Chiar am nevoie sa vorbesc cu cineva, am nevoie de niste sfaturi, dar nu am de la cine, sper ca macar voi sa cititi si sa ma ascultati. Am 14 ani, nu am fost niciodata un copil problema, am note extrem de bune, mereu am stat in banca mea, si nu mi-am dezamagit vreodata parintii. Dar simt ca o iau razna, azi s-au certat din nou, de fata cu mine, a fost prima oara cand m-am simtit atat de prost, desi s-au mai certat in trecut. Azi a fost atat de rau, tot ce voiam era sa ma fac mica, am simtit ca se cearta din cauza mea. Ma simteam prinsa la mijloc si chiar asa eram. Nu am plans, mi-am promis ca nu o sa plang niciodata in fata unei certe de-a lor, dar aveam acel nod in gat. Am plecat de acolo, simteam ca daca mai stau mult, lacrimile nu vor intarzia sa apara. Nu am vrut ca ei sa ma vada plangand. Stiu ca au probleme, dar eu nu voi face asta. Incerc sa fiu puternica, sau macar sa par puternica, incerc sa ma incurajez singura ca lucrurile se vor rezolva, dar nu stiu ce sa mai zic, nici macar eu nu ma mai cred.

Daca puteti sa ma ajutati in vreun fel, va rog doar, ma simt atat de prost.

Sa fi fost tu in locul meu cand tata venea baut striga la mama, pe fratele meu vroia sa il scoata afara, si pe mine ma certa pe nedrept si nu ma lasa sa dorm chiar daca era trecut de miezul nopti si trebuia sa merg dimineata la scoala.Si asta s-a intamplat de cand eram in clasa a doua pana acum mare.Numai mama stie cum ma cara in brate pe afara si pe la prieteni ca sa pot dormi sa merg la scoala.
Crede-ma ca se mai cearta ei e o nimic toata dupa o caznicie de atatia ani se intampla.Nu te mai suporti uneori pe tine dapoi pe altul care e continu cu tine, pe capul tau, in lucurile tale, cu alta gandire fata de a ta etc.
Treci peste si bucurate ca nu e mai rau si in fond si de s-ar desparti decat sa se distruga unul pe altul si pe tine sa te terorizeze cu tipete e mai bine sa se desparta.Sunteti o generatie mai sensibila ferita in permanenta de cruda realitate iar la primul tipat intrati in depresie.

Stiu ca e greu sa ignori certurile parintilor. Nimeni nu poate fi indiferent la asa ceva.
Cand se cearta nu poti face nimic si degeaba le spui ceva ca vor striga si la tine. Incearca sa vorbesti cu ei cand sunt calmi si spune-le ca te simti foarte prost atunci cand ei se cearta. Daca sunt oameni rationali se vor gandi de doua ori inainte sa se certe.

Tu ești un copil și aceste certuri te afectează profund. Dar trebuie sa te gândești la tine, nu ai tu nici o vina pentru problemele lor. Detașează te un pic de problemele lor și vezi de viata ta, de școală de viitorul tău. La vârsta ta trăirile sunt intense dar în timp te vei mai căli și vei face fața mai ușor

Si eu când eram mic am simțit ce ai descris tu mai sus si era să mă termine chestiile astea si să mă bage într-o depresie din care nu mă scotea nici drk dar am trecut peste si am reușit să fac tot ce mi-am propus ( dovada este poza mea de profil )... Dacă vrei si simti nevoia de a discuta cu cineva îmi poti lăsa mesaj.

Incearca sa stai de vorba cu ei despre ce se intampla

Ignoră, sunt obișnuit. De ce să plângi?

Da, trebuie sa vorbesti cu cineva. Am vazut ca cineva ti-a propus o discutie. Unul care a trecut prin asa ceva.