În alții pot vedea de multe ori ceea ce se afla in mine, de aceea văd oameni cu intenții bune și de fapt lucurile stau cu totul și cu totul diferit și ei pe mine mă văd intr-un mod eronat, poate naiv sau din contra un dubios?

Funda!

Nu trebuie să ne vedem pe noi în alții. Noi trebuie să privim la Dumnezeu dacă vrem să ne păstrăm echilibrul. Altfel, ajungem la maturitate cu aceleași probleme din adolescență.
Privind la Dumnezeu, ne vom schimba. Vom începe să iubim pe oameni fără să ne dăm seama.

Hmm, trebuie sa recunosc ca nu m-am gandit niciodata la acest mod in care ai pus tu problema.
Cred ca si eu sunt oarecum in aceeasi ipostaza.
Incerc sa vad doar binele din ceilalti, probabil incercam sa-i vedem pe ceilalti cum ne vedem pe noi.
Interesanta perspectiva.

Depinde de atitudinea ta. Nici tu nu cred sa te porți cu toți la fel. Ideea e sa fi natural dar echilibrat, adică fii deschis doar cu cei ce sunt deschiși cu tine, cu străinii poți fi și tu mai formal. Părerile și relațiile oricum se formează în timp, percepția de moment e în funcție de cum rezonează fiecare.

Multi judeca stramb. Da-i dracu. Nimeni nu e perfect.