Heii TPU! Intotdeauna am incercat sa-mi rezolv singura problemele si sa gasesc o solutie, insa atunci cand nu apare nici un rezultat, ma inchid in mine si la un moment dat explodez. Simt nevoia sa ma descarc, sa spun ce simt si sa primesc sfaturi. La fel ca la cei mai multi dintre voi, relatia cu parintii nu e intotdeauna roz si acum am nevoie exagerata de sfaturi. Inca de cand ma stiu nu am fost apropiata de ai mei. Ce-i drept, cand eram mai mica "il sufocam" pe tata. Eram mereu in bratele lui si nu-l lasam deloc in pace. Imi placea foarte mult compania lui, iar atunci cand venea seara de la munca, eram cea mai fericita. Insa el nu transimitea aceleasi sentimente, fata de mama, el a fost intotdeauna foarte rece si nepasator. E adevarat ca mi-a facut toate poftele cat am fost mica, dar asta nu e suficient si conteaza mult mai putin. Nu-mi amintesc sa fi fost vreodata cu amandoi in parc, iar cu mama am fost de foarte putine ori. Tatal meu a avut o casatorie anterioara din urma careia mai are o fata. Nu de putine ori s-a intamplat ca mama sa-mi spuna in gluma, zice ea, ca tatal meu nici nu m-a vrut. Am ajuns la concluzia ca asta este adevarul pur. Imi amintesc ca acum aproximativ 2 ani amandoi aveau planuri ca pleaca la tara pentru 3 zile. In ziua in care trebuia sa plece mie mi-a fost foarte rau, am chemat-o pe mama de la munca fiindca vomitam intr-una. Tatal meu cand a ajuns acasa si a auzit-o pe mama ca nu mai merge la tara s-a enervat si a spus ca joc teatru (mentionez ca vomitam in acel moment) sa o tin pe mama acasa fiindca relatiile dintre ea si cei de la tara nu sunt tocmai ok. Pana la urma a plecat singur, iar in cele 3 zile cat a fost plecat nu a dat nici macar un telefon acasa ca sa vada cum ma simt. Altceva foarte suparator este faptul ca mama mea nu m-a apropiat niciodata de ea, nu a vorbit niciodata deschis cu mine, nu a existat absolut deloc comunicare intre noi, decat strictul necesar. Am 18 ani si ea inca se fereste sa vorbeasca despre sex in prezenta mea, inca are impresia ca eu nu stiu ce e aia, spun asta doar ca fapt divers. Mama este foarte, dar foarte dezordonata si are pretentii numai de la mine. Am stat intr-o zi 4 ore sa curat bucataria cap-coada, am facut-o luna, asa cum nu a fost vreodata, iar a doua zi dimineata am gasit-o in aceeasi stare ca inainte de curatenie si am facut totul din proprie initiativa. Zilele trecute mi-am facut ordine in sifonier. Am fost la un moment dat sa ma schimb, am vrut sa-mi iau o pereche de colanti, iar peste cei impachetati si aranjati era o pereche de pantaloni aruncata la voia intamplarii de ea si m-am suparat pentru ca mereu imi scoate ochii ca nu fac, dar ei ii era greu sa impacheteze O PERECHE, UNA, de pantaloni? ne-am certat rau pe tema asta si apoi am stat la prietenul meu tot weekendul de vineri pana duminica seara, weekendul acesta. Nu am primit un telefon, nici de la ea si cu atat mai putin de la tata. O alta chestie. eu cant, de obicei mama merge cu mine la toate evenimentele (concursuri sau spectacole in diferite locatii ), ei bine, tata e foarte madru de mine si se lauda peste tot cu mine, in schimb, daca il rog sa mearga si el nu vrea sa vina, ba mai mult nici macar nu-mi ureaza succes. Dupa ce m-am certat cu mama de la faza cu pantalonii aruncati in sifonier ii spunea tata ca d-aia fac asa urat ca merge peste tot dupa fundul meu si-mi face toate poftele, ca nu trebuie sa mai fie asa. Inca ceva si cu asta as vrea sa inchei, parintii mei au crescut la tara, iar unele maniere mai ales intre noi, lipsesc.Eram o data eu cu tatal meu la masa, mancam si a ragait. Atunci m-am luat de el, i-am spus frumos si a inceput sa tipe la mine, dupa a inceput si mama si au dat-o din una in alta, spuneau ca acum mi-e scarba de ei, ca ei imi fac toate poftele si eu nu sunt multumita cu nimic, ca nu-mi convine nimic etc. Cel mai jenant e cand se intampla asta si de fata cu prietenul meu, care vine dintr-o familie foarte buna si manierata. Norocul meu e ca ma intelege si nu e figurant si ma accepta cu toate plusurile si minusurile pe care le am din toate punctele de vedere. Ma simt foarte ciudat uneori, ca si in seara asta, ma uit la relatia dintre iubitul meu si ai lui sau a unor prietene si parintii lor. sunt atat de apropiati, isi povestesc, vorbesc despre orice. eu daca ma duc sa vorbesc cu mama tipa. am incercat de toate, cadouri, scrisori in care ii spun ce simt, degeaba. uneori stau in pat si ma gandesc si incep sa plang, ma simt foarte singura. In ultimul timp am realizat ca asa zisii "prieteni" nu prea sunt prieteni, ma simt... minunat. Iubitul meu e singurul care ma intelege, dar parintii? cine ar putea inlocui dragostea de parinti? Am devenit foarte indiferenta la toate gesturile lor, nu ma mai afecteaza, insa repet, sunt seri in care pic pe ganduri si incepe sa doara... Cred ca sunt cel putin 8 ani de cand am in cap si ideea de a fi adoptata. ma gandesc ca poate nu sunt fata lor... cand eram mai mica, unii oameni spuneau ca nu seman nici cu mama nici cu tata, iar eu sincer, nu am vazut nici o poza cu mama gravida... nu stiu ce sa cred, ce sa zic, ce sa fac... judecati-ma cum vreti. eu am vrut doar sa ma descarc si sa ascult niste sfaturi. Multumesc pentru timpul si rabdarea pe care mi le-ati acordat!

Nu stiu ce sa-ti spun.De obicei mamele sunt alaturi de copil neconditionat, indiferent de varsta. Spui ca tatal tau a mai fost casatorit.N-ar fi oare posibil ca el sa fi avut doua fete nu una din prima casatorie si tu sa fii una din ele? Nu stiu, doar asa se explica,, raceala,, mamei tale.Nu ti-a povestit niciodata momente din copilaria ta? De obicei inspecial mamele isi aduc aminte cu placere de,, nazbatiile,, copiilor, de primii pasi, etc.Tu nu-ti amintesti nimic de cand erai mica? Ceva poze cu amandoiVorbeste cu parintii calm si fara sa ridici tonul, spune-le ceea ce simti.

Imi pare rau pentru situatia in care te afli, si ma bucur pentru tine ca ai un iubit care te accepta cu bune si rele. Important e ca acum este mare, esti majora si esti libera sa faci ce vrei, sa te muti undeva mai departe de ei, sa lucrezi etc. Stiu ca nimic nu poate inlocui iubirea parintilor, dar atunci cand nu exista nu are rost sa o cersesti. Ai toata viata inainte, fa-o asa cum iti place! Fa-ti o noua familie, si ai grija de viitorii tai copii sa nu duca lipsa de iubire. Gandeste pozitiv! D-zeu nu doarme, si o sa te ajute. Mult noroc iti doresc in viata! :*

Salut.

Inteleptii din Grecia antica considerau ca cele mai bune lucruri in viata sunt si cele mai dificile.

Ce crezi despre aceasta idee? Poate fi adevarata si in cazul tau?

Intreaba i. de adoptat. o sa iti spuna daca e adevarat sau nu

Ai putea incerca sa te apropii de ei, laudandu-i pentru ce fac bun pentru tine si multumindu-le.Ai putea chiar imita exemplu persoanelor care isi fac cadouri si sa le ei un cadou. Sper sa iti fie util acest articol.
Cum pot comunica mai bine cu părinţii?
„Am încercat din răsputeri să le spun părinţilor ce simt, dar n-a ieşit prea bine. Nici măcar nu m-au ascultat până la capăt. Mi-a fost atât de greu să le spun prin ce trec şi tot n-am rezolvat nimic!" (Rosa)
CÂND erai mai mic, probabil că primii la care mergeai să le ceri un sfat erau părinţii. Le spuneai tot ce se întâmpla în viaţa ta, lucruri importante sau banale. Îţi exprimai deschis gândurile şi sentimentele şi aveai încredere în îndrumarea lor.
Acum însă, poate ai impresia că părinţii nu te mai înţeleg. „Într-o seară, la cină, am izbucnit în plâns şi mi-am deschis inima în faţa părinţilor", spune o tânără pe nume Edie. „De ascultat m-au ascultat, dar nu cred că m-au şi înţeles." Ce s-a întâmplat apoi? „M-am dus în camera mea şi am continuat să plâng!"
Poate că uneori preferi să nu le spui părinţilor ce ai pe suflet. „Vorbesc despre multe lucruri cu părinţii", povesteşte Christopher. „Dar sunt situaţii când nu vreau să ştie tot ce gândesc."
Este oare greşit să păstrezi unele gânduri doar pentru tine? Nu neapărat, atât timp cât nu ai intenţii ascunse (Proverbele 3:32). Dar, fie că părinţii par să nu te înţeleagă, fie că tu eziţi să te destăinui lor, un lucru este sigur: trebuie să comunici cu ei, iar ei trebuie să afle ce simţi.
Depăşeşte obstacolele!
Imaginează-ţi că mergi cu maşina şi, deodată, dai de un obstacol. Ce faci, te întorci din drum? Nu, cauţi alt traseu. Aşa stau uneori lucrurile şi în ce priveşte comunicarea cu părinţii. Gândeşte-te la următoarele două exemple.
OBSTACOLUL NR. 1 Simţi nevoia să vorbeşti cu părinţii, dar ţi se pare că ei nu te ascultă. „Mi-e greu să comunic cu tata", spune o tânără pe nume Leah. „Uneori, chiar în timp ce-i povestesc ceva, mă-ntreabă: «Scuză-mă, cu mine vorbeai?»."
ÎNTREBARE: Ce-ar putea face Leah dacă trebuie să discute ceva important cu tatăl ei? Ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să strige la tatăl ei. Leah ţipă: „Nu înţelegi că e ceva important? De ce nu m-asculţi?".
Varianta B
Să nu-i mai vorbească tatălui ei. Leah pur şi simplu nu mai vorbeşte despre problema ei.
Varianta C
Să aştepte un moment prielnic şi atunci să-i spună tatălui ei ce o frământă. Ea vorbeşte direct cu tatăl ei mai târziu sau îi scrie despre problema ei.
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Leah? ․․․․․
Să vedem care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Tatăl lui Leah este îngândurat şi nu-şi dă seama ce simte ea. Prin urmare, dacă Leah alege varianta A, tatăl ei nu va înţelege de ce strigă la el şi, evident, nu va fi mai dispus s-o asculte. În plus, ridicând tonul, Leah nu va demonstra că îşi respectă şi îşi onorează părinţii (Efeseni 6:2). E clar: dacă procedează aşa, nu va avea decât de pierdut.
Varianta B pare să fie cea mai uşoară. Dar, cu siguranţă, nu este şi cea mai înţeleaptă. De ce? Deoarece „planurile eşuează unde nu există o discuţie confidenţială" (Proverbele 15:22). Pentru a face faţă problemelor, Leah trebuie să discute cu tatăl ei. Ca să o poată ajuta, el trebuie mai întâi să ştie cu ce se confruntă fiica lui. Ea nu va rezolva nimic dacă va înceta să comunice cu el.
Dacă alege însă varianta C, Leah nu va permite ca vreun obstacol s-o oprească din drum. Ea va încerca să discute altă dată cu tatăl ei. Dacă decide să-i scrie o scrisoare, va reuşi să-şi aleagă bine cuvintele şi să transmită exact ce doreşte. S-ar putea ca astfel să se simtă mai bine. Citind scrisoarea, tatăl va afla ce a vrut Leah să-i spună şi va înţelege probabil mai bine cu ce problemă se confruntă ea. Dacă Leah alege varianta C, atât ea, cât şi tatăl ei vor avea de câştigat.
Ce variante crezi că mai există? Dacă găseşti vreuna, scrie-o mai jos, menţionând şi posibilele rezultate.
․․․․․
OBSTACOLUL NR. 2 Părinţii vor să comunice cu tine, dar tu preferi să nu vorbeşti. „Nimic nu e mai enervant decât să ajungi acasă după o zi grea de şcoală şi să fii bombardată imediat cu întrebări", spune o tânără pe nume Sarah. „Eu vreau să uit de şcoală, dar părinţii încep să mă întrebe: «Cum a fost azi? Ai avut vreo problemă?»." Fără îndoială, părinţii lui Sarah au cele mai bune intenţii când îi pun astfel de întrebări. Totuşi, ea se plânge: „Mi-e greu să vorbesc despre şcoală când sunt obosită şi stresată".
ÎNTREBARE: Ce poate face Sarah în această situaţie? La fel ca în exemplul anterior, ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să refuze să vorbească. Sarah spune: „Lăsaţi-mă în pace! Nu vreau să vorbesc acum!".
Varianta B
Să vorbească. Deşi este stresată, ar putea — de voie, de nevoie — să le răspundă părinţilor la întrebări.
Varianta C
Să amâne discuţia despre şcoală, dar să continue conversaţia schimbând subiectul. Sarah îi roagă să discute altă dată despre şcoală, când va fi într-o dispoziţie mai bună. Apoi, arătând interes sincer, i-ar putea întreba: „Dar vouă, cum v-a mers azi?".
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Sarah? ․․․․․
Să vedem din nou care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Sarah este stresată şi nu e dispusă să vorbească. Dacă alege varianta A, ea va fi la fel de stresată, dar se va simţi şi vinovată pentru că s-a răstit la părinţi (Proverbele 29:11).
Cât despre părinţii lui Sarah, cu certitudine nu vor fi încântaţi de izbucnirea ei sau de tăcerea care urmează după aceea. Ei ar putea crede că Sarah le ascunde ceva, iar dacă vor insista să le spună despre ce este vorba, ea se va enerva şi mai tare. Aşadar, această variantă nu-i va fi de folos nimănui.
Varianta B este evident mai bună decât varianta A. Cel puţin Sarah şi părinţii ei vor sta de vorbă. Dar, din moment ce ea nu vrea, de fapt, să vorbească, rezultatul nu va fi cel dorit: o discuţie deschisă şi relaxată.
Alegând varianta C, Sarah se va simţi mai bine pentru că discuţia despre şcoală se amână. Părinţii vor fi şi ei mulţumiţi văzând că ea se străduieşte să converseze. Această variantă va da, probabil, cele mai bune rezultate întrucât ambele părţi aplică principiul din Filipeni 2:4: „Fiecare să se uite la foloasele celuilalt şi nu la foloasele lui" (Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).
Nu transmite mesaje confuze
Nu uita, ceea ce spui poate fi interpretat greşit de părinţii tăi. Să presupunem că părinţii te întreabă de ce eşti indispus. Tu spui: „Nu vreau să vorbesc despre asta". Dar părinţii tăi înţeleg: „N-am destulă încredere în voi ca să vă spun ce simt. Mai bine vorbesc cu prietenii mei despre asta". Fă acest exerciţiu, notând mai jos răspunsurile tale. Imaginează-ţi că ai o problemă dificilă, iar părinţii se oferă să te ajute.
Când tu spui: „Staţi liniştiţi, mă descurc şi singur".
Ei s-ar putea să înţeleagă: ․․․․․
O reacţie mai bună din partea ta ar fi: ․․․․․
Care este concluzia? Alege-ţi cu grijă cuvintele. Vorbeşte pe un ton respectuos (Coloseni 4:6). Consideră-i pe părinţii tăi aliaţi, nu duşmani. Şi să fim sinceri: ai nevoie de mulţi aliaţi pentru a depăşi situaţiile dificile prin care vei trece.
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Dar dacă problema nu este comunicarea, ci faptul că vă certaţi ori de câte ori vorbiţi?
VERSET-CHEIE
„Cu curăţie de inimă voi vorbi, buzele mele vor spune adevărul curat." (Iov 33:3, Cornilescu, 1996)
SFAT
Dacă ţi-e greu să stai de vorbă cu părinţii acasă, discută problema cu ei în timp ce vă plimbaţi, mergeţi cu maşina sau faceţi cumpărături.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Aşa cum ţie ţi-ar putea fi greu să discuţi cu părinţii despre subiecte mai delicate, tot aşa şi ei s-ar putea simţi nepregătiţi şi jenaţi să discute cu tine astfel de subiecte.
PLAN DE ACŢIUNE
Data viitoare când nu voi dori să discut cu părinţii, voi ․․․․․
Dacă părinţii insistă să vorbim despre un anumit subiect, iar eu nu sunt de acord, voi spune ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● Ce rol joacă într-o comunicare eficientă alegerea momentului potrivit? (Proverbele 25:11)
● De ce merită să te străduieşti să comunici cu părinţii? (Iov 12:12)
[Text generic pe pagina 10]
„Nu-i întotdeauna uşor să comunici cu părinţii. Totuşi, când te deschizi faţă de ei, simţi că ţi se ia o piatră de pe inimă." (Devenye)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]
Aşa cum îţi poţi continua drumul chiar dacă întâlneşti un obstacol, tot aşa poţi găsi o modalitate de a vorbi cu părinţii tăi!