In seara asta, plibandu-ma cu tatal meu. poate pentru prima data cand ies cu el pe afara. conversam despre mama..infine, parintii mei nu se prea inteleg, poate intervenii si cun divort pe viitor.. Recunosc, am fost de mica rasfatata, pupata in cur mereu, desii, de multe ori nu meritam, fite am, ca tot omu, dar nu exagerate. Infine, vorbind cu tatal meu mi--a spus ceva..de care mai auzisem, dar nu credeam, mi-a zis-o cu atata sinceritate in glas, incat il cred, iar mama mea nu neaga. Mama a pierdut o sarcina inaintea mea.. Multi vor zice "Si ce?" Ma simt vinovata, parca datoare ca traiesc, nu o mai suport pe mama, mi-a ascuns asta. imi e sila. inainte o iubeam, acum. nu stiu. simt ca sunt de piatra, Saracul copil, mai bine muream eu. asa gandesc. din pacate, si plang.. Mamei mele nu pot sa zic ca i-am adus bucurii fantastice, nu-s genul cu "afisarea sentimentelor". Imi pare asa rau de ala mic.. N-are saracu nici o vina, pe cand eu nu sunt demna sa traiesc, asta simt acum. Cum as putea uita de asta.?

Bun, a pierdut o sarcina, ea nu are nici-o vina, daca avorta era normal sa ai sentimentele astea pentru ea.In loc sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ai sansa sa traiesti si mai mult chiar, sa cresti, sa descoperi si sa devi om.Esti demna sa traiesti, si sti de ce? Pentru ca Dumnezeu te lasa sa traiesti, eu cred ca nimic nu se face fara motiv si eu cred ca tu traiesti pentru ceva, poate. pentru cineva.Nu mai plange, nu are rost sa plangi pentru ceva ce nu poti schimba, s-a intamplat, acum, calmeaza-te si gandeste normal. Sarbatori fericite si nu uita, cineva, sus, Te Iubeste Foarte Mult!

Parerea aceasta de rau pentru pierderea suferita de mama ta iti va prinde bine atunci cand va trebui sa pretuiesti si tu viata unui copil...

De ce oare tii sa-i reproşezi mamei tale această pierdere? sunt multe cauze naturale, ce tin de sănătate, pentru care uneori se pierde o sarcină. Doar nu ai inormaţii că ea a dorit intenţioat să piardă copilul. E o foarte mare diferenţă...
Dacă nu ţi s-a spus până acum este şi pentru faptul că trebuia să ai o vârstă pentru a înţelege acea perdere, sau pentru a nu fi traumatizată de acest lucru...

E ceva ce s-a intamplat de mult
asa a vrut soarta
nu-ti maii face ganduri d-astea
bucura-te de viata
mama ta ti-a ascuns ca sa nu suferi tu
asa a fost sa fie
nu merita sa moara pentru ca nu aveam nicio vina dar timpul nu se poate intoarce si nu poti schimba nimic
tot ce poti face este sa te bucuri ca tu ai sansa sa traiesti si sa ignorri vestea asta
n-ai sa plangi la nesfarsit
in ceva timp iti va trece

Incearca sa te linistesti si sa incerci sa-o accepti si pe ea pentru ca ea se straduieste sa te inteleaga si ii este mila de tine.
Incearca sa fi mai vesela si sa incerci sa te apropii de ea, in fond e mama ta.
Te pup! :*

Salut
Chiar dacă mai direct voi spune dar prin ceea ce spui de fapt arăţi că eşti o adolescentă destul de răsfăţată. De ce spun asta? Deoarece în primul rând mama ta ţi-a dat viaţă şi doar dacă ar fi asta, merită respect. De asemenea faptul că a pierdut sarcina, ce vină are ea, te-ai gândit cum s-a simţit ea, mă refer la durerea emoţională, oricum a fost primul copil. Dar poate o problemă de sănătate ce a dus la aceasta sau alţi factori care a cauzat pierderea sarcinii. Deseori aceasta e riscant şi pentru mama deoarece şi era în risc, ştii toate detaliile? Şi nu ţi-a spus că poate e o durere sau o rană ce încă sângerează. Nu e corect să o condamni. Dacă a fost o problemă de sănatate, posibil să riscat când şi pe tine te-a născut. Chiar ai o aşa mamă rea? Mai gândeşte-te puţin, dacă de tine ar fi spus copilul tău aşa, cum te-i simţi?

Imi pare rau pentru el/ea.
Eu zic ca nu ar trebui sa te simti asa, vinovata,
Nu e vina ta in nici un caz. Poate asa a vrut Dumnezeu, poate ca acel copil ar fi avut probleme, si decat sa se chinuie.Incearca sa te gandesti la asta.Sunt o multime de copii bolnavi, care vezi ca se chinuie acum.
Uite, pe ama ta n-ar trebui sa fii suparata, pentru ca uite acum stii asta si te simti prost, te gandesti intr-una la asta.
Succes, daca te-as mai putea ajuta cu ceva spune-mi.
Craciun fericit!

Pai in primul rand e ceva dureros. Dar nu trebuie sa dai vina pe mama ta pentru. ca ea nu a vrut sa piarda sarcina (poate). Nu e vina ei. Ca sa uiti, intai gandeste-te ca ea te-a crescut, te-a iubit, cred ca ti-a oferit tot ce a putut. Ca fiecare mama!

Buna as vrea totusi sa-ti povestesc ceva, care, poate dupa opinia mea te ar face mai cu,, drept" sa nu te simti asa vinovata! contacteaza-ma daca doresti pe Camylamaria(mes)