Incep asa`.

A vrut acum 3 luni sa fie cu mine, iar eu l-am refuzat deoarece il consideram un prieten foarte bun, si nu ma atragea ca iubit.

Atunci s-a suparat nu a mai vorbit cu mine. Am tot incercat sa-i explic ca nu pot, dar nu a vrut sa inteleaga.

In aceste luni nu ne-am vazut. Saptamana trecuta, ne-am vazut, ne-am salutat, iar aseara mi-a dat mesaje, cum ca nu a mai vorbit cu mine de mult, ca inca ma place si ca vrea sa fie cu mine...

Azi i-am explicat ca daca voi spune Nu, iar nu va mai vorbii cu mine, iar daca Da nu prea vreau pentru ca imi e bine singura momentan.

A spus ca nu se supara, dar a iesit fulger de pe mess, si nu am mai vorbitstraight face.

Habar nu am ce sa fac. Luni ne vedem la liceu.
Oricum nu vreau sa fiu cu el!

De ce iti faci atatea probleme daca de fapt tu nu vrei sa fii cu el? Data viitoare il refuzi iar politicos si sincer fara sa-i spui vreo minciuna ca sa scapi de el si gata.

Nu sta daca nu simti asta. Dragostea cu forta nu se poate! Baietii astia habar nu au ce vor la varsta adolescentei, astazi zic una, maine fac alta.
Daca ti-e prieten va intelege. Nu esti obligata sa stai cu el, ca nu esti un catel de companie!

Nu, nu, nu categoric. Ghideaza-te dupa sentimente nu dupa oamenii din jur.

Uite eu iti dau un exemplu din propria mea camara cu experiente de genul. Am fost si eu intr-o situtie de genul, la fel, am avut o relatie de amicitie cu fata, timp de 3 ani de zile, ne-am inteles excelent, ne bazam unul pe altu, oricand la orice ora, discutam lucururi pe care nici unu dintre noi nu le discuta cu iubita/iubitul sau.
Eu ii stiam pe toti iubiti ei, chiar dinainte sa umble cu ea, absolut fiecare baiat cu care a umblat in timp ce eram noi doi in relatia de amicitie, erau niste nesimtiti, nici unu nu o trata cu respect, nu erau atenti, nu se oboseau sa o asculte etc, chesti esentiale intr-o relatie. Acelasi lucru, il traiam si eu, cu fetele cu care am umblat. In fine, o sa ajung la subiect, ca de povestit e mult si nu stiu cine isi pierde vremea sa citeasca atat .
La un momendat am ajuns am2 sa fim singuri, nici unu nu era implicat intr-o relatie, am2 simteam ca avem nevoie de cineva langa noi care sa ne fie iubit dar si amic totodata. Logic gandinduma, mi-am zis ca de amici suntem, ne respectam, ne placeam fizic, fiindca o recunoscusem am2, de aici, mai e doar un simplu pas de facut, o relatie orice prost poate sa faca sa functioneze odata ce deja ai baza ( aici ma refer la toate de mai sus ). Mi-am luat inima in dinti, si am zis ca vin cu propunerea asta, am venit un plan simpatic care ar fi facut tranzitia sa fie mai usoara, fara ca sa fie una banala, in care ma duc sa ii zic " stii tu, am2 suntem singuri, ne intelegem de minune, eu zic sa ii dam un shot si sa vedem cum decurg lucrurile intre noi2 ca si iubiti ". Am plecat intr-o excursie cu inca cativa amici la munte, si am zis, uite asta e momentul perfect in care sa o faci, fiindca nu are unde sa se "ascunda" ( pentru ca eram 5 zile impreuna intr-o cabana ), si trebuie sa fie sincera cu tine. Mna si intr-o seara, am ajuns sa ramanem am2 singuri afara pe teresa, si am zis ca asta e momentul cel mai bun, m-am pus langa ea, si am intrat in discutie. I-am zis tot ce simt, si ce nu simt, in tot acest timp, m-a lasat sa zic tot ce am avut de zis, iar dupa aceea mi-a zis ea, varianta ei de ce simte pentru mine, si-a venit cu un raspuns de genul : " Stii, eu nu m-am uitat niciodata la tine ca si un iubit, tot timpul te-am vazut pe tine ca si pe un frate, un frate cu care pot sa discut orice, si sa ma simt confortabil cand o fac, si nu cred ca o relatie pe bune, o sa ne duca undeva mai bine decat unde suntem acum, asa ca nu cred ca putem sa fim impreuna, pentru ca mi-e si frica sa nu stricam, cea ce deja am construit in toti acesti ani. Si-o terminat-o cu ce va de genul ca imi pare rau, si ii pare rau, daca cumva vreodata o facut ceva in asa fel incat sa cred ca ea si-ar dori o relatie cu mine. Dupa ce mi-a zis ce simte pentru mine, cu adevarat, am zis okey, eu cred ca avem o problema, fiindca eu nu cred ca mai pot sta langa tine, ca si amic, pentru ca ma doare prea tare, sa te vad zilnic si sa stiu ca nu poti fi cu mine pentru simplul fapt ca nu mai vazut pe mine ca si un posibil iubit, si ca nu stii cum sa reactionezi la felul in care simt eu pentru tine, eu cred ca e mai bine, cred ca pentru mine doar, daca nu ne-am mai vedea deloc... etc, si in seara aia m-am luat si m-am dus acasa, ne-am luat atunci adio cu ochi`n lacrimi am2, am stat vreo 5 min imbratisati, n-am vrut sa ne mai dam drumul unul altuia, dar eu stiam ca e cel mai bine daca nu ne mai vedem deloc ca eu sa pot sa fiu in stare sa trec peste. De atunci, mai vb, dar foarte putin, poate 4 ori pe ani, si chestii banale, si stiu sigur ca in fiecare zi se gandeste la mine, si ca regreta felul in care a reactionat la felul in care simteam eu pentru ea, pentru ca un baiat ca si mine nu o sa mai gaseasca nici in 2 vieti.
Oricum acum la topic si legat de povestioara care ti-am scris-o, daca poti, poate inveti si tu cate ceva din toate astea, fiindca m-as bucra foarte tare daca ti-ar fi de folos. Daca mai vrei niste sfaturi legate de subiectul asta, da-mi un mesaj pe privat, si poate ne auzim pe messenger.
Multa bafta, Sonny.

Voi vorbiti chestiile astea pe mess?
Cu replica aia deja te-ai facut de rahat pe intreg TPU-ul.

Daca i-ai spus deja de prima data sa stii ca nu esti obligata sa ii dai explicatii la nesfarsit...ai incercat sa ramai amica cu el pentru ca asa vezi tu relatia cu el, iar daca el nu accepta e fix problema lui, cand ii va trece isi va da seama ca a pierdut o prietena buna! Nu sta cu nimeni daca nu simti sa o faci.

Mai explica-i o data ca vrei de la el o relatie de simpla amicie. Poate va intelege intr-un final. Succes!

Daca nu vrei sa fi cu el atunci nu te obliga nimeni sa faci acest lucru. Ii spui ca tu il consider un frate si ca daca el nu poate sa faca acest lucru atunci nu are decat sa se supere.