Iar am probleme cu tata, deci nu-l mai suport, nu zic c-ar fi comunist, dar nu mă lasă să mănânc, efectiv nici ieri nici azi nu m-a lăsat să mănânc, am ieșit pe afară ieri că nu-l mai suportam și de pe drum mi-am luat o șaorma, după ce că a fost scumpă 20 de lei, (adică nu merită) nici măcar nu m-am săturat și după ce am mâncat-o, tot îmi era foame, am băut niște apă și apoi m-am culcat... și m-am trezit pe la vreo 3 noaptea că-mi chiorăiau mațele, m-am dus când dormea el să mănânc vreo 2 sarmale care mai rămăseseră de la ei, (evident că nu m-am săturat).
Azi am mâncat doar un pachețel de 50 de grame adus de bunicămea că dacă nu-mi aducea bunicămea, nu-l mâncam nici pe ăla.
În afară de acele napolitane eu nu am mai mâncat nimic azi.
Am încercat să merg în repetate rânduri la bucătărie să mănânc dar tot comentează, mă face prost, am vrut să-mi încălezc niște sarmale a țipat la mine DE CE ÎNCĂLZEȘTI ALEA?
Apoi... am oprit focul și am plecat din bucătărie.
Am încercat din nou peste vreo jumate de oră, iar: „DE CE ÎNCĂLZEȘTI AIA AȘA?"
Apoi am văzut că nu avem pâine și am întrebat, mai avem pâine în afară de asta?
Zice: Nu
Apoi mă îmbrac să mă duc să iau (pentru că nimeni nu face cumpărături în casă în afară de mine) apoi începe maicămea: IAR ÎI CHELTUI BANII LU MĂTA MARE?
[Ca să zic: bunicămea îmi dă bani de mâncare uneori iar și maicămea și taicămiu și fratimiu sunt invidioși pe chestia asta.
(Cel puțin fratimiu primește de la ai mei cam 50 de lei când iese afară, iar când se duce în oraș pe centru vechi îi dă 1 milion, 2 (100-200lei).
Iar eu de când mă știu nu mi-au dat niciodată bani.
Ideea e că m-am săturat și mă simt prost să-mi dea bunicămea bani de mâncare...pentru că ai mei nu-s în stare nici să ia o pâine darmite să mai facă și mâncare.
O să-mi ziceți să mă duc să mănânc în oraș... cam de vreo 6 luni mănânc așa în oraș și sincer m-am cam săturat, deoarece mâncarea „din oraș" este și scumpă și nici nu mă satur, adică eu zic că mai mult de 20 de lei nu merită să dai pe o mâncare (fie ea că e la restaurant sau la fast-food-uri).
După ce m-am îmbrăcat i-am cerut bani lu taicămiu să iau pâine și țipă la mine: PENTRU CE BANI? IAR VREI BANI? (de parcă i-aș fie cerut eu vreodată).
cât credeți că-mi dă: îmi intinde 1 leu și 70 de bani, în condițiile în care o pâine din aceea care mâncă ei e 2 lei.
Și face: „3 pâini".
Îi zic: cu banii ăștia vrei tu să iau 3 pâini?
Și mi-a mai dat 1 leu.
in fine. Ajung la magazin și nu avea pâine de 2 lei (cea mai ieftină), avea la 2, 50 sau 3
Am luat din aceea la 3 și am mai pus eu de la mine.
Când am venit de-afară, în casă mirosea a țigări și a gaze (pentru că ei stau cu cuptorul non-stop pornit) și am deschis ușa de la sufragerie să se aerisească, m-am dus să mă schimb și deodată audă că țipă: „PÂNĂ NU ÎȚI DAU CU CEVA ÎN CAP, NU TE LAȘI" (eu auzind din camera mea, adică faptul că am deschis geamul să se aerisească deoarece simțeam că leșin când am intrat în casă și mă usturau și ochii de la atâtea gaze, parcă eram la Auschwitz).
Taicămiu stă de azi dimineață și se uită la mobila de pe perete zici c-ar fi nu știu ce zeitate și vorbește de 3 ore la telefon.]
Mă apucasem să-mi fac ordine prin cameră și să-mi duc chestiile la gunoi și iar țipă la mine: „CE TE ÎNVĂRȚI MĂ P-AICI, CE ASCUNZI, AI FURAT CEVA, CE TOT TE-NVÂRȚI ȘI ÎNCHIZI ȘI DESCHIZI UȘILE?"
(iar dacă nu-nchid ușile țipă la mine că „e curent, că stau ei în curent, că e frig, etc).
Am mai stat ceva minute poate-poate pleacă din bucătărie, dar nu.
La un moment-dat iar îmi chiorăie mațele (că v-am zis, în afară de 4 napolitane cât erau, n-am mâncat nimic azi.)
Mă duc la bucărie poate, poate, încerc să iau măcar un colț de pâine, mă vede și iar țipă la mine (inițial am crezut că țipa la cel sau cea cu care vorbea la telefon, dar când m-am uitat se uita către mine și mi-a făcut cu mâna la cap (în sensul acela cum fac oamenii gen „ești nebun").
Am văzut, nu am apucat să desfac punga cu pâine pe care m-am dus la magazin să iau și am plecat.
Nu știu ce să mai fac, de mâncat în oraș m-am săturat, mănânc în oraș mai mult din nevoie.
O să-mi ziceți să gătesc eu, am încercat de-atâtea ori să-mi gătesc, fie să fac cartofi, dar când mă văd, nu apuc bine să scot ce-mi trebuie că mă dau afară din bucătărie și-mi zic: hai ieși c-ai mâncat (deși eu abia dacă am dat drumul la aragaz).
Chiar nu mai suport. Imi e foarte foame am și slăbit vreo 10 kilograme (nu că aș fi fost gras, dar acum sunt și mai slab decât eram înainte).
De lucrat nu pot să lucrez până nu termin cu școala auto la care m-am înscris și nici baltă nu pot să las că asta ar însemna să pierd toți banii, iar de mutat am zis la întrebarea trecută că nu pot să mă mut singur momentan.
Deci nu mai supoort 
( îmi urăsc viața, îmi urăsc părinții, după ce că nu am primit 1 leu de la tata vreodată, acum nici nu mă lasă să mănânc și lu fratimiu îi dau cu milioanele și e genul de copil răsfățat și cu haine de firmă, etc.
Voi ați fost în situații de genul? Cum ați trecut peste? Sau ce ați face în locul meu?
( îmi urăsc viața, îmi urăsc părinții, după ce că nu am primit 1 leu de la tata vreodată, acum nici nu mă lasă să mănânc și lu fratimiu îi dau cu milioanele și e genul de copil răsfățat și cu haine de firmă, etc.
Ordonare:
Cronologică
Pleaca de acolo, termina odata cu scoala si pleaca ca nu mai poti asa. Nu te supara pe mine dar parintii tai daca fac asa cum imi spui nu au nicio urma de afectiune pentru tine. #Rezistă
Răspunde
Pleaca la bunicata si anunta politia pentru ceea ce patesti si protectia copilului. Mai bine sa-i elimine de pe lista si daca nu poti merge la bunica stai unde te trimit cei de la protectie pana termini studiile si stai cu chirie cand incepi lucru
Incearca sa mi rezisti putin pana iti termini scoala apoi du-te si cauta-ti ceva de munca, ca alta solutie nu ai
Vor să scape de tine.
Sincer nu merita sa stai intr-un loc in care nu esti dorit...
Eu as pleca si de ar fi sa mor dar si cand mi-as reveni financiar si sufleteste eu pe oameni aia nu as avea ochi sa ii vad.
De ce nu te muti la bunica ta pana termin scoala?
Poate dupa aia iti cauti un loc de munca si te muti singur.
Comportamentul tatalui tau nu e normal pentru un tata. L-ai intrebat vreodata de ce se poarta asa diferit cu tine fata de cum se poarta cu fratele tau?
Ma intreb daca nu cumva nu esti copilul lui si de aceea te trateaza diferit Vorbeste cu mama ta despre comportamentul tatalui tau. Poate iti da ea o explicatie.
Eu cred că are ceva probleme psihice, nu are un comportament normal. De ce nu încerci să ignori țipetele și să îți iei mâncarea în camera? Baga-ti căștile în urechi. Ce poate să facă, sa te bată că îți iei doua sarmale?
Nu ai prieteni buni care sa te înțeleagă și să te ajute până când te angajezi?
Amice. eu iti spun doar ce as face in locul tau, nu zic neaparat sa faci ca mine (mai ales la ultima parte). Insa. eu as incerca sa supravietuiesc (da. supravietuit, nu trait) cu ei, cum pot. O intrebare, te agreseaza fizic? Daca nu, e ok. Cu mancarea. eu iti sugerez sa mananci la bunica ta (daca nu cumva treaba e nasoala si sta la tara). In rest, mi-as termina studiile si dupa aia, as pleca naibii cat mai departe. La facultate de exemplu, in alt oras. Si crede-ma. as incerca pe cat de mult posibil ca in acest timp sa devin independent. Pentru ca nu merita frate. nu merita. Pe animalele astea nici nu ii poti numi parinti. Nu stiu cum naiba se suporta intre ei... Anyway si odaca ce am un loc stabil si un job... adios. 
Nu as mai vorbi cu ei niciodata, mi-as schimba numarul si atat. Pentru ca nu merita. Sau daca tot as avea chef de razbunare, m-as duce sa ma descarc in fata lor pentru tot ceea ce mi-au facut in atatia ani, ca poate o sa realizeze si ei. Asta ca o ultima vizita si ca un adio. 
Acum poate ai fi ceva gen,, dar cum sa-i las? Doar sunt parintii mei". Crede-ma. aia nu sunt parinti. Mai parinte ti-ar fi. parintii viitorului tau partener (sau partenere. Nici nu stiu daca esti baiat sau fata). Intelegi tu. Succes in continuare! Si incearca sa devii independent. Rezista si scapa cat mai repede de acolo.
E imoral sa se comporte asa parintii tai, si mai ales taicatu e batut in cap, pana la urma esti copilul lor, cel mai bine e sa discuti cu ei si sa ii intrebi ce anume ii deranjeaza, discuta cu mama ta, poate te v.a intelege mai bine, nu poti sta asa, pentru toate exista o limita
Zile tu in față si fă lista cat consumi tu si fratetau asa in scris.Si cu mancarea la fel.Ca la copii cei mici...Doamne ajutale capu!
Eu mi-as cauta de munca. Cel mai usor gasesti in baruri, restaurante si ai un program mai flexibil(poti sa faci si scoala auto intre timp). Avantajul ar fi ca ai putea sa manaci la munca(fie la juma' de pret fie gratis... depinde de firma), banii se aduna usor mai ales daca stii clar care iti este scopul. Cam in vreo doua luni ai avea bani de chirie, poate chiar gasesti un coleg doi cu care sa te muti(eu am fost barman si reuseam sa platesc singura 300 euro chirie si sa nu imi lipseasca nimic).
Dupe ce te asezi putin cu banii si cu programul incearca sa investesti in tine(facultate, cursuri), sa iti gasesti un domeniu de activitate frumos( eu acum invat programare).
Inca ceva: incearca sa nu le spui parintilor ce lucrezi sau cat castigi, este posibil sa se ridice cu pretentii sa ii intretii, ori din poveste rezulta clar ca nu sunt oameni care sa merite.
Sunt multi care au uitat de familie si acum o duc mult mai bine, se poate, trebuie doar sa iti setezi telul si sa tinzi spre el.
Spor!
Asta îmi spun în fiecare zi, dar de vreo 2 ani trăiesc numai cu iluzia.
Și da, chiar nu au, și nu că au sau nu au afecțiune, dar nu le pasă.
Nu aș putea să uit, pentru că... mai toți au datorii la mine.
Asta cu poliția a zis maicămea m-a tot amenințat de vreo 3 ori... și a zic că poate să cheme poliția să mă dea afară din casă.
Iar cu protecțiia copilulului... nu prea mă pricep... și mi-e cam frică.
Sincer să fiu. mi-am dat și eu seama de asta. Și nu doar ei de mine, ci și eu de ei.
Sunt multe locuri în care nu am fost dorit și mi-am dat seama de chestia asta.
Am încercat și să plec... dar nu m-aș descurca chiar așa. mi-a fost mai rău.
„bunica mea" nu e chiar bunica mea... e un fel de mătușă, adică sora mamei mamei', iar ea mai stă cu încă o soră și sunt ele două + încă un pisoi.
Tu crezi că e așa ușor? „Bunica" (adică sora mamei lu' mama mi-a zis să vin la ea, dar nu am acceptat eu), în primul rând au un singur pat și eu nu aș avea unde să dorm.
În al2-lea rând acolo nu sunt condiții, nu știi cum e acolo, nu e totul „roz și frumos", nu are apă și nici frigider și stă în niște condițiii. mai bine nu zic aici. Familia mea e ciudată, mult prea diferită de restul lumii... mai bine nu zic aici că m-aș face de râs.
Oricum. ideea e că nu e cum crezi tu. Că dacă era așa, era simplu.
Te baga intr-un centru de minori pana la 18 ani macar ai mancare
Nu știu cum e, tot ce știu. din ce am văzut e diferit de alții (din ce știu eu).
Nu l-am întrebat, sau i-am zis și mi-a zis că „tu ești primul, tu ești mai mare, am pretenții de la tine"
I-am spus că întotdeauna o să fiu mai mare ca fratimiu, că dăh. (ca ani) așa e, nu unul stagnează și celălalt înaintează-n vârstă, dar e bătut în cap.
Nu știu asta, nu m-am gândit niciodată. Dar tot ce știu, este că pe mine nu m-a vrut și a vrut ca eu să fiu fată, iar pe fratimiu a vrut să fie băiat și băiat a fost.
Cu mama nu am ce să vorbesc, tu îmi spui de parcă mama ar fi o autoritate, ei bine nu este. Mama în față îi zâmbește, iar pe la spate îl înjură și-l face-n toate felurile, râde de el, etc. îmi zice mie că e nebun și tot așa
In primul rand tu ai zis ca e bunica ta. Invata sa fii mai explicit data viitoare. Am terminat scoala spre deosebire de tine.
Daca nu esti multumit de sfaturile care ti se dau nu inteleg de ce te mai obosesti sa ceri sfaturi.
Probabil că da, sau de dublă personalitate. Am încercat să ignor când țipa la mine și dacă nu mă uit la el sau îl ignor, vine și dă în mine până mă uit la el sau până îi răspund. Ce să iau mâncarea la mine-n cameră, tu nu-nțelegi că nu mă lasă nici să o încălzesc?
Dacă o-ncălesc, că de ce o încălesc, dacă mănânc rece: că de ce mănânc rece și că el nu-mi dă bani de spital dacă mi se face rău, și tot așa.
Cu căștile nu sunt genul care să plâng în mine, știu la ce te referi, dar eu nu sunt genul ăla... având căștile în urechi și dându-le la maxim, sufăr eu și pe mine mă dor urechile și nu rezolv nimic.
Nu, nu să mă bată, dar apoi ar zice că vin cu mâncare în casă și că de ce mănânc în casă și chestii.
De prieteni nu, nu mai am, în jur de 75-85% din „prietenii mei" au plecat înafară,
- restul s-au mutat prin alte orașe.
- alții nu am mai ținut legătura că s-au mutat prin alte zone fără să știu
- alții nu am mai vrut eu să țin legătura cu ei deoarece își băteau joc de mine și eram bătaia lor de joc
- și alții am pierdut contactul cu ei dintr-o chestie cu maicămea.(poveste lungă)
De supraviețuit încerc și eu. dar măcar în condiții decente, nu zic că vreau lux, dar nici chestii inumane de sunt ăia pe la televizor.
Da, mă agresează o întrebare, modul cum e adresată întrebarea. M-am săturat să fiu luat la rost pentru tot ce fac, toată lumea se crede Dumnezeu și toți se cred perfecți, m-am săturat să fiu luat la mișto chiar și printr-o-ntrebare.
Bunica mea nu mai face de mâncare și chiar dacă ar face. mi-ar fi scârbă... e complicat. ea vine tot la noi și întreabă dacă avem de mâncare, „bunică-mea" are 70 și ceva de ani.
Facultatea e o pierdere de timp, în alt oraș m-am gândit dar nu ar fi atâtea posibilități de muncă cum ar fi aici, independent 100% nu poate fi niciun om singur.
Nici ei nu se suportă-ntre ei, dar bănuiesc că faptul că sunt legați de anumite chestii nu au ce face.
De număr nu se pune problema că oricum nu mă sună nimeni, da, nici ei, doar când au nevoie de ceva sau nu găsesc ceva.
M-am descărcat și-n fața lor dar mă amenință cu poliția sau mă iau la bătaie, mai mult de atât nu o să realizeze, cel puțin nu în condițiile astea.
Nu am pretenții de la părinții partenerei mele (asta în caz că are și se-nțelege cu ei), de aș avea mai mult de o parteneră, he-hee, ar fi bine, dar nu sunt arab.
Nu are rost să-i întreb ce-i deranjează pentru că știu ce-i deranjează, prezența mea și faptul că nu sunt ca ei și nu fac exact ca ei și nu mă comport ca ei.
Cu mama ce să discut, ea conștientizează pentru ea și nu prea știe cum merg lucrurile nu prea am ce să vorbesc.
Dacă e chestia aia și oamenii ăia cu care vorbești la telefon și pe Skype, la telefon mi se pare o aberație iar Skype și microfon nu am.
Înțeleg că poate le e frică f2f că o-r fi fel de fel de oameni dar mi se pare doar de dragul de a face o chestie.
Mi-am căutat dar nu pot până nu termin, am încercat așa și am eșuat. știind că așa se va-ntâmpla. Nu la toți e așa.
Am fost o zi cu un vecin. am sta vreo 16 ore sau ceva de genul și ca mâncare a fost doar un sfert de cartof din ăla mic, fiert și cam aia a fost masa la ei.
Tu probabil fie ai găsit ceva calumea fie prin cineva. sau poate erai ajutată.
Facultatea e pierdere de timp
Am încercat să nu le spun părinților unde lucrezi și ce/cum câștig și tot au aflat până la urmă. și le-au zis și la rude, vecini, neamuri.
Cu pretenții să-i întrețin mama mi-a zis-o pe față că m-a făcut doar ca să o-ntrețin eu pe ea și are pretenții să-i cumpăr eu țigări din banii mei.
Și așa când am lucrat pe ici-pe colo mă întrebau când iau banii și cât iau și îmi făcea „cât iei 30 de milioane?"
Nu ma gandeam la mama ta ca la o autoritate. Ma gandeam ca ea detine adevarul cu privire la tatal tau si ar putea sa ti-l spuna si tie.
Este într-un fel... dar e mai mult o mătușă, am explicat mai sus (nu mă pricep prea bine la explicat cu gradele de familie), îți cer scuze 
.
Am încercat să scriu mai puțin ca să nu plictisesc omul, că dacă m-apucam să dau fiecare detaliu scriam triplu cât era.
Bine că ai terminat-o, bravo! Dă-te mare acum.
De unde să știu eu că ai terminat-o? Mai ales că ai zis: „pana termin scoala", și mai ales că după poză ți-aș fi dat 15, maxim 16 ani.
Odată zici că „pana termin", odată zici că ai terminat.
Îmi dai cu pietre-n cap dar tu suferi de dublă personalitate sau minți.
Ce să zic. nu toți au părinți cu bani și nu pe toți îi ajută și îi ling în *** părinții, eu a trebuit să fac totul singur.
Sunt curios dacă tu ai aplica ce ai zis dacă ai fi în locul meu.
Mă gândeam că poate există alte chestii pe care nu le știu deoarece merg pe principul „e posibil ca 2 capete să gândească mai bine decât doar unul", „spre deosebire de tine" eu nu mă dau Dumnezeu.
Dacă aveam nevoie de răutăți căutam la așa-zișii „prieteni" ai mei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
