Hi. Stiu ca pare un pic ciudat dar intrebarea mea e cum as putea sa ma inteleg mai bine cu mama. Ea zice sa comunic cu ea dar cand incerc sa zic ceva doar tipa la mine. CE credeti?

Spune-i ca vei comunica cu ea cand e in stare sa se controleze si sa nu faca ca mogli din cartea junglei.

Sper sa iti fie util urmatorul articol:
Cum pot comunica mai bine cu părinţii?
„Am încercat din răsputeri să le spun părinţilor ce simt, dar n-a ieşit prea bine. Nici măcar nu m-au ascultat până la capăt. Mi-a fost atât de greu să le spun prin ce trec şi tot n-am rezolvat nimic!" (Rosa)
CÂND erai mai mic, probabil că primii la care mergeai să le ceri un sfat erau părinţii. Le spuneai tot ce se întâmpla în viaţa ta, lucruri importante sau banale. Îţi exprimai deschis gândurile şi sentimentele şi aveai încredere în îndrumarea lor.
Acum însă, poate ai impresia că părinţii nu te mai înţeleg. „Într-o seară, la cină, am izbucnit în plâns şi mi-am deschis inima în faţa părinţilor", spune o tânără pe nume Edie. „De ascultat m-au ascultat, dar nu cred că m-au şi înţeles." Ce s-a întâmplat apoi? „M-am dus în camera mea şi am continuat să plâng!"
Poate că uneori preferi să nu le spui părinţilor ce ai pe suflet. „Vorbesc despre multe lucruri cu părinţii", povesteşte Christopher. „Dar sunt situaţii când nu vreau să ştie tot ce gândesc."
Este oare greşit să păstrezi unele gânduri doar pentru tine? Nu neapărat, atât timp cât nu ai intenţii ascunse (Proverbele 3:32). Dar, fie că părinţii par să nu te înţeleagă, fie că tu eziţi să te destăinui lor, un lucru este sigur: trebuie să comunici cu ei, iar ei trebuie să afle ce simţi.
Depăşeşte obstacolele!
Imaginează-ţi că mergi cu maşina şi, deodată, dai de un obstacol. Ce faci, te întorci din drum? Nu, cauţi alt traseu. Aşa stau uneori lucrurile şi în ce priveşte comunicarea cu părinţii. Gândeşte-te la următoarele două exemple.
OBSTACOLUL NR. 1 Simţi nevoia să vorbeşti cu părinţii, dar ţi se pare că ei nu te ascultă. „Mi-e greu să comunic cu tata", spune o tânără pe nume Leah. „Uneori, chiar în timp ce-i povestesc ceva, mă-ntreabă: «Scuză-mă, cu mine vorbeai?»."
ÎNTREBARE: Ce-ar putea face Leah dacă trebuie să discute ceva important cu tatăl ei? Ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să strige la tatăl ei. Leah ţipă: „Nu înţelegi că e ceva important? De ce nu m-asculţi?".
Varianta B
Să nu-i mai vorbească tatălui ei. Leah pur şi simplu nu mai vorbeşte despre problema ei.
Varianta C
Să aştepte un moment prielnic şi atunci să-i spună tatălui ei ce o frământă. Ea vorbeşte direct cu tatăl ei mai târziu sau îi scrie despre problema ei.
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Leah? ․․․․․
Să vedem care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Tatăl lui Leah este îngândurat şi nu-şi dă seama ce simte ea. Prin urmare, dacă Leah alege varianta A, tatăl ei nu va înţelege de ce strigă la el şi, evident, nu va fi mai dispus s-o asculte. În plus, ridicând tonul, Leah nu va demonstra că îşi respectă şi îşi onorează părinţii (Efeseni 6:2). E clar: dacă procedează aşa, nu va avea decât de pierdut.
Varianta B pare să fie cea mai uşoară. Dar, cu siguranţă, nu este şi cea mai înţeleaptă. De ce? Deoarece „planurile eşuează unde nu există o discuţie confidenţială" (Proverbele 15:22). Pentru a face faţă problemelor, Leah trebuie să discute cu tatăl ei. Ca să o poată ajuta, el trebuie mai întâi să ştie cu ce se confruntă fiica lui. Ea nu va rezolva nimic dacă va înceta să comunice cu el.
Dacă alege însă varianta C, Leah nu va permite ca vreun obstacol s-o oprească din drum. Ea va încerca să discute altă dată cu tatăl ei. Dacă decide să-i scrie o scrisoare, va reuşi să-şi aleagă bine cuvintele şi să transmită exact ce doreşte. S-ar putea ca astfel să se simtă mai bine. Citind scrisoarea, tatăl va afla ce a vrut Leah să-i spună şi va înţelege probabil mai bine cu ce problemă se confruntă ea. Dacă Leah alege varianta C, atât ea, cât şi tatăl ei vor avea de câştigat.
Ce variante crezi că mai există? Dacă găseşti vreuna, scrie-o mai jos, menţionând şi posibilele rezultate.
․․․․․
OBSTACOLUL NR. 2 Părinţii vor să comunice cu tine, dar tu preferi să nu vorbeşti. „Nimic nu e mai enervant decât să ajungi acasă după o zi grea de şcoală şi să fii bombardată imediat cu întrebări", spune o tânără pe nume Sarah. „Eu vreau să uit de şcoală, dar părinţii încep să mă întrebe: «Cum a fost azi? Ai avut vreo problemă?»." Fără îndoială, părinţii lui Sarah au cele mai bune intenţii când îi pun astfel de întrebări. Totuşi, ea se plânge: „Mi-e greu să vorbesc despre şcoală când sunt obosită şi stresată".
ÎNTREBARE: Ce poate face Sarah în această situaţie? La fel ca în exemplul anterior, ea are cel puţin trei variante.
Varianta A
Să refuze să vorbească. Sarah spune: „Lăsaţi-mă în pace! Nu vreau să vorbesc acum!".
Varianta B
Să vorbească. Deşi este stresată, ar putea — de voie, de nevoie — să le răspundă părinţilor la întrebări.
Varianta C
Să amâne discuţia despre şcoală, dar să continue conversaţia schimbând subiectul. Sarah îi roagă să discute altă dată despre şcoală, când va fi într-o dispoziţie mai bună. Apoi, arătând interes sincer, i-ar putea întreba: „Dar vouă, cum v-a mers azi?".
Ce variantă crezi că ar trebui să aleagă Sarah? ․․․․․
Să vedem din nou care ar putea fi rezultatul în cazul fiecărei variante.
Sarah este stresată şi nu e dispusă să vorbească. Dacă alege varianta A, ea va fi la fel de stresată, dar se va simţi şi vinovată pentru că s-a răstit la părinţi (Proverbele 29:11).
Cât despre părinţii lui Sarah, cu certitudine nu vor fi încântaţi de izbucnirea ei sau de tăcerea care urmează după aceea. Ei ar putea crede că Sarah le ascunde ceva, iar dacă vor insista să le spună despre ce este vorba, ea se va enerva şi mai tare. Aşadar, această variantă nu-i va fi de folos nimănui.
Varianta B este evident mai bună decât varianta A. Cel puţin Sarah şi părinţii ei vor sta de vorbă. Dar, din moment ce ea nu vrea, de fapt, să vorbească, rezultatul nu va fi cel dorit: o discuţie deschisă şi relaxată.
Alegând varianta C, Sarah se va simţi mai bine pentru că discuţia despre şcoală se amână. Părinţii vor fi şi ei mulţumiţi văzând că ea se străduieşte să converseze. Această variantă va da, probabil, cele mai bune rezultate întrucât ambele părţi aplică principiul din Filipeni 2:4: „Fiecare să se uite la foloasele celuilalt şi nu la foloasele lui" (Noul Testament — Traducere în limba română modernă, 2000).
Nu transmite mesaje confuze
Nu uita, ceea ce spui poate fi interpretat greşit de părinţii tăi. Să presupunem că părinţii te întreabă de ce eşti indispus. Tu spui: „Nu vreau să vorbesc despre asta". Dar părinţii tăi înţeleg: „N-am destulă încredere în voi ca să vă spun ce simt. Mai bine vorbesc cu prietenii mei despre asta". Fă acest exerciţiu, notând mai jos răspunsurile tale. Imaginează-ţi că ai o problemă dificilă, iar părinţii se oferă să te ajute.
Când tu spui: „Staţi liniştiţi, mă descurc şi singur".
Ei s-ar putea să înţeleagă: ․․․․․
O reacţie mai bună din partea ta ar fi: ․․․․․
Care este concluzia? Alege-ţi cu grijă cuvintele. Vorbeşte pe un ton respectuos (Coloseni 4:6). Consideră-i pe părinţii tăi aliaţi, nu duşmani. Şi să fim sinceri: ai nevoie de mulţi aliaţi pentru a depăşi situaţiile dificile prin care vei trece.
Pe situl jw.org sectiunea adolescenti, poti gasi si alte articole utile.

Pai nu stiu... Poate ca ar trebui sa-i spui mai des ca o iubesti sau alte chestii de genul asta, iar cand tipa la tine incearca sa ramai calma si sa spui ca are dreptate chiar daca e posibil sa nu aiba dreptate mereu.

Sa incerci sa o ajuti pe acasa

Pai de ce nu va antelegeti bine? e pacat spune-i si ei la fel ca pe TPU ca de ce ridica tonul la tine si nu vrea sa vorbeasca frumos cu tine ca sa va intelegeti mai bine,,, imi pare rau pentru tine, poate sufera dintr-un anume motiv vorbeste cu ea fa-o sa te asculte

Pentru inceput, nu cred ca tipa degeaba la tine.nu vorbi peste ea, ascult-o dupa care expune-ti parerea.nu uita, mama are dreptate si atunci cand greseste

Salut
Nu intotdeauna e usor de a avea linii de comunicare deschise cu parintii, pot fi mai multe motive, unul e ca poti fi la virsta adolescentei si e o perioada nu usoara nu doar pentru tine, dar si parintilor le vine grei so inteleaga, anume schimbarile ce se petrec in copil.
Trage atentia urmatoarele informatii:

http://www.jw.org/......-parintii/
cap.1 http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011184

Sunt de acord cu RebbeSKhon

Ce credem? Maicata stie ca stai pe site-uri din astea? Taci si asculta, daca maicata nu te-a educat sa taci cand ea vorbeste, nu o sa reusim nici noi.

Uite si parerea mea. Incearca sa-i spui tot ce trebuie spus unei mame (ce te framanta, cum merge scoala, sa o mai si ajuti atunci cand are nevoie, etc) asta pentru a impusca doua rate dintr-o lovitura: 1-te mai descarci si tu (sufleteste). 2-poate o faci sa inteleaga ca tu chiar ti la ea. Daca nu merge asta incearca urmatoarea idee : atunci cand tipa la tine(daca e cazul) asculta si tu ce are de zis, iar dupa incearca sa-i spui si ceeace te deranjeaza pe tine la atitudinea ei... poate o faci sa inteleaga( sa va intelegeti). Daca nu merge nici asta atunci e un singur lucru de facut si anume sa o asculti, sa nu prea iei in calcul tipetele ei la tine deoarece ea are o varsta(iti garantez ca o sa se sature si ea odata si odata de acest comportament al ei). Incearca si poate o sa te intelegi mai bine de acum in colo cu mamica ta!

Sa ii spui sa iti explice in loc sa tipe la tine, sa incerci sa vorbesti mai mult cu ea si sa o asculti, sa ii ceri parerea, sa o implici mai mult in activitatile tale si mai ales atunci cand spune ceva sa incerci sa o asculti