Ieri mama mea a murit într-un accident în drum spre Italia (se ducea la munca cu tatăl meu pentru că aveam nevoie de bani și eu lucrez și îi ajutat cu tot ce pot) când am auzit știrea efectiv nu știam ce să fac, după câteva sec am căzut din picioare, eram foarte aproape de mama mea pentru că ea m-a crescut de mic că tatăl meu era plecat din cauză că nu ne descurcam cu bani, fratele meu mai mare a încercat să îmi fie alaturi mie și tatălui meu el fiind mai tare de caracter dar și el plângea și era distrus. Tatăl meu azi din cauza durerii și nervilor și-a luat viața, nu mai știu ce să fac și cum sa procedez, fratele meu a cedat efectiv și eu nu mai suport, nu mai știu ce să fac, m-am gândit să pun capăt suferinței dar știu dacă cumva fac asta fratele meu o va face și el. Am nevoie de ajutor și de un sfat, î nafara de fratele meu și câțiva prieteni apropiați nu mai am.

Povestește lui Dumnezeu tot ce ai pe suflet, El te iubeste și e tatăl care nu te va părăsi niciodată.

Salut!
Pot sa inteleg ceea ce traiesti acum. Si eu ma gandesc cu teama la viitor tot din acelasi motiv.
Cred ca iti este foarte greu. Cu toate astea ti-ai gasit puterea sa rezisti pana acum. Tu nu fi trist, nu fi fara speranta!
Trebuie sa fie foarte greu sa pierzi pe cineva, insa asa este viata pe pamant. Ne nastem, traim si apoi vom pleca la urmatoarea etapa.
Atunci cand suferim o pierdere trecem prin 5 etape : Negare, Furie, Depresie (nu este vorba de depresia clinica), Negociere si Acceptare. Inca nu ai ajuns la etapa de Acceptare. Mai e nevoie de timp. Nu te grabi sa iei decizii irationale. Inteleg ca ti-e greu. Si fratelui tau ii e greu. Dar vor trebuie sa mergeti mai departe. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa treci si tu la urmatoarea etapa, ai fi fost si tu mort pana acum. Faptul ca ai pus intrebarea asta pe TPU inseamna ca Dumnezeu iti ofera tot suportul lui de care ai nevoie. Dumnezeu nu o sa va lase pe voi singuri. Voi inca mai aveti de trait. Si noi vom pleca la un momendat. Si eu care scriu acest mesaj, si tu care il citesti. Dar nu cand vrem noi. Stie Dumnezeu mai bine. Vom sta fata in fata cu Dumnezeu numai cand ne va chema el. Tatal tau a facut intr-adevar o greseala.
Si pot sa il inteleg. Sa iti pierzi partenerul de viata este la fel de dureros. Dar noi suntem aici pe pamant. Mergem inainte si cu bune si cu rele. E normal sa pierdem oameni. Si pierdem foarte multi oameni de-a lungul vietii. Toti o sa murim dar cand va fi timpul. Tu ai vazut vreodata un om nemuritor?
Nu iti face griji in privinta parintilor tai. Sunt acolo langa Dumnezeu. Sunt fericiti cum nu au fost niciodata pe pamant.
Tu trebuie sa fii puternic. Macar pentru fratele tau. Asigura-te ca starea lui psihica este buna. Asigura-te ca nu o sa se sinucida. Spune-i ca va fi totul bine. Spune-i ca trebuie sa aveti grija unul de celalalt. Asta e realitatea. Nu trebuie sa va lasati singur unu pe altul. Ceea ce semtiti voi acum nu veti simti pentru totdeauna. Durerea o sa dispara. Va veti intemeia amandoi familiile voastre.
Chiar aveti pentru ce sa luptati ca sa traiti.
Daca e nevoie poti sa mergi la farmacie sa ii spui care e situatia si sa o rogi sa iti dea cateva pastile de xanax si iei la nevoie (maxim de trei ori pe zi). Macar pentru fratele tau.

In nici un caz nu alege sinuciderea. Te rog, nu o fa. Sinuciderea e o solutie permanenta la o problema temporara. Inteleg ca treci printr-o trauma, e oribil sa pierzi un membru al familiei. Fiti uniti in credinta tu si fratele tau, sprijiniti-va unul pe celalalt si rugati-va Domnului sa va dea putere sa treceti peste trauma asta.