Iar s-a certat tata cu mine...ca nu pot sa zic ca m-am certat cu el, pe motiv ca nu gasea o pereche de pantaloni scurti, de care avea nevoie, in sifonierul lui.Nah.de unde trebuia sa stiu eu.Si, mi-am dat silinta sa-i caut.Mama era la munca, cand a venit i-a gasit dar pana sa vina ea, mi-a zis tata ca oricum pot sa plec de acasa daca vreau...sau sa ma duc sa ma sinucid, ca oricum nu-l intereseaza.Chestia e ca nu l-am amenintat ca as vrea sa plec de acasa sau sa ma sinucid.
Problema mea acum e ca imi cam pierd si toti prietenii si l-am pierdut si pe tipul la care tineam enorm si numai pentru ca nu prea pot sa ies din casa.
http://www.TPU.ro/......i-putea_1/


Ce sa fac?:|

Ca sa eviti astfel de probleme " catastrofale ", ar trebui sa faci macar o parte din lucrurile la care tatal tau tine : in primul rand sa inveti, in al doilea rand sa stai mai putin pe net si in al treilea rand sa faci ordine prin casa, Nu crezi ca daca stiai unde sunt pantalonii, nu mai aveai probleme? Nu crezi ca si mama ta ar fi " usurata", daca ai ajuta-o putin?

Dupa expunerea ta se vede ca nu esti o persoana prostuta de aceea e bine sa treci cu vederea aceste aspecte incomode din familie si sa te concentrzi asupra scolii! deci...asta i-ti va fi si cel mai bun prieten toata viata cu care vei avea doar de cistigat si nu vei pierde!

Gigiro, cu scoala ma descurc foarte bine.Particip la concursuri si olimpiade.Pe internet stau pentru ca nu ma lasa sa ies cu prietenii si macar asa sa mai pastrez legatura, cat despre curatenie, cel putin in care mea e mereu ordine pentru ca eu, personal nu suport sa nu-mi gasesc lucrurile.
Dar totusi, de unde crezi ca aveam sa stiu unde sunt pantalonii lui?
Ma multumesc de ajutor tuturor!>

In privinta aceasta, probabil ca toata lumea este de acord: conflictele dintre parinti ii afecteaza in mod direct pe copii. Chiar daca adultii se straduiesc sa nu se certe in fata celor mici, starea de incordare va fi foarte repede perceputa de acestia. De fapt, din punct de vedere al modului in care sunt afectati, psihologii americani spun ca pentru copii nu este nicio diferenta intre certuri violente, cu tipete si injurii, si tacerile "de piatra", cand atmosfera este incarcata cu o tensiune atat de puternica, incat ar putea fi "taiata cu cutitul", cum spune o vorba.

Probabil parintii se gandesc la faptul ca, atata vreme cat isi fac datoria fata de cei mici si ii inconjoara cu dragoste si atentie, acestia nu vor suferi ca urmare a neintelegerilor care apar in familie. Este gresit si, pe termen lung, ar putea fi foarte daunator pentru dezvoltarea copiilor in plan psihic. Echilibrul lor emotional depinde direct proportional de felul in care decurg relatiile dintre parinti.

Copiii sunt afectati de neintelegeri, indiferent de varsta

In context, una dintre chestiunile controversate se refera la varsta pe care o au copiii in momentul aparitiei neintelegerilor si gradul in care sunt ei influentati de acestea. Astfel, unii sunt de parere ca prichindeii cu varsta de pana in sapte ani percep mai bine aceste framantari, pentru ca nu au atat de multe preocupari de natura sa le distraga atentia. Alti specialisti considera ca, dimpotriva, adolescentii sunt cel mai afectati, dat fiind faptul ca se afla la o varsta atat de delicata din punct de vedere psihologic.

Ei bine, adevarul este ca ambele "tabere" au dreptate. O serie de cercetari complexe efectuate in strainatate au pus in evidenta faptul ca, din acest punct de vedere, copiii raman copii cel putin pana cand ajung la maturitate si isi intemeiaza propria familie. Cu alte cuvinte, indiferent daca are trei sau douazeci de ani, copilul este la fel de influentat de ceea ce se petrece intre parintii sai.

Sentimentele sunt complexe: teama, neputinta, vinovatie (aceasta apare in special la copiii de varsta mica, ei nefiind capabili sa inteleaga de ce mama si tata sunt suparati unul pe altul), uneori rusine, urmata de dorinta de izolare... Suna cel putin ingrijorator, nu-i asa? Situatia s-ar putea ameliora daca raporturile dintre parinti se imbunatatesc; in caz contrar, copiii se pot confrunta cu stari de depresie, anxietate si eventuale deviatii de comportament.

Ce este cel mai trist e faptul ca parintii nu realizeaza toate aceste lucruri. Cum spuneam, multi dintre ei sunt de parere ca micutii traiesc in propriul lor univers si ca, atat timp cat nu sunt in mod direct implicati in conflicte, nu sunt cu nimic influentati.

Din pacate, uneori ajung sa-si dea seama foarte tarziu cat de tare s-au inselat. Stresul poate fi atat de mare, incat din punct de vedere al impactului s-ar putea compara cu violenta fizica. Pe termen lung, copilul isi va pierde increderea in oameni (cum ar putea fi altfel, din moment ce proprii parinti l-au dezamagit?) si ii va fi foarte greu sa se ataseze de cineva, sa aiba o viata normala din punct de vedere afectiv.

Inclusiv in plan fizic ar putea aparea probleme. Copiii care se regasesc in aceasta situatie ar putea avea dificultati cu somnul, cu digestia, ar putea face atacuri de panica si avea migrene.

Care conflicte sunt, cu adevarat, nocive?

Toate cele de mai sus nu trebuie sa te conduca la concluzia ca divergentele cu partenerul iti sunt cu desavarsire interzise. Doar nu traim intr-o lume perfecta, iar controverse apar in orice relatie. Insa voi, adultii, trebuie sa invatati sa faceti diferenta intre certurile inofensive (si constructive) si cele care nu numai ca nu va vor ajuta sa va rezolvati conflictele, dar vor cauza si alte necazuri.

Astfel, conflictele inofensive se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

* Discutii pe un ton calm, coborat.
* Disponibilitate din partea ambilor pentru compromis.
* Evitarea apelativelor jignitoare.


Pe de alta parte, in conflictele daunatoare (si, de multe ori, inutile) se regasesc urmatoarele:

* Partenerii intra foarte repede in defensiva.
* Ostilitate evidenta, exprimata atat verbal, cat si prin gesturi si priviri.
* Insulte.
* Actiuni bruste si zgomotoase, cum ar fi trantitul usii.
* Agresiunea fizica. fundita PLEASE

Stii ce? Daca el a spus asta si daca intr-adevar tine la tine ca parinte ar trebui sa-si dea singur seama de ce a spus. oricum nu-i da atentie un timp concentreaza-te pe scoala iesi cu prieteni cate se poate de des si explica-le ca nu ai voie sa iesi din casa (stiu ca pare putin jenant dar daca iti sunt prieteni vor intelege)
sper ca ti-am fost de ajutor