{pls raspundeti}
eu am 12 ani, si am o mica problema... mereu cand am o reuniune de familie,,, ajung suparata si plang (daca pot fara sa ma vada cineva)
parintii mei ma fac mereu de ras, chiar daca le am spus ca "ce se intampla in casa ramane in casa!" :C
o alta problema ar fi ca eu ma simt oribil si ma simt de parca sunt o dezamagire pentru. familie
mereu simt ca spun prea PREA mult din viata mea personala (!) si mereu spun prostii care le regret, etc. etc.
ma poate ajuta cineva? sau trebuie sa ma descurc singura.
puteti sa radeti de mine sau sa imi dati idei cum sa nu ma mai fac de ras!
orice raspuns, ura sau ajutor, conteaza!
p.s; scuze pentru. greseli gramaticale, e ora 10 cand scriu asta )

Cand ai mei au inceput sa spuna la rude cam tot ce fac decizia a fost simpla: m-am ascuns foarte mult si am inceput sa joc un rol. De fata cu ei fac si zic exact ceea ce vor ei astfel incat atat ei cat si rudele sa fie multumite, iar in viata personala fac ceea ce vreau si imi place fara ca ei sa stie. De exemplu, cand eram in liceu ei voiau sa stau si sa invat mereu, eu voiam sa ies in parc sau sa ascult muzica. Stiind ora la care veneau ei de la serviciu, faceam ceea ce imi placea mie pana sa vina ei, iar cu 15-30 de minute inainte sa fie ei acasa imi luam cartile si incepeam sa imi fac temele. Partea negativa e ca atunci cand am avut probleme am fost efectiv singura si m-am descurcat singura cu ele pentru ca nimeni nu a stiut de existenta lor, viata personala fiind necunoscuta rudelor.

Bună.
Oarecum te înţeleg şi este de apreciat faptul că le vorbeşti părinţilor totuşi despre viaţa ta personală şi ceea ce ţi se întâmplă
Încearcă să vorbeşti în special cu mama ta despre modul în care te simţi atunci când ea destăinuie lucruri pe care tu vrei să le faci uitate.
În majoritatea timpului, părinţii noştrii nu au intenţia de a ne face rău sau de a ne face de râs, pur şi simplu vorbesc despre tine pentru că te iubesc şi le sunt dragi întâmplările tale haioase.Nimeni nu are intenţia să te facă de râs.
Tu nu eşti o dezamăgire pentru familie, eşti doar un copil, tu eşti un dar pentru familia ta nicidecum o dezamăgire.

Pai, eu daca as fi in locul tau i-as spune parintilor ca daca imi mai face rusini nu mai merg cu ei in visita la reuniune. de ce te simti o dezamagire? nici eu nu sunt perfecta si am probleme cu parinti dar de ce sa te simti tu asa?

Uite, eu te inteleg cel mai bine deoarece parintii mei sunt ca si parintii tai, ma fac de ras tot timpul deoarece ei cred ca ceea ce spun este oarecum amuzant pentru ceilalti.
Ideea este ca de fiecare data ma consumam pe moment, imi spuneam " îi urasc din tot sufletul meu " si purtam ura ", pana in momentul care ma luam cu chestiile mele zilnice si uitam, apoi iar se intampla si iar ma consumam si iar uitam. Asa ca la un moment dat m-am gandit : ce rost are sa ma consum absolut degeaba atata timp cat asa sunt ei, eu nu pot schimba asta cu nimic, tot ce pot face e sa ma maturizez eu pana sa accept ce se intampla sa vad ca nu am incotro si sa mi zic ca mai sunt doar cativa ani si dupa voi trai pe cont propriu. Gandeste te ca nu esti singura care trece prin asta.