Ca o sa cedezi cum? Nu crezi ca-i posibil sa exagerezi? Uita-te un jur, maine va rasari soarele din nou pe cer, si nimic nu-l poate opri : nici norii, nici furtuna, nici vremea urata. Te-ai indepartat PUTIN ( crezi ca putin? ) de parintii tai, dar ai spus "imi vn sa ma duc la mama sa stau in bratele ei sa-mi stearga ea lacrimile dar nu pot". Singurul lucru care te poate opri, este ca acestia sau unul dintre ei sa nu mai existe pe acest pamant ("sa nu mai existe " ). Ce altceva te poate opri? Inainte de toate, iti sunt si raman parinti! Gandeste-te la cat de important este termenul "parinte"; daca iti pot fi alaturi, nu-i indeparta doar pentru ca ai o pasa mai proasta.Nu astepta sa vina ziua cand iti vei spune " aveam ocazia si n-am facut-o."
Psiholog? Dar uita-te inainte imprejur si observa cate persoane ai langa tine, care-ti pot fi alaturi; nu le intoarce lor spatele, poti merge sa te asezi in bratele lor, ca sa primesti energia de care ai nevoie.
Mi-aduc aminte de o replica"toti suntem singuri.dar suntem si impreuna totodata".
Si, un link, pentru ca se poate. http://www.youtube.com/watch?v=VH8BLi3-jkw. Haide, am spus ca se poate! :)
Daca intr-adevar simti ca nu mai poti solutia este sa consulti un psiholog si ar trebui cat mai repede.
Ai stat in bratele lui mamica si acum esti departe? E greu fara mamica? Trage de fata de masa si imagineaza-ti ca-i fusta mamei.Ce mama dreacu va prostiti? Orice parinte vrea sa-si vada copilul ca se descurca singur.Cu cit nu ai nevoie de ei cu atit mai bine, ii vei face mai mindri.Ce va smiorcaiti ca sinteti singuri? Lupta sa ai tot ce-ti trebuie si fii multumita ca masculii or sa curga.Auzi la ea; Sa plinga pentru ca-i singura si mamica sa-i stearga lacrimile.Ptiu drace, eu sa fiu in locul ei ti le stergeam cu doua leoazbe de nu-ti mai trebuia in veci.Treziti-va bai si bagati-va mintile in cap.
@Rosinanta Las-o in pace. Cred ca orice om are la un moment dat o pasa mai dificila si are nevoie de parinti. Ce trebuie sa comentezi atata? Fata asta se confrunta cu o problema pe care o au toti adolescentii la un moment dat(mai ales cei sensibili) si unii din ei nu reusesc sa treaca de acest hop, lucru tare trist...
Ce vrei, sa o impingi in prapastie? De ce nu ii pui un pistol la tampla ca se termina mai repede?
Daca nu poti da un sfat bun atunci pastreaza-ti comentariile pentru tine. Serios acum... Sa fim oameni
Crede-ma ca trec prin aceeasi situatie ca tine! Si nu e usor ! Daca mama ta este genul de persoana care nu poate sa te intelega si le stie doar pe ale ei atunci cautati o prietena (in care ai putea avea incredere )caruia sa-i zici ce te doare si cu ajutorul caruia sa te descarcii de tot ceea ce ai pe suflet! Stiu cum este si te inteleg perfect, daca continui s te simti asa ar trebui sa mergi la un pshiholog pentru niste sfaturi! ( dar iti dau un sfat : sa nu faci vreo prostie de care sa-ti para rau dupa) O sa se intample si lucuri bune de care o sa fi bucuroasa si zile in care n-o sa mai plangi si o sa fie bine VB AIA : se intoarce roata odata! Sper ca te-am ajutat! fundita