Nu pot sa zic decat...wow!
Oricat ne-ai povesti tu aici viata ta, noi tot n-am sti ce sfaturi sa-ti dam pentru ca nu te cunoastem pe deplin.Si faza asta cu psihologul mie una mi se pare "fumata" si inutila.Stiu ce spun, am fost la vreo 3 psihologi si mi se parea ca mancau c@c@t (si oricum nu aveam incredere sa le zic tot ce gandeam eu).Tot ce pot sa-ti zic e sa ai incredere in tine, sa tintesti cat mai sus si sa cauti intotdeauna sa te perfectionezi.Nu neaparat pentru altii sa vada cat de tare ai ajuns, ci pentru tine.Stiu ca uneori viata e de c@c@t si simti ca asa o sa fie mult timp, asta gandesc si eu acum.Dar uneori imi zic "hai ma ca o sa fie bine, cat de jos mai pot cobori?! Tre' sa fiu tare si sa ma ridic!"...intelegi? Nu esti vreun retard, mi-am dat seama de asta...deci dupa parerea mea ai toate sansele sa te ridici.Numa' fa alegerile bune in viata si nu o lua pe aratura.
Succes!
Ganduri multe si ample cu privire la fiecare detaliu in parte ...cunosc sentimentul, crede-ma
tocmai gandurile astea nu ma lasa nici pe mine sa dorm, sa ma odihnesc, sa ma concentrez. nu as stii ce sa te sfatuiesc. poate sa te duci la un psiholog (dar la unul bun) te va scapa oarecum de tensiune sa ai un om numai pentru tine care sa te asculte. dupa ce vei scapa de toate regretele din trecut si vei gandi mai limpede poate vei gasi solutia
si nu o lua ca pe o jignire ideea de a merge la psiholog. e un lucru normal, e ca un tratament obisnuit, numai ca nu tratezi un organ anume, ci sufletul/mintea