Heii...ma numesc roxana ...cred...am 18 ani si ...astazi mam decis sa scriu despre interminabila mea poveste...
Aveam 7-8 ani cand unul din bunicii mei a murit...cu putin timp inainte imi spusese sa ma uit in certificatul de nastere si sa incep sa imi pun intrebari legate de cifrele de acolo ...pentru prima data in viata am observat ca figuram ca nascuta in anul 1996 dar ca eliberae a certificatului in 1999...cand mi.am intrebat parintii ...mi.au dat doua variante diferite cu multe balbaieli ...mai tarziu mi.am dat seama ca eu nu seman deloc cu ei ...si ca nu am poze sau lucruri de cand eram mica decat dupa varsta de 3 ani ...botezara am fost la 4 ani ..am intrebat.o pe mama de ce nu am nimic de cand eram bebelus nici macar o poza si mi.a raspuns :"pentru ca nu ne.am gandit sa facem " ...in prezent traiesc inca cu semnul de intrebare. oare sunt parintii mei? am fost la psihologul fostului meu liceu ca sa ma sfatuiasca ...aceasta mi.a sugerat sa iiintreb direct...iar cand am facut.o.mi s.a raspuns :"si daca nu am fi ce? te.am crescut ca pe copilul nostru " ...asa ca ea mi.a chemat printii la scoala ...la scurt timp m.am mutat din liceu si am fost sa imi iau ramas bun ...inainte sa ies din cabinet a inceput sa planga.mi.a spus ca sunt o persoana extrem de puternuca pentru ca reusesc sa traiesc cu semnul asta de intrebare si sa nu spun aproape la nimeni ...i.am multumit pentru vorbele ei ...si cand sa plec ea mi.a spus :"roxana, gaseste.ti parintii ". ..am fost recent la evidenta populatie...3 ani de zile nu apar niciunde ..probabil ca numele mi.a fost schimbat ...nu stiu la ce maternitate m.am nascut si nici in ce oras ...nu stiu ce sa fac sunt total nedumerita de cine sunt...ce ma sfatuiti sa fac?

Buna
Draga mea..sa zicem ca ai dreptate si esti un copil infiiat.
Pana acum ai simtit ca esti adoptata? ai fost marginalizata/maltratata? oare nu vezi la tv cate mame isi lasa pruncii in voia sortii?
Parinte este cine te creste si nu cine te face!
Daca nu ai fost maltratata, de ce cauti acul in carul cu fan?
Ce crezi ca vei descoperi daca iti vei cauta familia naturala?
Eu zic sa stai in sanul celor care te-au crescut si educat.
O zi frumoasa sa ai

Poate ai fost nascuta fara acte si nu sau ocupat cei de la protectia copilului sa te figureze de la mama naturala in nume de aia nu poti da de ei.

Off,belita treaba. Oricum, mama nu e aia care te naste, Ci aia care te creste.Partea proasta e ca te mint pe fata ca pe ultimu om.Chestia e ca au o scuza. Unii parinti care au infiat copii, dupa ce i-au crescut, copii au plecat la parinti naturali.Si astfel parinti adoptivi au ramas cu degetu'n gura.De asta se tem si ei, insa asta nu ii scuza.Trebuie sa stii adevaru.Personal as face un scandal monstru.Esti majora,esti libera din orice punct de vedere. Vrei doar adevaru,asta e simplu. Spunele ca tot vei afla o data si o data adevaru, si spune-le ca nu o sa iti treaca cu una cu doua. Daca vor sa inteleaga bine, daca nu Sa te tolereze, ca nu te lasi pana nu afli. Daca vor vedea ca esti incapatanata, pana la urma iti vor spune.In plus poti da totul uitari, oameni care te-au 'creat' sau lepadat de tine mai rau decat te lapezi de niste animalute.Crezi ca daca ii gasesti, te vor lua in brate, te vor pupa si etc? Acestia iti sunt parinti, care te-au crescut si ti-au pus o paine pe masa, asa cum au putut ti-au dat si ei o educatie cum sau priceput mai bine.II vei rani fara sa vrei daca iti vei cauta parinti.

Clar ai fost adoptata, nu e nicio indoiala. Ar trebui sa le fii recunoscatoare parintilor tai adoptivi ca te-au scos din orfelinat si nu ar trebui sa iti cauti parintii naturali pentru ca te-au abanddonat. Iti recomand sa nu ii mai bati la cap pe parintii tai adoptivi cu astfel de intrebari.

Parintii sunt cei care te cresc.

Hai sa zicem ca ai fi copil adoptat.
Acest lucru nu te face sa fii cu nimic mai prejos decat ceilalti. Parintii adoptivi merita tot respectul pentru efortul pe care l-au facut de a te creste. Parintii tai naturali nu te-au dat pentru ca le-ar fi fost bine. Cine stie care era situatia lor atunci, sau poate au pierit intr-un accident sau cine stie ce altceva s-a intamplat. Daca vrei sa ii cauti, fii pregatita de orice, inclusiv sa nu doreasca sa te vada pentru ca se poate sa se simta foarte vinovati fata de tine.
Parintii tai au intr-adevar o atitudine foarte ambigua fata de tine si de situatia asta si as zice ca punctul tau de vedere este valid. Ar trebui sa le explicit ca traiesti intr-o incertitudine care te afecteaza, ca ai vrea sa stii adevarul despre tine, iar acest lucru nu va schimba cu nimic sentimentele tale pentru ei (si nici nu ar trebui!).
Certificatul de nastere ti-a fost facut pe baza unor acte, nu pe baza unei simple declaratii. Evidenta populatiei ar trebui sa stie numele tau real.

Firesc era sa iti spuna adevarul, tu oricum esti atasata de ei, cred ca ai fi avut mult mai multa incredere in ei daca erau sinceri decat asa ca te-au lasat sa iti macini gandurile, si eu am descoperit undeva in jurul clasei a 8a ca cel pe care il credeam ca era bunic, era in realitate tatal de-al doilea al maicamii si cand am avut suspiciuni am intrebat si mama a fost sincera din prima, sigur nu se compara cu situatia ta cand tu esti direct afectata nu ca mine, totusi un pic de sinceritate nu strica asa ca mai insista la parintii tai si spune-le ca indiferent de adevar nu ii vei iubi mai putin si ca e dreptul tau sa iti spuna totul despre originile tale

Cred ca ar trebui sa vorbesti direct cu ei despre acest fapt.Este dreptul tau de a sti adevarul.Chiar daca te-au adoptat, te-au crescut si au avut grija de tine.Cred ca nu vor sa vorbeasca din prea multa dragoste pentru tine.

A fi parinte nu înseamnă doar sensul biologic. Părinții tăi sunt cei care te-au crescut, și ți-au dat o educație. Totuși. nu e normal să evite să-ți spună. Mai încearcă să le vorbești. Fii cât se poate de serioasă și roagă-i să-ți spună adevărul.

Poate ca parintii tai (care probabil sau nu sunt ADOPTIVI) nu vor sa iti zica de familia ta biologica din prea multa dragoste si unde exista dragoste, este gelozie deci le este frica sa nu ii parasesti sau ca i.ai putea iubi mai putin. Vorbeste cu ei deschis. Explica.le ca ii vei iubi neconditionat fiindca pana la urma parinti sunt cei care te cresc, nu cei care te concep! Daca nu vor sa iti spuna, nu mai cerceta. Traieste cu impresia ca mama ta adevarata pur si simplu nu te.a vrut, altfel te cauta fiindca ei ii era mai usor sa te gaseasca decat tine sa o gasesti! Si in caz ca esti adoptata si iti gasesti parintii biologici, sa nu ai surprize sau asteptari care se dovedesc a fi negative!