Hey! Vreau si eu niste sfaturi, am inceput sa ma obisnuiesc cu ideea ca pe zi ce trece sunt mai stresat si nervos, si parca nu constientizez ceea ce fac.
"Povestea" incepe cam asa. Am fost mutat la o alta scoala, scoala unde trebuia sa imi fac prieteni noi, sa o iau de la zero. Pana sa fiu mutat eram ca un copil, nu imi pasa de nimic, totul era perfect. La un moment am dat de o fata(nu era de la scoala la care ma mutasem eu) pe care am indragit-o foarte mult, si fiindca sunt foarte timid nu cred ca si-a dat seama de asta, dupa ce a plecat nu m-a mai contactat iar eu nu am mai contactat-o, doar pentru ca ma gandeam ca va fi ciudat pentru ea ca o contactez daca ea cand era la mine nu dadeam semne ca vreau sa fim prieteni... Am suferit dupa ea, dupa am aflat ca a plecat din tara, Doamne ce moment trist a fost, nu o sa uit niciodata ultima imbratisare dinainte sa plece, parca vedeam in viitor, aproape imi dadeau lacrimile cand ma gandeam ca nu o sa o mai vad doar in poze. Cateva luni eram trist, si mai inchis ca de obicei, nu socializam cu nimeni, mancam foarte putin si am inceput sa slabesc ingrozitor. In fine, am incercat sa trec peste asta si sa o uit, nu am reusit, si azi daca ma gandesc la ea imi vine sa plang. De la plecarea ei am inceput sa ascult rap, rap trist cu versuri triste de dor si suferinta.
Vara trecuta am dat peste o alta fata, am inceput sa ma simt mai bine cu ea dar si aici am avut probleme. Treaba era cam asa: ea venise in vacanta de vara la bunciii ei care locuiesc in acelasi oras cu mine, si am cunoscut-o, mi-a placut de ea, si ei i-a placut de mine. Am tinut o legatura foarte stransa cu ea chiar si dupa ce a plecat inapoi in orasul unde locuia si unde este stabilita. Dar dupa o perioada am simtit ca este mult mai rece, cand vorbeam cu ea spunea ca are de invatat pentru examene si tot felul de teste si ca nu are timp de stat la telefon. Mi-am dat seama din start ca are pe altcineva, totusi am iubit-o in continuare, poate nu era asa cum ma asteptam eu, am mai tot tinut legatura asa cum puteam, imi spusese o gramada de lucruri, ca e trista, ca se simte rau si prostii de genul. Pana la urma m-am despartit de ea, mi-a spus o prietena buna de a ei ca are pe altcineva, dar tine la mine si nu stiu ce. Nu am mai acceptat, i-am spus ca nu mai vreau aceasta relatie, sa ne despartim si gata, ea e departe de mine, nu puteam sa merg la ea, sau ea la mine foarte des, doar in vacante, sau cand ne permitea scoala si totusi e greu sa tii o relatie cand esti la distanta.
Dupa aceste intamplari, am suferit foarte mult, am inceput sa beau, sa ma iau dupa anturajul de la scoala, sa fumez, etc. Incercasem sa ma redresez, sa fac ce imi place, sa invat limbaje de programare, sa fac ce ma pasioneaza mult si sa nu pierd timpul degeaba, dar nimic. In fiecare zi ma simt ciudat, am o stare de parca sunt nebun sau ceva, nu mai pot sa gandesc...inainte nu eram asa.
Voi ce parere aveti? Momentan nu mai sunt cu nimeni, am observat ca si prietenii vechi ma uita. Problema e ca eu nu sunt genul de persoana care sa vorbeasca cu parintii, psihologi sau oameni de genul, stiu ca parintii sunt cei care ma pot ajuta dar dupa cum am spus nu sunt genul. Tata este plecat in alta tara, iar cu mama ma cert des din orice, nu cred ca e vina mea, dar orice as face mamei nu ii convine, si ea incepe scandaluri mai tot timpul.
Cred ca pe TPU pot sa cer ajutorul, doar aici ma mai pot intelege cu lumea, de aceea am pus si intrebarea.
Ordonare:
După relevanţă
Eu am parintii divortati si tot uitat de lume sant, am invatat sa fiu indiferent cu lumea si sa invat cum pot trai fericit fara nimeni in viata mea, am reusit datorita unui servici bun si un salariu in conditii imi pot permite sa merg in concediu oriunde, sa fac sex cu orice femeie si sa am orice lucru material. Daca lumea uita de tine si tu uita de ea. Parintii conteaza cel mai mult in viata
Răspunde
Probabil este din cauza varstei si atator schimbari pe care le-ai suferit in timp.
Plecarea tatalui,neantelegeri cu mama,indragosteala,schimbat scoala, anturaja nou, alta indragosteala, invatat.E normal sunt multe si aglomerate.
Poti sa spui ca nu esti genul care sa se destainuie, sa vorbeasca dar nu prea mai ai incotro...trebuie sa discuti, sa iti faci planuri de viitor si sa lasi trecutul in spate.
Crezi sau nu, si fetele de care ai vorbit se simt tot la fel ca și tine; ele tot oameni sunt. Si prima a suferit pentru că nu ai băgat-o în seamă. Dar chiar și cea de-a doua; dar ca si tine a văzut că relația la distanță nu merge, a căutat să renunțe la aceasta în ciuda sentimentelor dintre voi.
Si totuși, nu ai procedat rău. Pentru ca o relație de felul acesta să dureze, trebuie ca amândoi să fie pregatiti pentru căsătorie, si numai în scopul acesta trebuie să fie începută prietenia.
Dar pregătit pentru căsătorie înseamnă si vârsta, si un servici stabil; pentru că este adevărată zicala "dragostea trece si prin stomac". Iar fetele au nevoie de siguranță. Si unde găsesc siguranță acolo se duc; si este normal asta, pentru că asa le-a făcut Dumnezeu. Rareori se mai aruncă vreuna în "brațele" necunoscutului, adică a unui viitor nesigur.
Tu trebuie să ajungi să ai un serviciu stabil, să fi pe picioarele tale; la urmă trebuie să iti faci o familie, si nu mai înainte.
Nu ești singurul. Școlile sunt înțesate de inimi frânte -fete si băieți deopotrivă. Si asta din cauză că tinerii se conduc după sentimente, iar rațiunea nici nu o bagă în seamă.
Si Dumnezeu i-a făcut pe oameni după ce a făcut pământul și după ce l-a "îmbrăcat" cu verdeața, animale si altele. El nu l-a făcut pe om într-un pământ pustiu. Familia are nevoie de siguranță; si tu esti cel care trebuie să o ofere. Tu esti capul și stâlpul familiei. Iar aceasta are nevoie de siguranță. Altfel nu va rezista.
Nu vorbesc de fetele materialiste; acestea vor fi primele care vor apărea în viața ta, dar trebuie să știi să te ferești de ele cu înțelepciune. Eu vorbesc de ceea ce Dumnezeu a lăsat în fiecare fată și în fiecare femeie: siguranță -pentru ea, si pentru familia ei. Bărbatul trebuie să considere acest lucru un privilegiu pentru el, si sa nu domine familia, ci să o ocrotească.
Răspunde 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
