Hey. Uneori nu pot sa dorm pentru că mi-e mila de mama. Toată viața a fost dată la o parte și a fost sclava tuturor. Mereu i-a lipsit afecțiunea și eu nu sunt o persoana foarte deschisa cu emoțiile și mă simt groaznic când mă gândesc că poate crede că nici macar eu nu o iubesc. Sora mea e mai lipicioasa. Nu știu cum sa scap de sentimentul asta de vina și mila că a trăit 45 de ani asa.
Nu înțeleg de ce nu pot sa fiu mai deschisa?

Nu/ți bate capul cu emoțiile, mai bine caută s/o ajuți, să faci lucruri care să fie o bucurie pentru ea.

Fa ceva arata ca-ti pasa, daca stai si te plangi si nu arati e acelasi lucru cum nu ai face nimic, ba mai mult e ca si cum ai face ceva rau, pentru ca ignorant doare de cele mai multe ori.

In loc sa nu dormi si sa-ti faci asemena griji, mai bine dormi acum, te odihnesti, iar maine dimineata petreci timp cu mama ta, ca sa-i arati afectiune si sa o ajuti la treburile din casa.
Ajutorul pe care i-l dai, ii va dovedi clar ca tii la ea, ca-ti pasa de ea si ca o iubesti, participind zilnic, la curatenia in casa sau a bailor, care sunt si asa destule de facut, pe langa manacre, spalat rufe, curatenenie si asa mai departe.
Sunteti 2 fete in casa, asta ar trebui sa fie un lucru foarte usor pentru voi, sa preluati curatenia casei, in loc sa stati si sa va uitati cum biata mama se epuizeaza, muncind pentru voi.

Lasă grijile pe seama Domnului și acționează pe placul Lui și să vezi ce bine o să iasă

Ce ai scris aici, spune.i si ei.

Un pas necesar e să te oferi să o ajuți cu ce poți: să faci cumpărături, să o ajuți la spălat rufe, măturat prin casă, curățat cartofi, ceapă, atunci când face mâncare, etc.

Incepe ușor, fă lucruri mici pentru ea, ajut-o cum poți, petrece timp cu ea, toate chestiile astea reprezintă iubire si respect.