Hello tuturor! Am o relatie de 3 ani cu un baiat, totul este "ok" intre noi, locuim impreuna, avem si o masina cumparata impreuna si multe altele, si bineinteles am adus in discutie si o posibila casatorie mai mult in urma presiunii venite din partea parintilor din ambele parti, dar si pt constiinta noastra ca traim in pacat. Am dat curs discutiei dar nu am planuit nimic inca, ramane de vazut. insa eu nu simt ca vreau sa fac asta...parca am asa o piatra pe inima, mi-e greu pe suflet cand vine vorba si cand ma gandesc la asta...parca nu sunt convinsa ca vreau sa imi petrec restul vietii cu el... ce ma sfatuiti? A trecut careva printr-o asemenea situatie?

Daca crezi asta ii zici sa terminati pana nu e prea tarziu si fiecare isi ia partea la comun acord sau in instanta dupa caz

E o prostie sa te casatoresti de gura altora, iar partea cu "pacatul", una si mai mare, alea-s povesti crestine.
Intrebarea e, daca ceva merge bine, de ce sa modifici?!? Adica, va e bine asa, ramaneti asa.

Esti pocaita cumva? Hehe, numai aia se grabesc sa se casatoreasca. 3 luni?! Aia ii foarte putin! TRebuie cativa ani pana te casatoresti ca sa fii sigura, ca dupa aia nu vi si plangi ca 'vai, asta e un gunoi de om si ce ma fac', pentru ca tu te-ai grabit sa te legi de el. Asa ca stai frumos pe locul tau si analizeaza. Nu parintii tai se casatoresc, ci tu. Si se pare ca sunt destul de idioti si batuti in cap daca isi grabesc sa isi casatoreasca copiii si nici nu stiu bine cu cine.

Nu te casatori daca nu esti convinsa.

Cat despre domnisoara de aici, voi ati trait deja in pacat pana acum. Nu prea ai alternativa, daca nu vrei sa te casatoresti cu el. Adica de evitare a pacatului. Scumpo, daca in 3 ani nu te-a convins ca este omul tau, CEVA NU ESTE IN REGULA.

Bună!
Să ştii că am cunoscut unele cazuri, în care cei doi erau împreună de mulţi ani, iar când s-au căsătorit a intervenit monotonia şi au divorţat.
Evident, pe alţii i-a unit şi mai mult.
Ideea e că... dacă nu te simţi pregătită, nu o face. Pentru că apoi, o să ai regrete.
Puteţi sta împreună şi fără să vă căsătoriţi, şi mai ales să nu o faceţi pentru că vrea mama/tata/bunica/bunicul. Este ca şi cum o faceţi pentru ei, nu pentru voi.
Eu îţi urez baftă, şi să faci alegerea corectă!

Daca asa simti, desarte-te de el, upa o sa fie prea tarziu. Sau nu te casatori. E e casatoria pana la urma? Va leaga niste foi semnate si niste juraminte Si dupa ce te casatoresti, ce mai poti sa faci? Sa divortezi.

Multumesc tuturor pentru sfaturi!

Mayar, nu sunt pocaita, sunt ortodoxa. Si nu avem 3 luni impreuna ci 3 ani. Si ideea principala nu este "parintii vor sa ma casatoreasca" nu ma obliga nimeni, ei vin doar cu un sfat sub forma de mustrare pentru ca sunt oameni cu frica de Dumnezeu, si nu vor ca noi sa mai stam asa, ca am stat destul (3 ani), si era si timpul sa ne ia la intrebari ce avem de gand sa facem. Numai ca problema e la mine. Ezit sa fac pasul ista, simt ca nu pot sa il fac alaturi de el, desi tin foarte mult la el, insa totusi ceva ma opreste...