Ieri am luat 10 capsule de anxivital plus intr-un interval de 3-4 ore. Am ajuns intr-o stare foarte grava din cauza stresului de imi tremura tot corpul si am plans in continuu in timpul acestor 3 ore, nu puteam sa incetez plansul max 5 minute si ma apuca iar. A mai trecut o ora, am rugat pe cineva sa vina cu masina dupa mine, ca m-a luat si o durere foarte tare de cap, aveam greturi si simteam parca as avea pe mine un pulovar care m-ar fi strans la gat (desi stateam intr-un loc cu masina si bluza mea avea gatul larg), si abia imi simteam picioarele in timp ce mergeam. Dar starea de nervozitate inca nu a trecut desi plangeam cu pauze ceva mai mari, deci nu am simtit efectul medicamentului (de aceea am si luat atatea desi am exagerat cu ele, stiu asta). Acest lucru a inceput de dimineata, dar si seara inca ma durea la fel capul si cateodata ma apuca plansul si simteam o uscaciune in mine degeaba beam apa. Ce pot sa fac? Si nu intentionam sa ma sinucid, inainte sa imi scrie cineva acest lucru, desi recunosc ca nu mi-a pasat ca imi pot face rau atatea tablete.
Am probleme - familiale de vreo 4 luni (tatal meu nu imi accepta iubitul cu care sunt deja de aprox 2 ani, mi-a si interzis relatia daca vreau sa mai stau acasa, si face faze din ce in ce mai rele deja impotriva lui, abia imi vorbeste si vad in privirea lui ca ii sunt o povara etc.),
- de cuplu, el este nepasator cu mine si fata de problemele mele de familie in loc sa ma consoleze si sa imi spuna ca va fi bine. Imi zice ca eu sunt de vina ca iau totul pe suflet, dar in acelasi timp zice ca ma iubeste. Nu mai vine la mine din cauza tatalui meu asa ca eu trebuie sa merg, dar totul sa facem in secret ca tatal meu sa nu-si dea seama.
Acum mi-am pierdut si slujba si aici s-a umplut paharul.
Prietena nu am deja, pentru ca in cine m-am increzut toate m-au lovit pe la spate. Ultima mi-a fost ca o sora avand o relatie si mai serioasa, a fost capabila sa inventeze ca iubitul meu vroia sa se culce cu ea (dovedtit ca e minciuna) si altele si mai dure. De atunci de 9 luni cui sa ii pot vorbi despre lucruri personale, dar nici nu simt lipsa pentru ca am trait multe dezamagiri din fiecare parte si am decis ca nu las pe nimeni asa aproape de mine.
Cateodata simt ca nu mai am putere sa merg mai departe ca sunt cu nervii la pamant nu imi doresc compania oamenilor si uneori deja simt ca ar fi mai usor sa renunt la tot, nu are rost sa merg mai departe. Ce imi recomandati? Vreau sa fiu iarasi acea femeie vesela plina de viata ca mai demult.

Daca iubitul tau, este nepasator la ceea ce ti se intampla cu tine(relatia cu tatal tau, cu starea in care te afli), degeaba spune ca te iubeste.Ar fi mai bine sa renunti la el, chiar daca sunteti impreuna de 2 ani.
Incearca sa iei viata asa cum este ea:grea, cruda, rea, cu tot felul de obstacole, dar si cu putine bucurii si reusite.Gandeste-te la tine, in primul rand, cum sa-ti fie tie bine. Find tanara, fara o familie, o sa-ti gasesti un loc de munca.Accepta,chiar daca nu o sa fie ceea ce -ti doresti, deoarece asa o sa ai contact cu oameni noi.
Pastilele, nu sunt sanatoase, mai mult te ametesc pe moment si apoi dai iar nas in nas cu realitatea.Incearca metoda cu caietul, recomandata de "perladunarii"(eu nu am rabdare) sau repetati mereu ca esti cea mai desteapta, frumoasa, razbatatoare, puternica.De ce sa te distrugi fizic si psihic, pentru niste neica nimeni!?

Aia e prietena? Pur si simplu spune-i ca e o taratura de om si nu mai vorbi cu ea.
Slujba iti poti gasi nu s-a termiant lumea, asa cum te-ai angajat aici o sa te angajezi altundeva.
Despre tatal tau si relatia intre tine si el.Intreaba-l simplu daca il deranjeaza ca ai un iubit sau daca il deranjeaza ceva la iubitul tau. Spune-i ca e prietenul tau si ca nu o sa faci o tampenie cum ar fi sa te casatoresti pe ascuns sau ceva ci doar ti se pare un tip de gasca si iti place sa petreci timp cu el. Spune-i ca nu te influenteaza nimic din comportamentul iubitului tau si ca nu au de ce sa isi faca griji.

Fa un curs de reiky si mergi la intalnirile lor. O sa ti schimbi viata si modul de gandire. Fa ceva si petru tine si numai trambita la ceilalti. Daca iubitul tau nu te sustine si e distant, poate ar trebui sa-i acorzi credit si tatalui tau. Parintii vor sa protejeze, uneori chiar prea mult.

Povestea ta e foarte serioasa si cred ca ai avea nevoie de o persoana sau persoana caruia sa le poti povesti ce ti se intampla fara sa te judece pe tine, de asta iti recomand un medic psiholog! Legat de relatia ta, nu stiu ce varsta ai dar sa stii ca daca esti cu o persoana acum nu inseamna ca vei fi cu el toata viata, dar familia o vei avea si nu poti schimba acest lucru! Legat de tatal tau, desi ne vine greu sa credem de cele mai multe ori parintii au dreptate! Incearca sa iti faci un jurnal astfel incat in fiecare zi sa scrii ce ai pe suflet si sa te gandesti la el ca la prietenul tau, ca la o persoana care nu te judeca si doar te asculta! Fa asta o saptamana si iti garantez ca te vei simti mai bine! Dar trebuie sa iei scrisul foarte in serios, adica sa scrii absolut tot ce ai pe suflet! Si bineinteles de jurnal sa nu spui nimanui si nimeni sa nu il citeasca in afara de tine!
Cat despre pastile, nu mai lua, nu sunt bune pentru sanatatea ta! Nu e normal sa simti ce ai simtit tu, deci renunta la ele!