Hello TPU, am si eu o problema, daca as putea sa spun, mai sensibila. De ceva timp nu ma inteleg cu tatal meu. Mai mereu imi reproseaza ca ba nu invat destul si ca o sa raman corigenta, ba ca sunt prea imatura si ca trebuie sa ma (,) maturizez pentru ca o sa imi fac curand buletinul, ba ca sunt prea misterioasa. Eu sunt o persoana putin mai neobisnuita, adica nu sunt genul care sa asculte muzica din Romania, care se uita la tot felul de animatii straine si care deseneaza tot felul de tampenii. Exact asta nu accepta la mine tatal meu. Imi tot spune fiu ca si "copiii normali", la el normal insemnand: sa ascult muzica romaneasca, sa il las sa imi faca poze langa orice monument sau chestie care i se pare mai interesanta, ca apoi sa le pun pe facebook (daca l-as pune sa imi faca o poza cu telefonul meu ar incepe sa se planga ca de ce folosesc efecte pentru poza, ca de ce imi merge telefonul asa de incet, etc), sa ma uit pe programe romanesti si mai multe. Mai nou are obiceiul prost sa verifice excesiv ce fac pe internet. Inteleg, internetul e un loc periculos, umbla pedofili cu masti de fete adorabile, insa nu mi se pare corect sa imi verifice orice conversatie avuta in mediul online, contact, history-ul de internet si site pe care intru iar apoi sa caute nod in papura cu intrebari gen "Ce-i asta?!/ De ce asta are nume in engleza, daca nu era pedofil avea numele ei real, nu crezi?!/ Ce-i cu ciudatii astia si ce mai inseamna anime?! E ceva pentru antisociali obsedati, sigur. Gata nu mai ai voie pe laptop.", chiar daca stiu riscurile mediului online foarte bine. Cel mai rau e ca nu ma lasa sa ii explic ce e fiecare lucru in parte, ceea imi da un dezavantaj imens. Daca incerc sa protestez totul se transforma in cearta, pedepsindu-ma si folosind scuze de genul "Fac asta pentru binele tau". Mai rau este ca ma ameninta ca nu imi mai scot buletinul si imi spune ca am probleme de personalitate si ca sunt foarte rautacioasa doar pentru ca nu vreau sa stau prea mult cu verisoara mea cu 8 ani mai mica. Unele nopti mi le pierd intrebandu-ma "Ce ar fi fost daca?" in mod obsesiv. Nu sunt o fata cu probleme de invatatura (media pe anul asta mi-a iesit 9, 73), nu am avut iubit si nici nu merg in locuri dubioase. Am incercat sa vorbesc cu mama mea, insa nu ma apara in niciun fel in timpul certurilor, pur si simplu sta si se uita dezaprobator la mine spunandu-mi "Ai probleme grave mai, mami.". Pot spune fara doar si poate ca sunt un copil "tinut in lesa" (nu am putut gasi un termen mai potrivit pentru situatia de fata, imi pare rau daca ofensez), in sensul ca nu am beneficiat de internet sau Wi-fi pe telefon pentru ca am laptopul, la magazin primesc cate doi lei de cheltuit in timp ce prietenii mei primesc cate cinci lei si nu sunt sustinuta sa dau la profilul Uman (parintii mei vor foarte mult sa fac medicina, chiar daca am fobie de ace si de sange) si nu avem o situatie financiara proasta.Nu vreau sa se ajunga la Protectia Copilului sau alte tampenii, vreau doar un mic sfat care ma poate ajuta. Ma puteti ajuta?
Ordonare:
După relevanţă
Imi pare rau sa-ti zic, dar tatal tau are ceva probmele...la minte.Mentalitatea lui e una foarte grava, nu e tolerant deloc si cum poate sa-ti zica ca ramai corigenta cu media 9, 73?
E foarte ciudat, in locul tau nu stiu ce as face, as incerca sa vorbesc cu alte rude.Trebie sa ai niste rude pe care le apreciezi si le respecti si te inteleg.Incearca sa vorbesti cu mama ta mult mai profund si sa ii explici toate lucrurile. Daca nu merge asa, ameninta cu suicidul. Trebuie sa faci ceea ce iti place, sa nu mai incerce sa te schimbe pentru ca nu esti deloc cel mai prost gen de om, chiar deloc.
RăspundeOff... Am incercat sa ii explic mamei totul, insa pur si simplu ii da dreptate tatei. Tata imi da laptop-ul doar "Ca sa mai cultiv, sa invat ceva nou." nu ca sa intru pe facebook si sa vorbesc cu toti "dezaxatii" si daca vreau sa vorbesc cu cineva, sa vorbesc in lumea reala, cu persoane normale. Am incercat sa amenint cu suicidul de mai multe ori, insa parintii s-au crucit si m-au amenintat ca o sa cheme politia sa ma duca la un spital de nebuni. Chiar nu mai stiu ce sa fac. Vad cum unele fete se pitiponcesc si nu li se intampla nimic, iar eu, cand incerc sa ma dau cu fond de ten mi se reproseaza ca nu am 40 de ani. Nici nu mai stiu de ce mai incerc sa schimb ceva, pentru ca am sentimentul ca o sa esuez. Daca ai vrea sa ma ajuti sau sa imi ridici moralul, ma poti contacta printr-un mesaj.
Răspunde 
Buna,
Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro
Asteptam sa te ajutam!
Mergi tot asa, cum ai mers pana acuma.o sa te lase, in pace
eu asa am facut. o vazut ca nu are cu cine vorbi
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
