Hei,Tpu..de ceva timp ma simt foarte singura, abandonata si neiubita de nimeni..Am foarte putini prieteni..majoritatea m-au uitat..am prieten dar simt ca nici macar el nu ma iubeste, nu ma intelege..In fiecare zi dorm pana tarziu doar ca sa numai fiu trista, sa numai plang si ma uit la seriale si pentru asta sunt acuzata de toti.m-am saturat de sentimentul asta tampit care nu-mi da pace.De curand a murit strabunica mea si de atunci ma simt asa..de cate ori incerc sa vorbesc cu cineva,nu sunt crezuta, ascultat...nici cand ies afara cu prietena mea cea mai buna nu ma simt bine..tot trista sunt, in ultimul timp n-am mai iesit din casa.As face orice pentru putina fericire dar nimeni nu reuseste sa-mi aduca zambetul pe bune.Decat cand sunt cu prietenul meu sunt cu adevarat fericita dar cu el ma vad foarte rar si cand suntem despartiti si el e la fel ca toti ceilalti.Ce sa fac sa ies din starea asta? Am incercat orice dar nu am reusit Cred ca am intrat din nou in depresie sau nu mi-a trecut niciodata..si din cauza asta, toti ma cred o ciudata..si nu sunt. vreau doar sa fiu fericita.

Eu cred ca asta este doar in capul tau. Sunt prietenii tai, familia ta, cei apropiati tie... nu cred ca ei chiar gandesc cum crezi tu. Ar trebui sa stai putin si sa analiezi situatia, sa-ti dai seama ca ei tin la tine. Explica-le cum te simti si ei te vor ajuta. Stii cum e, cand esti suparat, ai impresia ca toata lumea iti vrea raul, dar daca privesti lucrurile dintr-o alta perspectiva, vei realiza ca nu e chiar asa.

"Îngrijorarea", golirea de sens pe care omul o resimte uneori, nu o poate elimina EFICIENT (pentru mulţumirea sufletească autentică) decât prin împlinire spirituală, prin empatie şi compasiune faţă de semeni şi faţă de cei ce trec prin experienţe similară, prin schimbarea accentului dinspre materie spre suflet (neaşteptată poate ) şi spre sensul authentic al unei vieţi prin care să ne edificăm veşnicia!

Astfel de momente sunt în acelaşi timp şi semnale de alarmă în privinţa necesităţii unei împliniri spirituale, singura care nu dezamăgeşte dar în schimb te face să cunoşti un sens al existenţei de la care nu te-ai fi aşteptat să fie atât de important şi de puternic...
Dă-mi un răspuns când ai timp…

Imi pare rau ca te simti asa.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi unele articole utile.

Dorința fericirii este cauza nefericirii.

Salut.
îmi pare rău că simţi aşa, si te cred că nu ţie uşor. Sunt de acord că mulţi nu înţeleg aceste stări poate depresive dar cataloghează ca cidăţenii. Poate multe nu aş putea să-ţi spun deoarece cred că fiecare persoană simte aceste stări poate diferit şi ajutor are nevoie diferit, ceea ce aş putea să, ţi spun e să încerci să te adresezi unui specialist, poate psihiatru dacă va considera că ai nevoie de unele deprisante sau psiholg să-ţi descarci durerea şi neliniştea.
Sper că acest articor te va ajuta câtuşi de puţin.
http://www.jw.org/......fiu-trist/
Cele bune

Incearca sa realizezi ca daca esti asa cum scrii mai sus ca esti nu faci decat sa intretii depresia si sa determini oamenii din jurul tau sa te considere o ciudata - incearca sa fii asa cum iti este teama sa fii si atunci vei capta atentia celor din jurul tau intr-un sens bun. Zambeste caci nu are cum sa iti dauneze! Si nu uita ca filmele sunt rodul imaginatiei cuiva si nicidecum nu reflecta realitatea care te asteapta afara nu in casa!

Pai uite raspunsul meu e urmatorul nu te gandi la nefericire la tristete la nesiguranta si alte sentimente negative gandeste-te la fericire la zilele alea in care zambeai si era totul ok daca prietenul tau nu te intelege vorbeste cu el (varsa cateva lacrimi in fata lui doar fata e slabiciunea noastra a baietilor si nu ne mandrim cu asta ) gandeste-te ca strabunica ta nu te-ar vrea asa bineinteles ca nu te-ar vrea asa gandeste-te la iubire la toate elementele pozitive din viata ta