Buna. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare tie, pe cand aveam varsta de 16 ani. Acum am 18. Mama plecata, tata absent iar eu am ramas sa stau cu nebunii. Pe atunci invatam foarte bine, singura mare problema a mea era faptul ca ma certau bunicii, si mai mult decat atat batranu' era si betiv(inca este).
Eu pe atunci m-am gandit sa zic ca ei, si sa fac ca mine. A fost destul de dificil dar in final am scapat de ei si de certurile lor tampite. Si astazi, cand incep sa urle la mine, ii ignor. Nu merita sa te enervezi pentru ei daca sunt dusi( cazul meu), ii lasi pe ei sa se enerveze iar tu faci in continuare ce vrei.
Bineinteles, asta in cazul in care esti 100% comvins ca bunicii tai sunt dusi. Cel mai bine este SA INCERCI sa stabilesti o punte de comunicare intrei tine si ei. Dar daca asa ceva nu se poate, varianta de mai sus este cea mai buna, zic eu.
Buna! Mama ta sigur nu va fi suparata, e in joc viitorul tau.Mai bine ii zici mamei tale tot.
Alta solutie nu este!
De ce esti bleaga? Ai vrea ca oamenii sa-ti strice viitorul si apoi in viitor sa regreti ca de ce nu te-ai uitat la viata ta?