Problemele, de obicei, sunt mult mai complexe decat cum se vad la prima vedere.
Ca sa-ti faci o parere corecta, ar trebui sa cunosti parerea ambilor tai parinti naturali: atat al mamei tale, cat si a tatalui tau natural. Care a fost motivul ca tatal tau natural nu a vrut sau nu a tinut relatia cu tine?
Fiecare va povesti varianta care-i este favorabila, iar adevarul este undeva la mijloc. Pot fi multe explicatii, mai mult sau mai putin adevarate, de ambele parti, dar sigur nu vei putea fi niciodata. A fost viata si relatia lor personala, in urma caruia te-ai nascut tu. Dupa nastere, ai ramas la mama ta, cine te a crescut, educat, impreuna cu tatal tau vitreg. Toata stima pentru ei pentru ca te ajuta!
In ceea ce priveste pe tatal tau, este - deocamdata - o persoana straina tie. Dar nu trebuie sa-l privesti ca un dusman. Cu timpul, dupa ce vei vorbi mai mult cu el intre patru ochi, vei putea sa-ti faci o parere, de ce a plecat si nu a stat langa tine si mama ta. Il vei cunoaste mai bine, ca pe orice alta persoana, care la inceput ti-i strain.
Sfatul meu esta sa nu ai prejudecati, mergi la inmormantare.
Si da, acum esti deja suficient de mare sa intelegi unele lucruri, chiar daca nu-ti plac la prima vedere.
Tatal tau a contribuit la nasterea si existenta ta, si lui iti datorezi viata, cu binele si relele. Trebuie sa-i dai sansa sa se reabiliteze in fata ta, daca doreste!
Familia este frumoasa, mai ales daca este mare si este pace in ea!
Tatal meu m-a parasit la 4 ani. Am facut si eu cum vrei sa faci tu. Am fugit de el sau l-am ignorat. In liceu abia mi-am dat seama ca am fost prost. Daca o viata nu si-a facut datoria, macar acum sa si-o faca. M-am dus la el si i-am spus sa ma ajute cu bani. Si in liceu si la facultate mi-a trimis bani (pe vremea mea numai pana la 18 ani era obligat chiar daca-ti continuai studiile. Astazi este pana la 26 ani daca faci studii). Deci, eu zic ca n-ai nimic de pierdut daca te intalnesti cu el. Ii spui ce ai pe sulfet si apoi nu-l rogi, ii impui sa faca bine sa te ajute mai mult. Pe mine a vrut sa ma palmuiasca cand i-am spus. M-am ratoit la el si i-am spus ca o sa-i para rau daca face acea greseala. N-a mai incercat. Faptul de a te comporta salbatic cu el nu-ti va fi de nici un folos ci doar sa-l faci sa inteleaga ca a gresit si ca trebuie sa fie tata cat traieste!
Nu cred ca esti in amura sa judeci un parinte, cand nu stii si adevarul tatalui tau!
Poate este bine ca tu sa stai jos si sa discuti cu el, inainte sa spui vorbe care dor si jignesc.
Habar nu ai de ce s-a despartit de maica-ta inainte sa te nasti tu. In 99% din cauzri, din vina barbatului, dar mai exista 1% si situatia in care pe femeie o apuca istericalele si decide ca nu are nevoie de un barbat sa-si creasca copilul, sau barbatul nici nu stie ca ea este insarcinata.
Deci, fii respectuos cu tatal tau, ca mitocania si jignirile nu stau bine in gura unui copil, mai ales cand nu stie adevarul tatalui, pe care, ar trebui sa-l auzi taman din gura lui.
Ii cunosc familia. El a plecat fara sa spuna, nu vreiasa aiba un copil.
Pana nu vorbesti cu el, sa auzi din gura lui, adevarul lui, nu poti si nici nu te sfatuiesc sa crezi ceva.
Este mult mai bine să ramai acasă decât să mergi să te vezi cu cineva pe care nu vrei să-l vezi. Dacă nu esti pregătit pentru o astfel de întâlnire, atunci nu merge la înmormântare. Cei care te așteptau vor înțelege lipsa ta.
In nici un caz să nu dai pe față un caracter neplăcut prin astfel de cuvinte.
Este adevărat că tatăl tău este vinovat pentru că nu și-a făcut datoria de părinte. Dar totuși, este om si nu câine ca să-i spui astfel de cuvinte. Iar si pentru mai târziu când iti va părea rău pentru cuvintele spuse, cum vei mai da timpul înapoi? Nu vei trăi tu cu astfel de regrete, iar caracterul tău va rămâne pătat?
De aceea spun că este mai bine sa nu mergi decât să mergi cu un astfel de spirit.
Caută să alungi din mintea și inima ta ura față de tatăl tău. Dacă vei trăi cu ea, aceasta nu va fi inofensivă, ci iti va face rău.
Iti va fi mai de folos si îți va face mult bine dacă vei plânge pentru nepăsarea tatălui tău, decât să lasi ura să îți macine sufletul.
Nu lăsa nici "De ce?"-ul să îți usuce inima. Poate că a fost mai bine asa. Multi copii trăiesc cu parinti violenti; la tine a fost poate mai bine.
Nu-l blestema, căci si fără el nu ai fi existat. Căci prin el Dumnezeu te-a adus la viață.
Sfatul meu e ca omul asta nu merita nimic, daca stia ca are un copil trebuia macar sa se intereseze de tine.
Daca va intalniti la imnormantare in niciun caz nu te duci tu la el sau sa umbli dupa el, daca vine sa vorbeasca cu tine ii raspunzi politicos ca sa vada ca esti bine crescuta si eventual ii spui pe nume sau ii spui ca nu il recunosti ca tata, ca e doar un strain.Gen ii spui "eu nu vorbesc cu strainii". Daca insista si te mai cauta poti sa te gandesti sa ii mai dai o sansa, daca nu insista si nu te baga in seama atunci nu merita niciun scuipat, degeaba aveti acelasi sange daca nu ii pasa, un tata e ala pe care il doare sufletul de copilul lui nu cel care il face.
In primul rand, trebuie sa tii cont ca este tatal tau, indiferent, datorita lui esti astazi aici. Intr-adevar este urat din partea lui daca timp de 14 ani nu te-a contactat, nu te-a sunat de ziua ta etc, poate a trecut si el printr-o perioada mai grea(poate nu avea bani, etc) si nu a vrut sa vorbeasca cu tine fara sa-ti ia ceva. Replica aia cu nu vb cu strainii nu merge, din moment ce tu te duci la el, incearca sa te impaci cu el, vei vedea ca indiferent de cat de bine te intelegi cu tatal tau vitreg, tot la cel biologic o sa tragi, pentru ca esti sange din sangele lui. Imi pare rau pentru bunicul tau, Paste fericit!
Vanessa0911 întreabă: