Imi e mereu dor de el chiar si dupa ce pleaca, simt nevoia sa fiu cu el toata ziua.Suntem de imd 4 ani impreuna.Ma sacaie starea asta.Nu poate sta toata ziua cu mine iar mie nu imi ajung 5 ore.Mereu cand trebuie sa plece devin agitata etc.Stam la 5 min distanta unul de celalalt si ne vedem o data la doua zile sau zilnic, depinde.
Nu prea am prieteni/e, atat ca imi petrec timpul in mediul virtual, jocuri in mare parte(Asta fac de la 4 ani) insa ma simt singura iar cand suntem amandoi radem si ne simtim bine. Nu simt ca am nevoie de altcineva. E bun cu mine si ma intelege, iubeste etc.Deocamdata nu ne permitem sa ne mutam impreuna

Stiti vreo solutie (psihologica poate) sa scap de starea asta de dependenta? Imi ocup timpul cat pot de mult,facultate, invatat, gaming. Cam atat.

Fa-ti niste prietene si iesi cu ele, o sa-ti mai ia din starea asta, nu simti nevoia de altcineva pentru ca nu esti obisnuita cu altcineva si inca n-ai gasit pe altcineva cu care rezonezi.

Poate este bine sa te maturizezi, ca nimeni nu poate sta non stop cu tine, iar apoi, asta nu-i nromal.
Ce dumnzeu vei face cand te vei marita?
Nu-l lasi sa plece la servici, ca ti-e dor de el?
De ce nu pui mana sa inveti serios, ca nu ti-ar mai ramane timp deloc sa bati campii.

Nu există soluție.

Din cate am citit in alte întrebări ale tale nu e totul chiar roz intre voi, dar tu totusi esti asa de îndrăgostită de el.
Faza este si asta ca nu ai avut prieteni si cand a aparut el si s-a apropiat mai mult de tine te-ai lipit ca timbrul ca te asculta si primesti atenție.Si eu am pățit asa in dea lungul timpului până m-a intrebat cineva o chestie ce m-a pus pe gânduri.
Mi-a spus asa: Inteleg ca nu ai prieteni si nu e asta o problema, poate esti antisocial sau asa e felul tau de a fi si nu te poate nimeni obliga sa iti faci prieteni de dragul de ai avea.Inteleg si faptul ca iti iubești partenerul si ca te-ai atasat de el ca este normal.Dar nu crezi ca stand doar cu el,vorbind doar cu el,ieșind doar cu el te face sa iti creezi o obsesie in loc de iubire? Nu poti sa ai niciodata incredere pe deplin in nimeni si poate tie iti cresc sentimentele o dată cu trecerea timpului dar el poate e genul de om căruia îi scad si intr-o zi cand vi acasa il prinzi cu alta.Ce faci? Infarct? Te sinucizi pentru ca nu mai ai nimic si pe nimeni Pentru ca ti-ai canalizat toata viata,timpul,iubirea asupra lui?
Si mi-am pus problema asa, am analizat tot ce am trăit, tot ce vreau, tot ce vrea, dacă exagerez si unde, cand are el dreptate si cand nu si am constientizat ca daca nu incerc sa imi canalizez atenția si asupra mea si a lucrurilor ce imi plac mie intr-o zi ma voi distruge.Si au trecut ani si dupa 8 ne-am despărțit iar pentru ca am invatat ca oxigenul meu nu constă în el am reusit sa trec peste si sa am o alta relație de 3 ani.
Cred ca ar trebui să pui si raul înainte cand vezi ca începi să caz intr-o extrema, sa te gândesti si la tine si viitorul tau ca sa poti sa iesi dintr-o anumită stare si situatie.

Te ai gandit sa te indepartezi foarte putin de el si sa incepi sa iti faci prietene? Iesi cu ele, ocupa ti timpul cu ele, uita te la un serial dar nu de dragoste