Heii as avea nevoie de un sfat...Am un prieten de care parintii mei m-au avertizat ca de o sa fiu cu el ii bai (ca e golan si vrea doar sa profite), dar am vb multe luni cand el a fost plecat in alta tara si nu e cum au spus ei si mi-a dovedit ca ma iubeste...si acum nu stiu cum sa le spun la a mei de el.[el are 21 si eu aproape 18]

Ceea ce trebuie sa faci tu e ca sa le dovedesti prin anumite fapte ca nu e asa cum au spus ei Poti sa ii pui fata in fata, sau ma rog sa le arate si lor ca te iubeste :*

Spune-le parintilor ca el te iubeste, ca tu doresti sa traiesti ca o adevarata mare femeie, ei isi vor pune mainile-n cap si pana sa-si revina tu deja faci 18 ani. Si atunci, trai neneaca!

Si tu tocmai la ala ai mers. Acum ce vrei, sa-ti zica bravo fata tatii?
Si nici macar nu ai tupeu sa mergi, sa-ti sustii relatia si sa treci peste nevrozele lor...

Salut
Părinţii au o experienţă de viaţă şi cu siguranţă eu au văzut mai multe şi înţeleg mai bine în persoane. Nu e exclus că pot şi ei greşi dar ar fi totuşi bine să fii atentă şa ceea ce spun. Timpul va arăta ce fel de persoană e acel băiat.
Următorul articol te poate ajuta:
http://www.jw.org/......re-reguli/
Cele bune.

"nu e cum au spus ei"...
Dar cum crezi că ai putut să-ţi dai seama? Este imposibil să cunoştin intenţiile unei persoane atât timp cât aceasta vrea să şi le ascunda...

Se spune că poţi consuma un sac de sare lângă o persoană, îi poţi sta alături mult timp fără să ajungi să o cunoşti în mod concret. Şi asta pentru că nu am văzut-o (sau nu am vrut să o vedem cum se manifestă în situaţii critice…

De abia atunci începem să aflăm cine sunt cu adevărat cei din preajma noastră, sau ce reprezentăm noi pentru ei…
De cele mai multe ori asta se întâmplă prea târziu...

Oricum, un sfat intâlnit mai demult spunea că... "O singură şansă există de a feri persoana vulnerabilă (femeia) de a fi folosită "temporar" pentru ceea ce are de oferit fizic, pentru a fi abandonată ulterior ca un obiect de "redusă folosinţă" intimă.

Iar acea şansă este IUBIREA – Iubirea de sine: ca ea să se iubească pe sine mai mult decât ar fi posibil să iubească un bărbat. Dacă nu o va face, soarta "obiectului de unică sau redusă folosinţă" o aşteaptă!

Dacă ea nu va avea milă de FERICIREA, de VIITORUL ei, de viitoarea ei FAMILIE, NIMENI altcineva nu o va face! Cu atât mai puţin cel care îi cere ca ea să renunţe la cel mai mare "atu" al ei, pentru ca el să-şi descarce nevoile fiziologice pe acel "atu".

Acel "atu", cel de care va depinde în cea mai mare parte viitorul familiei ei este:
ONOAREA ei, DEMNITATEA ei – adică "exclusivitatea intimă" de care soţul ei va avea ontologică nevoie, fiinţială pentru identitatea lui sufletul iubitei sale..."

Nu invata ce cont propriu ceea ce ai putea invata din greselile altora...
de la neascultarea parintilor (asa batuti in cap cum sunt sau ni se pare uneori a fi) vin cele mai crunte experiente de viata! Cu efecte ireversibile!
Lasa-ţi orgoliul la o parte. Ar fi cam printre singurele persoane fata de care nu se merita sa-ti manifesti orgoliul!

Si tu vei ajunge intr-o zi o mama care poate nu va fi foarte inspirata in comunicarea cu fiica sa.
Pretuieste experienta ei de viata la maxim (invatand inclusiv din greseli) sau altfel, viata te va forta sa regreti ca nu ai facut-o!

Nu intotdeauna sfaturile parintilor sunt stralucite, dar cele care indeaman la precautie, la siguranţa, la o viaţă morala sunt intotdeuna 100% valabile.
Viaţa (şi vieţuitorii ei) este prea marşavă pentru a fi altfel, pentru a merita sa ai incredere in cineva... fara sa-l verifici ani de zile;