Incearca sa vorbesti cu parintii tai despre acest lucru.
Sora ta trece printr-o anumita etapa prin care toti copiii trec la varsta asta si anume constientizarea greselilor. La varsta respectiva toti copiii incep sa isi dea seama ca fac ceva gresit si dau vina pe persoana ori pe obiectul cel mai apropiat lor, unii dau vina pe ursuletul preferat, altii pe catelul familiei, in cazul tau, se pare ca tu esti tinta surorii tale. Oricum, in cazul ei, acest lucru este oarecum normal.
Vina este a parintilor tai care dau curs acestui lucru. Intr-o zi, cand sunt calmi, incearca sa le explici ceea ce ai explicat si aici. Sora ta face anumite greseli, da vina pe tine, iar tu ajungi cea pedepsita. Spune-le ca intelegi ca este mai mica si ca vor sa fie mai indulgenti cu ea, insa acest comportament nu este corect fata de tine si te simti de multe ori nedreptatita. Tot iertand-o pe sora ta, ignorand greselile pe care le face si pedepsindu-te pe tine pentru greselile ei, nu va face decat sa ii incurajeze ei acest comportament. Asa ca in scurt timp acest obicei inocent, de a da vina pe altcineva, se va transforma in manipulare.
Sora ta are o circumstanta atenunata. Este la urma urmei un copil prost crescut care profita intr-un mod nedemn de increderea parintilor. Are si ea nevoie de ajutorul celorlalti pentru a intelege la un moment dat in sfarsit ce greseala face...
Problema cea mai mare este deci insa in relatia ta cu parintii.
Trebuie mai întâi să vezi într-adevăr care sunt cauzele neintelegerilor si neincrederii pe care parintii o au fata de tine.
Dacă ţi se datorează şi ţie, atunci, ai mai mult de lucrat la acest capitol, la castigarea increderii, la urmarea sfaturilor, la CUNOASTEREA RECIPROCA pe calea dialogului.
Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţită, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre. Este poate starea conflictuală din familie, este poate o situaţie tensionată de serviciul părinţilor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme familiale.
O altă cauză majoră ar putea fi lipsa dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi (în special mama ta) aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor cerinţelor vârstei tale (mereu în schimbare)...
Numai bine!
E bine sa ai o discutie cat se poate de sincera cu parintii tai si sa ii spui ce simti.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti, poti gasi unele articole utile.