Imi pare rau ca anii trec, am momente in care ma gandesc la batranete si moarte, si imi vine atat de greu, de exemplu in seara asta sunt foarte deprimata ma simt singura, mi-e greu

Hmm. cred ca fiecare simte asta uneori.

Si batranetea face parte din viata unui om, iar moartea, la fel ca si nasterea face parte din conditia umana. E ceva inevitabil. Nu am putea trai vesnic. Tot ce putem face este sa ne facem zilele cat mai frumoase si sa nu ne amaram zilele cu gandul ca la un moment dat nu vom mai fi.

Salut, aceeasi senzatie o am si eu, de aceea nu-mi mai pasa de viata asta, prefer sa mor curand

Stiu cum e..cand eram mica plangeam noaptea si ma gandeam ca ai mei o sa moara candva si n-o sa-i am...Sau ca n-o sa mai pot fi niciodata copil, sa ma joc cu prietenii din vecini si asa e.Acum toti adica fetele s-au maturizat mult prea curand abia daca ne mai salutam si e trist oarecum.ce prietene eram odata. sunt firesti chestiile astea.Te fac sa pretuiesti mai mult clipa si oamenii care iti sunt alaturi in prezent.N-ar fi frumoasa viata daca toate lucrurile ar dura la nesfarsit.Imi pare rau ca esti trista. uita-te la ceva filme amuzante sau vorbeste cu prieteni cu care n-ai mai vb de mult.

Nu fi trista..ai o familie care te iubeste si tu nu ai motive sa fi trista, petreceti timpul cu parinti tai deorece la un moment dat nu vor mai fi si atunci iti va parea rau de aceste momente si timpu nu se poate schimba ..acuma gandeste-te la momentele frumoase petrecute cu prietenii sau iubitul si nu te gandii la ce va urma deoarece anii trec repede si daca nu facii tampeni cand esti tanar nu vei avea motive de ras la batranete..si nu regreta niciodata ce vei face si daca vei da de greu sa nu te intrebi de ce se intampla asta..gandestete doar ca va fi bine si daca dai de greu dumnezeu nu iti face rau.el doar te face mai puternica deoarece stie ca tu esti o persoana buna si nu vei da gresii

Cand gandurile o iau pe un drum cu imagini care te deprima (te vezi batrana, ridata, singura, neajutorata, trista), ocupa-ti timpul cu ceva: o baie calduta, piaptana-te intr-un fel anume ca sa zambesti cand te privesti in oglinda, scrie pe o coala ce te framanta si apoi arunc-o, scrie pe o alta foaie ce lucruri frumoase ai realizat si pastreaz-o, mananca un cub de ciocolata...Sunt multe metode de evadare din faza de usoara depresie, inventeaza si tu altele in functie de ce-ti place sa faci si ce te binedispune. Nu te supara, ai pierdut pe cineva drag?

TRaiesteti viata la maxim ca mine....pe mine ma doare in cur de familie, prieteni si asa mai departe imi traiesc viata bine mersi unii au avut de trait bravo lor eu am de trait si unii sa aiba de trait mai mult... Faza e ca nu trebuie sa iti pese de nimeni traieste pentru tine intens ca si cum ai murii maine fa ceva ce nu ai facut(Fara prostii ) si de multe ori daca sunt deprimat sau ceva ma duc pe un camp si strig in gura mare sau mai usor bag capu'-n perna si strig cat se poate de tare pana ragusesc asa descarci energia negativa e ceva normal

E acel moment cand ai vrea sa zbori deasupra planetei,sa vezi frumusetea ei.
Sa te ridici deasupra,sa vezi totul,dar nu poti.
Atunci cred ca sufletul se simte nesigur,caci simt ceva in mine in momentele alea.
Tot ce poti sa faci,este sa te gandesti la viata,s-o traiesti din plin,dar nu in prostie,caci cum te-ai nascut, asa si mori, rapid si in chinuri, si daca nu chinuri pshice, chinuri sentimentale.

Te inteleg, bucurate de viata ca multi nu apuc batranetea

Anii sunt făcuți să treacă. Nu să îi colecționezi : ) Fruntea sus. Nu te lăsa doborâtă.

Moartea vine oricum și în cele mai fericite cazuri, dacă trăiești destul, vine și bătrânețea, deci nu văd de ce îți faci probleme inutil și te gândești la chestiile astea înainte să vină.

Dacă ești deprimată (și probabil ești), caută să vezi care mai sunt lucrurile care îți plac. Fă-ți o listă. Și apucă-te să faci în fiecare zi câte ceva. Dacă nu mai vrei mare lucru sau nu mai știi ce vrei, apucă-te să înveți ceva nou. Care să te ajute să te regăsești, care să îți redea pofta de viață.

Învață să te bucuri așa cum o face un copil, mânjit tot de înghețată, julit în genunchi, râzând cu gura până la urechi, murdar din cap până în picioare... N-ai niciun parc în zona în care stai? Ieși mai des din casă.

Dacă te simți singură și ai peste 18 ani, bea vreo câteva beri, uită-te la desene animate, fumează vreo câteva țigări, citește ceva interesant... Fă orice e posibil, ca să te scoată din starea asta. Dacă stai să zaci așa și vrei să crezi că nimic nu mai poate să schimbe... s-ar putea să ai dreptate. Sau s-ar putea să nu ai.

Ieși pe afară. Întâlnește-te cu prietenii. Dă telefoane. Stai de vorbă cu cineva drag. Deschide-te. Vorbește despre tine și despre ce te doare.

Și mie îmi pare rău că anii trec, dar nu am de gând să mi-i petrec pe toți în păreri de rău, că părerile de rău, vin oricum, chit că le vreau sau nu.

Ține capul sus și fă tot ce poți să ieși din starea asta, că în definitiv, viața e numai una și oricât ai plăti, nimeni nu îți va mai da o alta, dacă ai dat-o nasol cu asta. Bucură-te de lucrurile mărunte și încearcă să nu mai ai prea multe așteptări de la ceilalți, pentru că vei risca să fii dezamăgită. Curaj.

Salut. Ceea ce îi ajută realmente pe oameni să facă faţă la asemenea sentimente este înţelegerea scopului pentru care existăm. Iar asta pretinde să înţelegem de ce ne-a adus în existenţă Creatorul nostru. Mulţi au ajuns să găsească idei încurajatoare studiind Biblia, de aceea, dacă ţ-i se pare o idee bună fă şi tu acest lucru. Vei ajunge, probabil, să înţelegi că putem spera la mai mult decât 70-80 de ani petrecuţi mai mult pentru a rezolva probleme decât pentru a ne bucura de viaţă.

Cu toti avem momente in care simtim ca ne este greu. Imbatranirea ce vine odata tu trecerea timpului nu este un motiv de ingrijorare atata timp cat timpul trece alaturi de persoane care tin la tine. Parerea mea este ca de fapt te simti deprimata din cauza faptului ca esti singura nu pentru ca ai imbatranii :d
In fine, sunt aici sa-ti dau un sfat, nu sa te judec. Tine capul sus. Incearca sa fii fericita, timpul trece. Incearca sa incepi o relatie, fa-ti prieteni noi, bucura-te de viata alaturi de persoane dragi si vei vedea ca trecerea timpului nu va mai fi un motiv de ingrijorare.

Stii cum se zice:traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima. Daca stai si-ti plangi de mila nu rezolvi nimic.In timpul cand te gandesti la moarte poti sa te distrezi cu prietenii.Lasa moartea si batranetea pentru altcineva ca nu cred ca ai 70 de ani si te gandesti cand mori. Tineretea nu-i pentru asta.

Si intrebarea ta e?

Parerea mea despre viata este sa faci ceea ce doresti sa faci tu nu ce vor altii si asa vei fii fericit.Batranetea nu stii daca mai vine, cum vrea Dumnezeu.Cu totii avem momente cand ne simtim mai tristi dar si momente cand ne simtim mai fericiti.Viata e o succesiune de emotii.

"Îngrijorarea" aceasta nu o poţi elimina EFICIENT (pentru mulţumirea sufletească autentică) decât prin împlinre spirituală, prin empatie şi compasiune faţă de semeni şi faţă de cei ce trec prin experienţe similară, prin schimbarea accentului dinspre materie spre suflet (neaşteptată poate ) şi spre sensul authentic al unei vieţi prin care să ne edificăm veşnicia!

Astfel de momente sunt în acelaşi timp şi semnale de alarmă în privinţa necesităţii unei împliniri spirituale, singura care nu dezamăgeşte dar în schimb te face să cunoşti un sens al existenţei de la care nu te-ai fi aşteptat să fie atât de important şi de puternic...
Dă-mi un răspuns când ai timp…

În general, astfel de manifestări de „nelinişte", de „dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte „aşezări" a „lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să cauţi sprijin moral. Stările de descumpănire sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri). Prin ele trecem la un alt prag de înţelegere al lucrurilor!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă. Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici, dar siguri şi definitivi ai aflării răspunsurilor la întrebările esenţiale ale vieţii...

Pai din pacate trec anii! imbatranim! ce sa facem! oricum fiecare etapa face parte din viata noastra! nasterea intai! apoi copilaria si adolescenta! apoi viata de adult! si apoi moartea! deci chiar nu avem ce sa facem! cred ca este si din cauza tehnologiei toata chestia asta! da fiindca inainte nu aveam atatea! si atunci si timpul trecea mai incet! acum trece mai repede! fiecare zi! fiecare secunda! fiecare minut! de asta trebuie sa ne bucuram de fiecare particica sau farama a vietii! ca si cum ar fi ultima!