Imi e teama ca eu nu voi zbura niciodată. Am 16 ani, dorm cu mama si sora in pat si asta să spun, imi este cam greu sa ma dezobisnuiesc, mereu am dormit cu ele. Avem multe alte locuri unde sa putem dormi, dar eu nu prea vreau. Ce părere aveți? Adică nu e ceva neobișnuit? Ma gandesc si ii vad pe cei mari cum își fac relații, iar eu nu cred ca o să îmi fac vreodata. Varsta asta a adolescentei vine cu un soi de probleme, probleme si dintre care si mintale. Ma sperie gândul să cresc. Si peste 4 ani, tot in pat cu mami si sora-mea ma vad

Nu e bine deloc, incepe cu ceva ușor, vorbește cu prietenele tale, mai ieși in oraș, și automat găsești și tu un fofârlău

Care prietene!? Pe aici pe la noi, nu sunt. Stau la sat. Ar trebui să îmi găsesc un fofarlau?! Chiar pe bune? Eu cred că e mai imp viata profesioanla

OK, viata profesionala. Ai 16 ani. Ce ai facut in directia asta? Ai perfectionat engleza? Editarea foto? Ai inceput sa inveti programare, ceva? Sau te descurci sa demontezi un bloc motor sa cureti cilindrii si sa il pui la loc? Nu mi se pare ok absolut deloc ca dormi cu maica-ta si sora-ta - apropos, tata nu ai? - dar nu ma leg de aia ca mi se pare irelevant in paralel cu ce ai zis mai sus. Importanta nu e viata personala sau aia profesionala, ci VIATA COMPLETA. Aia contine job, recreere, sex/intimitate, sport/activitate fizica intensa (non-sexuala, lol), cultura/spiritualitate ("hrana pentru creier") si cam astea.

Trist. Foarte trist. De ce te sperie gândul să crești? Îți pare rău că va veni vremea când va trebui să muncești și să nu mai stai in același pat? Asta e obiectivul tau, sa stai pe banii părinților cât mai mult? Nu vrei sa te dezvolți și tu personal și financiar?

Ba da, ba da, vreau. Sunt fată să spun. Dar asta cu patul, nu stiu, ma simt demoralizata când vine vb de viitor. Adică, eu nu prea le am cu relațiile. E ceva rău? Ma vede lumea În vreun fel, ca nu am gagic?

Nu, Nu am tată. Probabil va veni si momentul în care să ne despărțim din pat, dar probabil nu acum

Vai, eu nu vorbeam de relații. Cea mai proasta decizie sa cauți hăndrălău încă de acum. Ar trebui să înveți să faci ceva, de ex editare foto/video cum spune Gabi Dumitrescu mai sus. Să înveți o limbă străină. Poți învăța ceva de domeniul ce te atrage. Dar în niciun caz relații.

Păi ia uite de a spus primul.user,dactron sau cum o fi, nici măcar nu am 16 ani umpli iti, am.peste 2 luni. Ma sperie asa gândul de viitor.ca ajung la 18 ani si eu tot să nu am iubit ce va zice lumea despre mine

Asta vrei sa faci, sa îți faci iubit in loc sa îți vezi de cariera profesională? Ok. Go for it. Dar după sa nu te vaiti că e greu in Romania

E irelevant ce zice lumea despre tine. Uite ca toti zicem ca nu e ok sa va ingramaditi toate in pat si tu zici ca e ok asa...

Se vede de la o poștă că ai probleme. Poate nu sunt atât de grave încât să nu se poată rezolva, totul depinde de tine și părinții tăi, poți începe printr-o vizită la psiholog, apoi tu poți încerca să știi tu, dormi singură.

Pai atunci renunță la. școală în a 10a și ia-l pe primul venit

Bucura-te cat mai poti. Momentan, genetic, cele doua femei sunt "raul" cel mai mic din viata ta. Daca ai noroc in viata o sa ajungi sa faci tranzitia usor. Altfel pradatorus nocturnus o sa te fure fara sa iti dai seama..succes

De ce aș face asta?

Nu Nu vreau asta. Dimpotrivă, ca nu vreau relatie. Dar ce zice lumea de mine? Toate colegele mele au iubit, eu nu am, si nu vreau sa imi fac!

E patul f mare

Indiferent cit de mare e. Daca e mai mic de 4X2, atunci e prea mic. Si nimic nu se compara cu a dormi singur/a. Mai merge unul-altul sa bea apa/la baie, se mai foieste, se suceste...

Este foarte neobișnuit și nociv pentru sănătatea ta mentală. Ieși din patul lor și dormi pe jos, imediat, acum.

Ete na

Pai nu ziceai ca vrei relație pana la 18 ani?

Eu am 17 ani și nu am iubit. Și nu am pățit nimic. Lumea oricum găsește ce să vorbească fie că ai fie că n-ai. Din câte mi se pare mie ești obișnuită să stai în zona de confort.
Poți începe să te dezvolți, făcând activități noi care îți stârnesc interesul. Nu trebuie să te obligi să devii adolescentă, pur și simplu se întâmplă. La fel și cu relația.

Aaa, ești fată! Păi nu mai este alt pat în toată casa?

Nu

Ba da. Sunt o grămadă. Avem chiar și o altă casă. Nu stiu, ne este greu.

Mulțumesc frumos pentru încurajare!

Mulțumesc pentru încurajare!

În acest caz, trebui să hotărăști rațional adică cu mintea
ta, cum dorești să fie viața ta de acum încolo.
La animalele de turmă domesticite de oameni se numește înțărcare.
Iei,
Mielul, iedul sau mica văcuță și Îl pui înr-un țarc, o îngrăditură, ca să nu mai ajungă la ugerul mamei lui. E greu și pentru mamă, e greu și pentru pui. La oameni este nevoie și de înțărcarea
psihică. Este un maț ombilical psihic care te leagă de mama. Dacă dormi cu ea în pat, nu se va rupe niciodată.
E greu, este foarte greu dar trebuie să faci asta, dacă vrei să îți iei zborul, să visezi noaptea alte vise, să cauți un băiat.
Așa că dacă zici că nu poți, nu poți. Și eu zic că nu poți, sunt chiar convins că nu poți.
Am frecventat un timp o biserică de pocăiți. Pastorul emigrase din USA aici, să ne educe. El avea o vorbă. Crezi, nu crezi ( adică credința ta poate fi la un moment dat mai slabă), fă ceea ce trebuie făcut. Dacă ai multe, multe paturi, fă asta deseară. Așterne alt pat și te muți în el, azi, acum, nu aștepta să moară mama. Eu îi doresc 100 de ani, dar dacă vrei să fii tu vie, tu, nu doar să mănânci și să bei apă, rupe ombilicul, înțarcă-te.

O să mă înțarc eu, dar poate vine cu timpul înțărcarea si vine de la sine, am doar 16 ani, și aceștia încă neîmpliniți

Am vazut prin comentarii ca le spui oamenilor ca nu vrei sa iti găsești iubit, dar nu ii vad pe oameni să te fi îndemnat neapărat să îți faci un iubit ci doar sa nu mai doarmi cu mămica.
La 14/15 ani eu am plecat de acasa pentru ca voiam să fiu independenta si pentru ca mediul meu familiar nu imi pria.Cand avem 2/3/4 ani da, plângeam după ai mei daca eram nevoită să plec departe dar nu ca să dorm cu ei in pat.

Problema la tine poate fi un picut mai gravă. Poate suferi de anxietate, sau ai atacuri de panica si trebuie sa iti dai seama de asta.La 16 ani trebuie sa ai pasiuni, sa iti faci planuri, sa iti creezi teluri nu sa te gândești că vrei sa te joci cu păpușile până la 50.

Heei, nu mă gândesc la papusi. Asa este ca mă cam năpustesc gândurile. Am planuri, normal, ca fiecare om, să iau bacul, da dau undeva la o facultate, desigur. Dar uite ca asa dormim de mici, si am discutat si cu ele., dar niciuna nu poate face pasul cel mare. Și eu sunt fixistă. Am pasiuni, bineînțeles. Doar ca, le vad asa pe fetele de la noi din sat, 18+ cu iubiți, se plimbă cu mașinile, au viata, chiar dacă nu au bacul si ii asteapta capsunile in Spania, dar eu la nici 16 ani, stau in casa, (locuiesc la bunicii din partea mamei, fiindcă tata nu am) avem locuri destule unde sa dormim altundeva, dar nu se prea poate. Ma gandesc ca se va rupe odata această legătură, dar de la sine. Înțelegi? Înțelegi ce simt eu?
Si le vad pe fetele astea, asta consider eu ca e viața, seara ele stau pe drum, cu gagicii lor, eu nu am, si nu as vrea să am până nu mai bacul fiindcă ma cunosc si asta m-ar indeparta de invatatura. Și eu stau in casa, meavand unde sa merg, cad gânduri pe mine, toată ziua ma gandesc. Ele sunt mari, vorbesc de baieti, eu... Și de multe ori pe zi ma gandesc