Imi urasc din tot sufletul parintii, si familia...nu este doar o criza de copil răsfățat, este o chestie serioasa. Am de minim 3-4ori pe saptamana atavuri de panica.
Furia este mai mare decat dispretul, si durerea este mai mare decat furia.
Tatal meu si a batut joc de mine toată copilaria, nu m-a cautat si se astepta eu sa il sun, mama ma batea si tipa la mine pentru orice greseala faceam, nu aveam nici un sprijin din nicio parte.
Acum am 16ani, nu mai exista batai, dar exista zilnic certuri intre mine si mama. In ultimul timp ma consola un gand, care s-a dovedit sa fie doar o amăgire.
Pe langa toate astea, ma simt bolnava, simt ca am o problema grava de sanatate, dar nu vreau sa merg la medic, vreau sa treaca viata pe langa mine si aia e.
Va rog sa nu fiti răutăcioși, am scris aceste randuri pentru a ma descarca, pentru a va cere ajutorul.
Cum as putea sa imi iert parintii? Nu mai vreau sa ma las calcata in picioare, mai ales de tatal meu, dar depind financiar de ei. Considerati ca ar trebui sa rup legatura macar de tata?

Cand ajung paralizati in spital fara mita fara sa aiba pe cineva sa le fie alaturi va fi lovitura de gratie pentru ei. Nu scapa basma curata daca tu ai fost om cuminte fata de ei si nai cauzat probleme

Nu e bine sa rupi legatura cu parintii. Ce nu inteleg, de ce nu spui si cu ce gresesti tu față de ei. Ca nu poti fi perfecta.

Ok, pot sa iti ofer un punct de vedere, desi nu stiu daca este cel asteptat de tine, cu atat mai putin cel... pe care o sa il pui in practica. Si nu o spun cu rautate.

Pot sa zic ca stiu prin ce treci, ma gandeam si eu la asta, acum mult timp. Si sa iti zic ce am invatat, ceva ce... daca mi-ar fi spus cineva atunci, nu as fi inteles. Deci nu ma astept da intelegi, dar daca o faci... felicitarile mele ^_^


Aceste legaturi, cum le definesti si cum le numesti, nu prea exista. Sunt mai mult conceptuale. Ce inseamna sa rupi o legatura? Sa ignori? Pe un om necunoscut, de pe strada... l-ai ignora?
Nu este vorba de iertat.
Indiferent ce au facut, s-a intamplat si gata. A trecut. Tu continua sa mergi mai departe, lasa-i pe ei cu treaba lor.
Daca cineva iti cere o favoare, sa zicem sa muti o sticla cu apa, un metru mai in fata, ce o sa faci? Nu o sa faci asta, pentru ca este tatat tau, care ti-a facut rau si ai rupt legatura?

Ce vreau sa subliniez, este faptul ca nu mai conteaza. Ce s-a intamplat, te-a format ca persoana de azi. Daca TU te lasi influentata si lasi acel trecut sa iti aleaga deciziile in locul tau, atunci nu rezolvi nimic.
De asta, "iarta-i" fara absolut nimic la schimb. Daca el vine la tine si iti da o suma de bani, o iei, a fost decizia lui sa ti-o dea.
Daca iti scoate ochii dupa... este decizia lui, nu ar trebui sa iti pese.
La fel si cu mama ta.


In ceea ce priveste certurile, aici treaba sta doar putin mai diferit. Cei ce te cearta, o fac pentru ca nu sunt de acord cu tine sau considera ei, dupa capul lor ca asa trebuie. Ei joaca niste "roluri" care le-au intrat in piele, si cu care se confunda. Nu face la fel.
Chestia cu ruperea de legaturi, cum ca ii faci rau cuiva daca si el iti face, cum ca trebuie sa fii intr-un anume fel pentru niste circumstante impuse de cineva, acestea sunt doar... acte pe care l-ar face persoanele exact ca cele descrise de tine. Si nu rezolvi nimic.

Ei pur si simplu nu sunt constienti de cum te simti tu, nu se gandesc la asta. Nu este vina lor nu au de unde sa stie. Iar faptul ca ei sunt asa... te-a format pe tine, cea de acum. Asa ca ai grija in ceea ce te transformi ulterior.

Recomand sa continui, sa fii vesela si fericita, sa nu pui la suglet, si sa intelegi ca acestea sunt doar niste momente, peste care trebuie sa treci, nu te lasa marcara de ele.

Daca tu vrei sa fii fericita, atunci asa o sa fie. Daca tu vrei sa nu te lasi influentata, asa o sa fie.
Mai ai putin pana la 18 ani, dupa poti face ce vrei tu. O sa vina clipa cand o sa fii fericita exact in momentul respectiv, incat ce s-a intamplat... nu mai conteaza

Este greu, chiar este greu. Nu oricine iese cu "bine" din astfel de situatii. Alege sa traiesti asa cum vrei, nu cum vor altii, chiar daca nu vezi sau vad ei asta, nu te lasa influentata, ma repet.


Ar fi mai multe de zis, oricum... nu stiu daca te-am ajutat, asa ca ma opresc aici.

Indiferent ce faci, iti urez numai zile cu soare. Si stiu ca o sa ai ^_^

In general asa ceva nu prea se iarta, nici nu prea ai mai avea cum sa ierti atatia ani de bataie de joc. Bine, daca ai ierta, ai fi nu stiu cum, ce sa zic.
Rupe leg cu tata daca ti-a facut rau, da-l naiba.

Nu ai nici o problema de sanatate, stai linistita.
Asteapta sa faci 18 ani, iti gasesti de lucru, te duci la facultate la distanta si da-i dracu si pe mama, tata sau cine o fi.

Noi nu stim exact de ce aveați sau averi certuri, nu știm exact cum unde trăiți, cum trăiți, ce statut sau pretenții averi, asa ca nu prea putem sa tragem concluzii sau sa iti dam un sfat.

Când faci 18 ani te poți muta de acasă, lucrezi ca să duci o viata normala și aia e. Știu un caz în care copilul și-a ucis tatăl într-o criză, deoarece a fost abuzat toată viața.

Incearca sa uiti si sa ierti. A ierta tine doar de tine. Nu stiu daca esti atee ori ba, dar uneori o rugaciume face mai mult decat un milion de sfaturi. Ideea principala este de acceptare a ceea ce a fost si de a merge inainte... spun eu, razvratita lui peste.

Exista inca batai, daca in cazul tau nu mai sunt asta nu inseamna ca nu mai exista.
Trafic de persoane, tari comuniste, foamete in diverse colturi ale lumii, si lista continua.
Toti suferim intr-un fel sau altul, conteaza sa incercam sa fim puternici, cu timpul ne vom obisnui, si eu si tu.

Stai calma!

Uite evita contactul cu cine îți provoca ți-e suferința și rău ieși afară plimbate du-te cu prieteni la un film la Cora mâncați ceva împreuna du-te plimbate fa ce îți place știe ce te face pe tine fericită cu Adevărat

Nu ești bolnava nici nebuna stai calma!

Ei te aducă in starea asta iar tu poți schimba asta cum? Nu-i mai bagă in viața ta stai departe de ei și așa nu vei mai suferi și vei putea sa ai o viața liniștita și normla fără certuri

Familia nu ne-o putem alege...
Asteapta pana faci 18-19 ani si termini liceul, apoi pleaca in alt oras, sub pretextul facultatii, cum fac majoritatea.
Rareste intalnirile cu ei. Viziteaza-i si tu o data pe luna sau la doua luni, chit ca ii urasti sau nu si aia e. Zic asta pentru ca sa rupi definitiv legatura de proprii parinti mi se pare cam greu, mai ales daca nu e ceva extrem de grav la mijloc.

O sa vezi ca din ce o sa va vedeti mai rar, din aia o sa va intelegeti mai bine si certurile o sa dispara. Distanta face bine!

Când se apuca de scandal, taci din gura și las-o sa se certe cu pereții. Pleacă dacă poți, du-te după o căldare de apa dacă esti de la tara. Când nu mai suporți poți chiar sa-l rogi pe Dumnezeu sa te ajute, ca nu ești singura. Mama mea e alcoolica și am fost crescuta fără tata dar cu toate astea sunt în anul 3 de postliceala. Nu fa prostia sa te lași de părinți, indiferent cum ești sau cum sunt ei. Fa ceva cu atacurile de panica, mergi la un medic, psiholog ceva. Și uitate la persoacele din junul tău care te cauta și țin la tine.