In situatia asta eram si eu acum un an. Nu ma intelegeam deloc cu fratele me mai mic si mereu cand facea el prostii e vina mea. Gen: "acum faci si tu la fel...ai invatat de la sorta", "nu conteaza cine a spart-o, tu de ce nu ai avut grija sa nu faca prostii".Iar cu mama ma certam in fiecare zi din alte mici chesti care deveneau scandaluri mari. Oricum, am incercat in acest an sa ma schimb EU radical. Cred ca m-au influentat texturile filozofice citite de pe net .Am privit lumea cu alti ochi, m-am gandit ca in alte famiilii situatie e mai rea (am simtit in sinea mea ca sunt o persona mai buna ) si in legatura cu fratemiu, am incercat o perioada sa-l inghit dupa care a inceput sa inceteze. Daca el/ea vede ca cica "nu te afecteaza" o sa renunte cu siguranta.
Pe scurt cu timpul situatia o sa se imbunatateasca daca incrci sa iei situatia cu binisorul.
B i-am vbit cu vorba buna.dar ea nu stiu ce a inteles.
Totdeauna nu odata.
Asa se intampla cu fratii mai mici. si verisorii mei sunt la fel. au diferenta de 7 ani intre ei. si cand cel mare face ceva ce vrea si cel mic si nu i se ofera, unchimiu tot la ala mare tipa cand ala mic e de vina...
asta e, incearca sa vorbesti dimineata cu mama ta sau cu tatal tau, in timp ce isi beau cafeaua sa le spui ca nu e normal, ca tu nu ai facut nimic si ca nu esti tu cea care trebuie sa fi pedepsita pentru gargaunii surorii tale
Si eu sunt cam in aceiasi situatie, dar nu cu soramea ci cu o verisoara. De fiecare data cand ne certam, mama imi spune mie sa tac, de parca ea ar fi fata ei nu eu. Cred ca ar trebui sa vb cu ei si sa ii faci sa isi dea seama ca atitudinea lor te raneste. Succes!