Imi urasc viata. Nu am niciun prieten vara ar trebui sa fie un anotimp special, dar pentru mine e un cosmar.Nu am niciun prieten cu care sa ies, sa ma distrez,. stau numai la pc ..Ma simt singur, deprimat, daca as vrea sa ies cu cineva pe afara nu as avea cu cine. Ce as putea face? (Nu imi spuneti sa ies pe afara si chestii, nu am cu cine )

Salut. Majoritatea oamenilor trec prin astfel de momente, dar asta nu înseamnă că lucrurile vor continua aşa mai departe. Toţi avem perioade mai dificile în viaţă. Uite, aici poţi citi câteva sugestii care te pot ajuta să-ţi faci prieteni adevăraţi: http://www.jw.org/......guratatea/
Cele bune!

O sa ajungi ca baitul acela din acel film Ted 2012 ))))))))))))))))) care nu avea prieteni si a primit de craciun un ursulet si a pus dorinta ca acel urs sa aiba viata )) cam asa o sa ajungi tu...

Mergi la plimbare şi iti va veni inspiratia de la sine. Vei intalni colegi, veti putea organiza una alta.

Daca in orasul tau exista esociatie ASCOR te poti afilia si vei gasi acolo foarte buni prieteni.
Duminica de asemenea vin si tineri la biserica, vei putea intalni persoane deosebite...
Trebuie doar sa iei initiativa

"Îngrijorarea", golirea aceasta de sens nu o poţi elimina EFICIENT (pentru mulţumirea sufletească autentică) decât prin împlinire spirituală, prin empatie şi compasiune faţă de semeni şi faţă de cei ce trec prin experienţe similară, prin schimbarea accentului dinspre materie spre suflet (neaşteptată poate ) şi spre sensul authentic al unei vieţi prin care să ne edificăm veşnicia!

Astfel de momente sunt în acelaşi timp şi semnale de alarmă în privinţa necesităţii unei împliniri spirituale, singura care nu dezamăgeşte dar în schimb te face să cunoşti un sens al existenţei de la care nu te-ai fi aşteptat să fie atât de important şi de puternic...

În general, astfel de manifestări de „dezorientare" sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte „aşezări" a „lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, modul în care te raportezi la ceilalţi, modul în care te raportezi la Dumnezeu, aşteptările pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens (poate fi chiar o uşoară depresie), este esenţial să cauţi sprijin moral. Stările de descumpănire sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri). Prin ele trecem la un alt prag de înţelegere al lucrurilor!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, care, într-un moment în care să existe timp pentru dialog (când vizitezi o mănăstire undeva) să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile spirituale (pentru că la urma urmei, el ţin de ierarhia valorilor vieţii, de ordinea priorităţilor pentru bunul cel mai de preţ pe care îl avem: TIMPUL!).

Această stare poate fi o urmare a unei orientări greşite a timpului folosit, a unor disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă. Şi trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici, dar siguri şi definitivi ai aflării răspunsurilor la întrebările esenţiale ale vieţii...

Omule, eu locuiesc in Germania, azi de dimineata am ajuns acasa din concediu, am fost in Romania. Vreau sa iti spun ca si eu am o situatie ca si tine. Stau intr-un satuc cu 10 adrese, nu am masina, nu am prieteni pe aici, am doar internet. Cat timp am fost in Romania nu a fost zi in care sa nu ma duc la 5 dimineata acasa. Am un singur prieten (mai bun sa zic asa), nu e cel mai tare, dar e destul sa ma inteleaga pe mine si problemele cu care ma confrunt. Tu habar nu ai cati prieteni ai putea sa iti faci. Du-te in curtea scolii, vezi cine, ce joaca. Baga-te in seama cu ei. Asa usor va puteti imprieteni... Incearca cel putin.

Poti sa iesi cu mine, daca vrei