Pai pe prietena cea mai buna am cunoscut-o in generala,aproape la sfarsitul generalei,este persoana foarte calda si foarte deschisa,care pot spune ca m-a schimbat, chiar daca ne certam des, eu fiind o persoana foarte intepata care ma enervez foarte repede din orice si taxez si cea mai mica greseala, pot trece 2, 3, ..., 13478787454 de zilein care sa nu vorbim eu tot tin la ea pentru ca este o persoana speciala a sufletului meu, un om pe care nu pot sa-l scot niciodata de acolo chiar daca orgoliul meu arata contrariul
Cu cea mai buna prietena ne-am cunoscut in copilarit.Ne certam,ne impacam si tot asa,ca orice copii.
Era mai suparacioasa, se supara din nimicuri si cind am realizat ce inseamna viata, prietenia si altele s-a suparat pe mine cu toate ca nu am acceptat asta dar ma prefaceam, nu faceam nimic sa o impac, mereu o impacam din nimikuri.Nu am vorbit aproape un an cu timpul ea mai incepea sa vorbeasca cu mine dar apoi mi-am zis in minte
"toti realizam cind e prea tirziu"!
Bună!
Mie nu-mi trezește nicio amintire plăcută această întrebare, pur și simplu îmi aduce aminte că mi-e foarte scârbă de fosta prietenă care m-a uitat după ce și-a făcut iubit și s-a transformat într-o mică târfuliță, scuze de expresie.
Am cunoscut-o la liceu, din păcate.
Acum nu mai cred în prieteni, ci doar în momente de prietenie.
O seară plăcută!