În memoria parintilor mei care s-au dus in lumea celor drepti, va intreb,"va iubiti parintii "? În acest scop va recomand sa cititi poezia "Repetabila povara "de Adrian Paunescu.

Condoleante!
Imi iubesc parintii dar nu stiu daca e suficient. Oricum nu imi ajunge timpul sa le multumesc pentru tot ce fac pentru mine.Pentru toate lucrurile pe care le fac pentru mine.Pentru ca ma iubesc.Pentru ca m-au invatat cum sa fac diferenta dintre bine si rau.Pentru ca au fost langa mine si m-au inteles.Pentru ca zambetul lor imi face bine.
Tocmai de asta incerc sa ii fac sa fie mandri de mine
Pana acum am reusit. Cel putin asa sper
Ii admir pentru mentalitatea lor desi sunt niste oamenii simpli.Cand eram mica eram uimita de cate stiau si ma gandeam ca nu o sa apuc niciodata sa stiu nici pe sfert. Dar se spune ca intr-o zi elevul isi va depasi profesorul
Daca as putea i-as tine legati de mine toata viata mea dar stiu ca e imposibil si ma pregatesc moral pentru ce va fi cand nu vor mai fii langa mine. Voi fii infinit mai saraca fara ei, dar voi trai cu speranta ca ne vom intalni candva

Imi iubesc parintii enorm de mult. dar nu stiu sa le arat. ii fac mereu sa sufere, si mereu o sa regret lucrul asta, mereu, mereu. au facut totul pentru mine, absolut totul. toata viata le voi fi recunoscatoare pentru ca au muncit pentru mine sa imi ofere totul, sa nu duc lipsa de nimic. Ma rog la Dumnezeu sa am ocazia sa le arat si sa le ofer si eu macar un sfert din ce mi-au dat ei mie si sa am puterea sa ii ajut mereu.

Da, imi iubesc parintii in masura in care stiu eu sa le-o demonstrez.Desi deseori imi reprosez ca ar merita mai multa afectiune dovedita din partea mea, pentru toata bunatatea de care au dat dovada in anii in care m-au crescut, m-au protejat, m-au educat in cel mai frumos mod posibil, pentru faptul ca nu au considerat niciodata ca bataia e rupta din rai si pentru ca au stiut sa-mi vorbeasca intotdeauna astfel incat sa inteleg si sa-mi dau seama de greselile mele; ar merita cu mult mai mult! Parintii raman parinti chiar si dupa moarte...si sunt sigura ca indiferent daca intr-o zi nu vor mai fi langa mine, vor continua sa ma protejeze asa cum o fac mereu si ca intr-o buna zi, ii voi revedea si-i voi avea aproape din nou.
Am citit poezia la indemnul tau si mi se pare intr-adevar foarte frumoasa... transmite un mesaj atat de complex, dar totusi atat de simplu! multumesc frumos pentru indrumare

As vrea si eu sa am ce sa iubesc, insa din nefericire...nu-i mai am nici eu.Frumoasa alegerea ta cu poezia M. S.
Dar sper din suflet, ca cei care mai au parinti pe pamint, nu in gind, sa stie sa le arate dragoste, iubirea, respectul, caci fara parinti esti asemeni unui copac dezradacinat.

Eu cred ca toti copiii isi iubesc intr-un fel sau altul parintii, poate nu le arata asta de multe ori dar nu cred ca exista copii sa nu si-i iubeasca daca sunt normali si nu au trait drame din cauza parintilor irsponsabili sau care nu sunt parinti adevarati.eu nu stiu cum e sa iubesti un tata decat pana la varsta de 11ani si l-am iubit mult, dar atunci m-a parasit si nu ma mai cautat de peste 20de ani, ma gandeam la el in toti acesti ani dar acum de 4ani nu mai am nici un sentiment pentru. el nici ura nici dragoste ca si cum nu ar fi existat pentru ca am indraznit sa-l sun dupa 20de ani sa isi cunoasca nepotica cand am nascut-o si nu a vrut si asa ca eu nu mai am tata nici in suflet nici nicaieri daca nici fiica mea nu l-a facut sa ne caute ...asta e viata cu unii parinti desi nu a fost rau cu mine pana la 11ani mai degraba nu ma lua in seama decat sa primesc o bataie sa zic asa, dar tot nu a fost ok ca parinte si nu e.mama e mai autoritara, dar asta e tot o iubesc ca mama.

Da imi iubesc parinti mai mult decat orice si ei ocupa primul loc din viata mea, fara ei nu stiu ce m-as face si ii multumesc lu D-zeu ca mi-a dat astfel de parinti

Imi iubesc parintii mai mult decat orice pe lumea asta, chiar daca ei sunt mai "nebuni" (in sensul bun) deoarece ei s-au chinuit foarte mult cu mine cand eram mica (am avut meningita si am fost la un pas de moarte), si-au dat totii banii si toate economiile pentru o casa noua doar ca sa-mi salveze viata, deci doctorii i-au avertizat ca nu mai am scapare, nu au renuntat si au luptat pana la capat pentru mine, pentru a ramane alaturi de ei indiferent daca nu as putea merge/vorbi/vedea/auzi toata viata (Doamne fereste!)
Au avut noroc ca toate functiile mi-au revenit treptat, din pacate pierzandu-mi auzul nici in ziua de azi, dupa 13 ani, nu s-au lasat batuti de problema mea, ci se informeaza mereu pentru a-mi gasi un aparat auditiv. Dar totusi, sunt fericita ca traiesc si ca ma pot bucura de viata... Nu mi-ar ajunge o viata pentru a-i arata recunostinta fata de ceea ce au facut pentru mine.

Imi pare foarte rau pentru parintii tai Dumnezeu sa-i ierte! Pacat ca unii copii din ziua de azi ii considera pe, parintii niste prosti, niste inculti, si mai stiu eu cum.

Pe mama, da.Insa pe tatal meu, nu. Nu imi amintesc sa-mi fi dat un sfat, vreo vorba buna sau vreun gest bland din care sa simt ca tatal meu ma iubeste si ma ocroteste.Sufeream enorm atunci cand taticii altor colege isi invitau fiicele la vals, iar tata abia se tinea pe picioare de beat, dar negresit ma jignea.Cuvinte pe care nu le-am auzit nici de la un strain. Flamanzi si goi, fugeam speriati de tot ce tinea in mana. Avea ochii injectati de ura, amenintatori, arata ca un demon. Acum e singur si singur va ramane asa cum si-a dorit.Stui ca in aceasta situatie sunt mii si mii de copilasi nevinovati. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am scapat de el!

Si eu imi iubesc parintii (a mai ramas doar mama, tatal a murit), dar este ceva ce este adanc imprimat in fiinta mea si indiferent de ce s-ar intampa, nu-mi pot inchipui sa nu ii iubesc pe cei ce m-au facut si crescut.

Am citit -o de foarte multe ori, dar de fiecare data am plans! imi iubesc parintii enorm, ii am in viata dar departe de mine! Parinti, va iubesc, sunteti comoara mea!

DA ii iubesc mult mult de tot:X:X

Buna intrebare.In discutie nu apare mama, deoarece pentru ea am tot respectul.Ne-a crescut si a facut multe sacrificii pentru mine si fratii mei, insa pe tata... poate ca il iubesc doar ca mi-a dat viata.Mereu zice ca ne-a crescut iar acum nu mai ascultam.Nu stiu cum ne-a crescut el, cu spritul, cafeluta si tigara mereu la indemana.De 4 ani nu am mai vazut niciun ban de la el, daca ii spun ca am nevoie, imi zice ''n-am nici bani de tigari''. Sunt inca la scoala si trebuie sa fac bani din nimic sa ma intretin. Oare merita sa-l iubesc? si totusi... e tatal meu

Imi iubesc enorm parintii si chiar mi-a placut poezia.Pe amandoi la fel de mult.