Hei tpu..tocmai ce am asistat la cearta parintilor mei. oribil. tatal meu este un om care nu poate vorbi omeneste si buseste si tranteste..mentionez ca niciodata nu a dat in noi..ideea e ca nu suporta sa-si recunoasca vina si te obliga sa spui ca el..nu te lasa sa-ti spui parerea si nu te lasa sa vorbesti si pe de alta parte el are voie..eu,in aceasta seara, i-am dat dreptate mamei..si de multe ori am facut-o pentru ca are dreptate..cand are tata are dreptate, si a avut si el de cateva ori, am spus..si acum ca tin cu dreptatea, adica cu mama, spune ca nu mai vrea sa ma mai vada...si eu simt ca nu mai vrea sa mai fiu fiica lui, ca ma uraste ca nu-l sustin, dar eu nu pot sa tin cu nedreptatea..si mama mea sufera si el la fel dar ei doi nu se potrivesc si 2 oameni nu pot trai doar din dragoste.le trebuie si respect si la ei nu exista asa ceva. tata crede ca prin respect se injoseste fata de mama si mama fiind si ea orgolioasa la fel ca tata, nu il poate respecta si ea..cu toate ca uneori o face..si inca o problema..am un frate de 20 de ani care este mult mai sensibil decat mine, si eu am 13 ani, si eu am asistat mereu la certurile parintilor..si fratele meu sufera foarte mult si nu poate trai cu ideea ca parintii nostri sunt despartiti..eu imi doresc asta din tot sufletul..sau cel putin sa ia o pauza..nu pot suporta atata stres si panarama.pur si simplu nu mai pot, nu mai suport..si nu vreau sa fratele meu sa sufere. vreau ca el sa inteleaga ca ai nostri nu se mai inteleg si trebuie sa se desparta sau sa ia o pauza mai lunga..sa se linisteasta spiritele intre ei si sa intervina dorul..eu ce pot sa fac? nu mai stiu ce sa mai fac..am 13 ani..cu ce ii pot ajuta? ce as putea sa fac sa fei bine, daca nici unul din ei nu reactioneaza si sunt prea orgoliosi ca sa faca ceva? ce pot eu? cu ce pot ajuta sa fie bine pentru toti? va rog, pareri cu experienta daca cel putin din suflet....

Stii ce-ar trebui? Da-le ideea sa-si faca cont pe TPU si sa ne ceara ei sfaturi. Ca lor am sti ce sa le spunem. Tu nu prea ai ce sa faci.

Orice relatie / casnicie are certurile ei; mai mari sau mai mici. dar le are . Tu esti copil, nici macar n-ai buletin inca, nu poti face nimic din pacate, fratele tau fiind si major n-ar trebui sa fie asa sensibil, sa gandeasca mai logic Nu-i vina voastra de ceea ce se intampla sau de ceea ce se va intampla, inteleg de ce vrei tu ca ei sa ia o pauza, dar ar trebui sa te gandesti ca iti va fi greu fara unul dintre ei mai tarziu, inca nu esti destul de matura ca sa gandesti corect la problemele astea, fratele tau nu vrea ca ei sa se desparta din motivele lui, sau pur si simplu pentru ca e constient ca o sa va fie greu doar cu unul dintre parinti. Dar daca au mai existat certuri intre ei si n-au luat inca o pauza, nu cred ca nu se pot suporta incat sa o faca, ceea ce rezulta ca n-o vor face. Gandeste logic, toate au o rezolvare, comunicarea e cea mai buna Cum au format o casnicie impreuna asa o sa poata sa o duca si pana la capat, ti-am zis in orice relatie/casnicie exista certuri, o sa fie bine! " Am invatat ca daca doi oameni se cearta, nu dovedeste ca nu se iubesc. Dar nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. " succes.

Buna,

Te ingrijoreaza ceva sau crezi ca esti in pericol?
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Am fost şi eu în situaţia asta, adică într-una asemănătoare. Am încă 2 fraţi şi 2 surori, eu sunt ăla de mijloc cum ar veni. Când aveam 12 ani (soră-mea cea mai mare avea 20) taică-miu ne bătea pe toţi dacă nu eram de acord cu el, soră-mii i-a făcut unele chestii şi mai rele. Mă rog. Nu prea am avut ce să facem, i-am cerut maică-mii eu cu soră-mea să divorţeze şi n-a vrut... Cert e că taică-miu făcea aşa şi fiindcă bea ca porcul şi puteai să şi-l aprobi că tot făcea scandal. Am răbdat şi aşa cred că o să faci şi tu, fiindcă părinţii tăi fiind căsătoriţi gândeşte-te că nu se mai gândesc atâta strict la relaţia dintre ei doi cât la starea financiară şi la copii (vechea poveste cu "cum să crească mă copilul fără tată / mamă?". N-ai ce să le faci, din păcate. Eu am suferit şi mai mult decât tine.

Respectai pe anindoi si nu incearca sa. Te bagi in certurile si viata lorpersonala. Ei daca se iubesc se vor suporta din iubire.Stiu ca este greu dar tu nu ai ce sa faci dacă incerci. sa te implici in certurile lor vei creea mai multă tensiune. daca continua așa poate e mai bine sa se desparta nu trebuie sa crezi ca asta poate fi un lucru rau din contra vei fi Mai linistita si poti fi la fel de fericita si daca cresti cu un singur parinte.Nu poti forta pe nimeni sa se inteleaga bine si sa fie totul bine peste noapte. sau poate ei se vor impaca dar tot timpul vor fi discutii ...nu incearca sa le spui nimic ei sunt maturi si nu le poti da Sfaturi de genul.

Hey! Eu am trecut printr-o perioada foarte grea cu parintii... Dar mai bine sa-ti povestesc,mai pe scurt. A inceput cand tatal meu vitreg si-a pierdut slujba si a inceput,din cauza asta,sa bea toata ziua. Mama nu prea avea ce face,ii reprosa tot timpul,dar vorbea cu peretii. Dupa cateva saptamani,a inceput sa fie violent cu mama. Cand m-am bagat intre ei,m-a batut cu o curea pana cand s-a plictisit. A doua zi,am fugit de acasa si am dormit aproape o saptamana pe unde am apucat,pentru ca nu voiam sa ma mai intorc "acasa". Pana la urma,politia m-a gasit si m-a adus inapoi,mai mult cu forta. Asta a fost acum trei ani si ceva,cand eram de-o varsta cu tine. Am incercat in toate felurile posibile sa-l fac sa ma asculte,sa nu mai bea,sa se puna pe picioare,apoi cu mama,sa se desparta de el. Nimic. Au mers chiar si la un psiholog,totul era bine, dar totul a reizbucnit acum vreun an. Ce pot spune, poate parintii tai sunt diferiti si inca se pot intelege, nu sunt ca ai mei...( Dar lor nu le pasa de mine, asa ca incearca sa ceri ajutor Asistentei Sociale pentru cazul tau. Inainte sa patesti alte lucruri.