine).Da, pentru ca vede ca te implici si iti pasa de ea si atunci ea incearca sa profite(10 ani, ce sa faci?!).In felul acela, o vei face sa inteleaga ca nu ii doresti raul, ci binele.Cu toate ca nu stiu ce reactie e aceea, de"are doar 10 ani", dar..nu ma bag. Sper sa ajute!
Apreciez sfaturile si ajutorul tau insa, psihologia inversa nu merge la ea De multe ori i-am zis si ca nu mai vorbesc cu ea sau ca la o varsta mai inaintata cand va avea nevoie de mine, eu nu voi mai fi la dispozitia ei sa o ajut insa nu prea intelege gravitatea situatiei. Stiu ca parintii mei sunt mai toleranti dar eu am 18 ani si trebuie sa ma adaptez ca nu am de ales. Nu vreau sa o ascot pe ea asul cel rau, nici eu nu sunt cheie de biserica si nu stiu cati ma vor intelege insa, e cam multa bataie de cap cu ea pentru ca nu vrea sa inteleaga
Se spune ca cei ce se cearta si se dusmanesc cand sunt mici, vor fi cei mai buni prieteni cand ajung mari.Si viceversa.Asa sunt si eu cu fratele meu.Nu ma inteleg deloc cu el.Iar tatal meu s-a inteles cu sora sa cand erau mici.Acum nu se suporta.Deci,keep calm, in viitor va veti intelege.E mica, inca nu isi da seama ca tine la tine
Eu sunt în același caz cu tine... exact aceeași diferența de ani avem eu cu sora mea mai mica...
Suroriel mici sunt cele mai iubite...
Părinții cred ca noi, cei mari, nu avem nevoie si de un "te iubesc " câteodată...dar în fine...
Ca sa încerci să țină la tine mai mult. încearcă sa fii de partea ei câteodată...doar CATEODATA...iar la următoarele traznai care va vrea sa le facă se va consulta cu tine...
Și fiecare sfat ca il vei dai surorii tale. încearcă sa nu para a SFAT...
Sa para a o joacă... spre ex... daca ea vrea să iasă afară până pe la 10 seara...