Ma numesc Vlad, am 16 ani, iar astazi am avut nefericita intamplare sa trec printr-un moment foarte..tragic, si anume, bunicul meu a murit. Nu sunt genul de persoana care sa planga, dar, ma simt foarte foarte rau, simt ca s-a desprins o bucata din mine. Bunicul ma iubea enorm si spunea ca vrea din tot sufletul sa ma vada mare, realizat..etc. In ceea ce priveste inmormantarea, mi-am propus sa nu merg, deoarece, imaginea lui a-r avea un impact prea mare pentru mine, eu fiind o fire mai emotiva. Ma gandeam sa consult un psiholog deoarece am avut deja cateva atacuri de panica, care, bineinteles pot duce la anxietate. Ce credeti ca trebuie sa fac?:
1: A-r trebui sa merg la inmormantarea dansului?
2:A-r trebui sa consult un psiholog?
Va multumesc enorm, iar toate raspunsurile vor avea funda
O zi buna tuturor:*, si scuzati categoria!:*

A schimbat doar planul bunicul tau, dar atat timp cat il ai in inima si in mintea ta este cu tine, te vei intalni cu el in alta viata. Citeste si tu o carte de spiritualitate, cauta pe net sunt multi Maestri, te vei baga un pic in fantezie si iti va ridica moralul. Condolenate.

Du-te la inmormantare, jeleste, aprinde lumanari si parcurge tot ritualul pana la groapa.E ceva normal, cum de altfel toti murim.A fi emotiv este o stare, ca toate celelalte si poti trece usor prin asa ceva.Gandeste-te ca sunt alte persoane de acolo care au mai mare nevoie de tine decat tu.Cum ar fi familia ta si restul de rude apropiate.Deci cazul tau esti minor. Sprijinind moral pe altii, o faci si pentru tine in acelasi timp.La inmormantare la fratele lui mama am avut grija de ea sa nu faca fibrilatii la inima deoarece are probleme cu ea si stand mereu atent si avand grija de ea, am trecut foarte bine peste eveniment, desi am tinut mult la el. Abia cand sa plecam am realizat.

Eu nu te sfatuiesc absolut deloc sa faci ceva din ceea ce nu simti.Mie mi s-a intamplat asta la 15 ani, la varsta aceea mi-a fost teribil d e greu s ail vad in acel sicriu, si apoi sa asist la tot ritualul de inmormantare, mai ales ca am trait toata viata in aceeasi casa.romanii au niste obiceiuri aiurea(de ex saruta mortii), unii chiar aduc copii mici la inmormantari, acestia fiind obligati sa vada lucruri neplacute.Acum, chiar daca esti baiat, sa nu iti fie rusine ca esti emotiv, s anul iti pese de parerea lumii, gandeste-te daca esti capabil sa rezisti; bunicul tau, de acolo de sus va avea mereu grija de tine, o sa simti asta pe parcursul vietii.Cand o sa te maturizezi o sa iti dai seama ca moartea nu inseamna "adio" ci doar un ramas bun, si nu vei mai suferi atat de mult. Daca altii rezista in astfel de situatii si ii pot sprijini si pe cei din jur tine de fiecare in parte, dar daca tu stii ca iti face rau si ca iti va ramane imaginea inmormantarii intiparita in minte mai bine stai acasa.

Du-te la psiholog

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Incet, incet, incep si eu sa constientizez care este de fapt adevarul, datorita faptului ca pana in momentul de fata, nu am mai trecut printr-un asemenea eveniment. In primele ore nu imi venea sa cred, este un sentiment foarte dureros. Dar, dupa cum a-ti spus voi, asa e viata, moartea este doar o schimbare, si de fapt este doar un ramas bun. Va multumesc inca o data pentru rapsunsuri, si pentru condoleante. va pup!:*

Te ingrijoreaza ceva sau crezi ca esti in pericol?
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente

Va multumesc inca o data tuturor pentru raspunsuri, inmormantarea s-a terminat acum cateva minute, si totul a decurs bine. Dumnezeu sa-l odihneasca. Va pup!:*