Hei TPU va rog ajutati-ma! am impresia ca nu sunt a nimanui. Eu mai am o ssora de 5 ani, iar tatal meu e plecat in Marea Britanie de vreo 7 ani. ( parinti nu sunt despartiti ) noi vorbim cu tata in fiecare seara pe skype. Toata ziua ma cert cu mama. Orice fac, aud PROASTO,TAMPITO,NU ESTI BUNA DE NIMIC, RAPANOASO, CU CINE DRACU SEMENI? sau LUATE-AR DRACU CA M-AM SATURAT DE TINE. se ia de mine de la lucruri minore, eu invat dupa-amiaza si nu prea a timp s-a facut curatenie, sau sa oajut la treburile casei. Nici sambata, nici duminica, pentru ca ea prefera sa le faca singura.


Daca incerc sa o ajut zice apoi CE DRACU AI FACUT AICI? STA-I CURATENIE? sau aveam dezordine in sifonier si pur si simplu nu am avut cand sa fac curat. Mi-a facut ea pana la urma ( probabil a realizat ca nu am cand ) si acum imi scoate ochii cu chestia asta.

Joi am o excursie in care suntem toata clasa obligata sa mergem. Si in seara asta cand vorbeam cu tata ( el vorbea cu soramea si radea, si cand m-a auzit pe mine, si-a schimbat expresia fetei, si mi-a vorbit in scarba ), i-am zis TATA, JOI AM O EXCURSIE. si apoi s-a bagat mama si a zis SI MERITAI A MERGI? mie mi-au dat lacrimile, si tata inceput sa maia la misto si sa im zica ca de ce nu o ascult pe mama ( ea tipa ca descreierata la mine, si eu mere ii zic sa nu mai tipein halu asta ) si ca am o mentalitate de tot cacatu'. scuze limbajul, dar exact asa mi-a zis. Eu, de rusine, nu am mai comentat nimic. Si apoi au schimbat subiectul, si nu a mai vorbit cu mine. ( faza e ca mereu cand suna zice " Maria ( sora-mea ) unde e " dar rareori intreaba si de ce mine, daca am venit vie sau moarta de la scoala. de ce se comporta asa cu mine? Invat bine, am note de la 8 in sus la toate materiile ( sunt a7-a ) exceptand matematica pentru ca nu fac pregatire. Curva nu sunt asa cum am eu colege in clasa care au iubiti din a5-a.

Chiar acum cateva zile ma intreba de ce nu discut chestii de " femei " cu ea. Nu discut pentru ca se lasa cu tipete, cu acte de violenta ( fizica si verbala ) si apoi aud ca ce vorbesc cu ea, stie tot neamul.

Va rog ajutati-ma! nu am cu cine sa vorbesc. De ce se comporta asa cu mine? Oare chiar asa nedorita sunt in familia asta? Imi cer scuze de greseli, dar nu merge tastatura prea bine, si scuze ca am scris atat dar am nevoie de ajutorul vostru

Buna
e dificil si cred ca ti-a ajuns cutitul la os daca ai avut puterea sa scrii atat de mult, e o chestiune la care noi nu putem face nimic. poate ai facut ceva in trecut si a fost marcata mama ta? esti sigura ca e mama ta buna? ca si eu am 2 ingerasi, dar nu mi-am permis sa le vorbesc asa, indiferent de situatie, chiar daca fata este mai mica, nu am acordat iubire mai multa ei, si mai putina baiatului, e bine sa vorbesti cu mami tau cand o gasesti calma si sa o intrebi cu ce i-ai gresit, de ce nu e multumita de nimic din ceea ce faci tu, si ca ar fi bine sa isi schimbe comportamentul fata de tine ca si tu esti copilul ei si ai nevoie de dragostea/afectiunea si protectia ei. bunici nu ai? poate daca vorbesti cu ei ar fi o solutie sa poarte o discutie cu mama ta..mergi la biserica/roaga=te si poti vorbi chiar si cu preotul sa te eliberezi de greutatea ce iti apasa sufletul..chiar nu credeam ca sunt situatii de acest gen.
Agrija de tine/roaga-te si spera ca o sa fie bine, plateste o liturghie pentru linistea si binele familiei si indepartarea raului. daca vrei sa vorbim mai mult, imi poti lasa id-ul tau pe privat.
O zi frumoasa sa ai

Trebuie sa vorbesti neaparat cu un psiholog. Sunt probleme serioase in familia ta

Am mai gasit tot aici pe site un caz asemanator cu al tau. Dar eu cred ca 5 familii din 10 sunt asemanatoare cu a ta.
Eu numesc acesti "parinti": oameni de nimic.
Este scris: "Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui". (Proverbe.19:22) -lucruri de care parintii tai au fost straini toata viata, si vor fi pana cand vor intra in mormant.
Dar, ca sa nu pacatuim, pentru faptul ca ti-au dat viata, da-le cinstea cuvenita. Chiar daca bunatatea si farmecul nu s-au lipit de ei -si nici nu se vor lipi vreodata-, nu lasa ca aceste calitati sa se departeze de tine raspunzandu-le cu aceeasi moneda.
Sfatul meu este ca sa alergi inaintea lui Dumnezeu si sa plangi acolo inaintea Lui. Spune-i Lui of-ul tau; si cere-I ajutorul in problema ta.
In viata intalnim probleme delicate; si daca omul intervine de unul singur sa le rezolve, de cele mai multe ori le strica mai rau decat erau inainte.
De aceea iti spun: nu cauta sa rezolvi problemele de una singura.
Iata ce fagaduinte avem din partea lui Dumnezeu:
"Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." (Isaia.41:10)
"Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip..." (Isaia.49:15)

Woah, aici e o problema serioasa. Sincer nu stiu ce sa zic si nici nu ma pricep, iti recomand sa vorbesti cu un Psiholog, in cel mai rau caz ai putea dezvolta o boala psihica.

Sa fac curatenie *