Incep prin a va spune o mica povestioara, o povestioara ce pe mine ma framanta si sunt pur si simplu fara cauza, sunt pierdut, simt nevoia sa vorbesc, sa ma destainui... sa ma asculte cineva. Am cunoscut o fata pe internet, mai precis intr-un joc, prin luna noiembrie a anului trecut, din vorba in vorba, ea atunci avea o relatie cu un baiat, relatia ei cu acest baiat era de 4 ani de zile, insa nu il mai iubea, nu se mai simtea femeie, nu neaparat ca nu ar mai fi stat cu el, dar el se comporta distant cu ea, nu ii mai oferea acea mica atentie, acea dovada de iubire, lipseau tandreturile, sex-ul era doar ceva fiziologic, ea atunci m-a cunoscut pe mine, fiind deja cu el si atunci usor, treptat, din vorba, din joaca, din atatea povesti impartasite, ne-am indragostit, am fost conditionati oarecum, ii era frica ca el sa afle, ceea ce m-a frapat in prima faza, apoi s-a despartit de el, dar parca si in ultimul ceas i-a mai oferit o sansa, insa el nu a stiut sa profite de ea si a plecat, la modul ca ea i-a spus sa ramana, sa-si termine studiile, erau amandoi la aceeasi scoala, o scoala de asistenti medicali, ea are 25 de ani acum, el are 23 de ani, iar eu am 21 de ani, in fine. De aproximativ 6 luni suntem impreuna, o relatie pe internet, ne-am vazut pentru prima oara pe 5-6 ianuarie, a stat 1 zi, dar a fost de vis, emotiile pe care le-am simtit, felul in care m-am simtit, stiu ca ea e femeie alaturi de care vreau sa-mi petrec restul vietii mele, nu stiu ce sa mai fac, ma simt pierdut, am avut atatea certuri si pe toate le-am solutionat impreuna, a mai venit o data pe 29 martie si a stat 2 zile, am fost mult prea cuprins de momentul ca o am langa mine si nu am vrut sa dezbat anumite subiecte cu ea, in legatura cu ce o sa facem? Ce va fi de aici incolo? Ea este din Barlad, eu din Bucuresti... Avem o poveste inceputa atat de frumos, continuata si mai frumos, parca e totul ca un basm, ca o poveste, dar cu un final ce nici eu nici ea nu il cunoastem, a plecat de la mine, iar dupa 3 zile s-a dus sa petreaca pastele in Italia, alaturi de mama ei, s-a dus cu fratele ei la mama lor pentru sarbatorile pascale, eu imi gasisem ceva de munca, iar cand veneam acasa ea era mai tot timpul plecata, mai tot timpul ocupata, ne-am racit, ne-am distantat nici cand eram amandoi pe facebook nu ziceam nimic, stateam amandoi si atat, nu mai erau subiecte de discutie, eu sunt genul de baiat care este influentat de starea ei de spirit, nu stiu ce se intampla cu ea, de ce e rece, de ce e distanta, inainte sa plece in Italia, i-am spus ca trebuie sa-i spuna mamei ei de mine si nu i-a spus, au trecut doua saptamani de cand e in Italia, azi a plecat inapoi spre Barlad si nu i-a spus mamei nimic, asta voiam sa ia in serios relatia noastra, sa-i fi spus mamei ei de mine, cu mai mult timp in urma am discutat despre varianta de a ne muta impreuna si a fost fericita, a fost perfect de acord, insa acum o vad ingandurata, nu stie cum sa faca sa se spele pe maini, aseara i-am spus ca relatia noastra a murit si ca nu mai are rost sa continuam, nu o putem resuscita, totul e schimbat, totul s-a spulberat si mi-a spus multe nemultumiri, mi-a placut ca era matura, faptul ca am 21 de ani si nu am un job momentan, ma bucur ca a precizat asta, pentru ca atunci cand vrei sa locuiesti cu o persoana iei in calcul tot si nu m-a deranjat ca mi-a reprosat ca nu am un job, din contra m-a ambitionat mai tare in cautarea unui servici, treaba e ca eu astea 6 luni de zile le-am pierdut aiurea, am muncit ici colo, nu mai mult de o saptamana, nu stiu ce sa mai cred, unde ajungem? unde ne indepartam? de ce atatea lucruri frumoase ajung la un final nefericit? Nu ma mai simt iubit, stau pe ganduri mereu, ingandurat, imi fac scenarii, ma gandesc ca poate are pe altcineva, ma gandesc ca nu stie cum sa-mi zica ca nu vrea sa faca pasul asta alaturi de mine, ea e o persoana ce a fugit mereu de responsabilitati, are 25 de ani si fratele ei 28 de ani, fratele ei nu a muncit o zi in viata lui si oarecum a facut-o si pe ea sa fie delasatoare si intr-un mod ciudat, am inceput sa am acelasi stil de viata ca al ei, nu imi mai pasa de nimic, sunt doar cu ea si atat, nu ma mai gandesc la mine, la idealurile noastre comune, la faptul ca sa-mi alimentez visele trebuie sa incep de undeva sa imi gasesc un job, sa pun deoparte, o vad nehotarata, o vad matura in gandire si totusi o vad ca e abatuta, mi-a spus daca asta e iubire atunci de ce doare atat de tare, au fost multe dispute in ultima saptamana si stau si ma gandesc, oare mai are rost? Aseara i-am spus sa ne despartim si mi-a spus ca sunt un las, ca abandonez lupta, care lupta? asta nu e un film cu miyagi, e insusi viata noastra, mi-a spus ca ea vrea stabilitate, vrea balanta, vrea un barbat, m-au durut mult vorbele de genu"vrea un barbat" pentru ca m-a pus pe ganduri cu multe, cum sa procedez, nu mai stiu ce sa fac, simt nevoie sa vorbesc, sunt abatut, sunt ingandurat, vreau sa spun, sa simt, am o nevoie de afectiune incredibila, pe care ea nu mi-o mai ofera. O iubesc, dar daca ma mint singur? Ea are inca un an de studii, o scoala de asistenta medicala si la sfarsitul semestrului asta, mai are inca un an, am vorbit mai demult si mi-a spus ca vrea sa il termine in Bucuresti, totusi ce o retine, de ce nu i-a spus mamei sale, de ce ma simt atat de singur, de ce ma mai tine pe loc, de ce nu ma lasa? De ce daca ii fac atata rau nu punem punct? Pentru ca in momentul de fata sunt indurerat, sunt daramat, sunt la pamant, ma simt jalnic, ma detest pe mine, sunt demoralizat si nu stiu ce sa fac, va rog din inima, nu e o doar o poveste, e viata mea. Vreau ca ce-i ce citesc ce am scris sa imi ofere o parere, solutia o aleg singur, vreau doar pe cineva alaturi de care sa vorbesc, sa plang, sa ma descarc.

Sunt. fara noima, nu mai gandesc, ma agat de fiecare raspuns, il filtrez prin inima mea si la final rezulta ea. o iubesc, chiar o iubesc

@EvelinaOlivia
https://www.facebook.com/safirfallen.florinel

Of, esti intr-o situatie demoralizatoarr, totusi imi pare rau, nu stiu cum as gandi la 25 de ani, dar nu cred ca as spune ca 'vreau un barbat', clar e ceva la mijloc, imi pare rau pentru tine, e atat de oribil sa te simti asa, nu stiu..nu stiu de ce nu ar fi spus parintilor ei, are o varsta la care i-ar fi foarte usor sa faca lucrul acesta, si totusi o relatie adevarata ar trebui sa fie o asa zisa lupta, insa nu doar din parte ta. :/ imi pare sincer rau.

Ps: cum te numesti pe facebook?

Moldovencele sunt mai "sucite". Si oricum dramatizezi prea mult. Intelegeam daca ai fi avut parte in viata numai de nenorociri, dar asa... O femeie inteleapta isi va da seama ca nu doar tu trebuie sa tragi de relatie! De ce nu discuti cu ea, barbate?

Ca o femeie sensibila ce sunt, iti spun parerea mea. Eu cred ca ea are nevoie de un barbat (asa cum ti-a si spus) puternic, independent, alaturi de care sa evolueze, sa o inspire si sa-i ofere stabilitate, cineva de la care sa aiba ce invata. Daca ea e trista si delasatoare si tu esti la fel, crezi ca se va rezolva ceva? Crezi ca pica solutia din cer? Impreuna trebuie sa gasiti o cale de mijloc, daca intr-adevar va doriti sa luptati pentru relatia voastra. Si da, lupta, ca si in viata lupti, nu doar in filmele cu Miyagi. Fii puternic pentru ea si pentru tine, sustine-o in dorinta ei de a-si termina studiile. Pe de alta parte ai grija si de persoana ta, gaseste-ti un job si incearca sa-i arati ca se poate. Normal ca e nehotarata daca nu simte siguranta unui camin alaturi de tine, nu stie daca relatia voastra e una de viitor. Ce anume sa ii spuna mamei sale? Ca vorbeste cu un baiat cu care are planuri dar pe moment toate par doar vise? Nimic nu e clar intre voi, si sa visezi e frumos dar parca la un moment dat realizezi ca pierzi timp pretios visand la cai verzi pe pereti. Vorbele sunt luate de vant, faptele sunt cele care fac diferenta.

Ea e destul de egoista, vrea sa fi al ei, dar nu iti poate oferi nimic in schimb.Intreab-o ce se va schimba daca ramaneti impreuna, ii va spune mamei sale adevarul, o sa lupte pentru relatia voastra, o sa faca sa va intalniti, sa va mutati impreuna? Sa nu renunti la visele tale sau crearea unora doar pentru ca ea e delasatoare. Peste cativa ani ce se va alege de tine?
Ea tine raspunsul la ce se va alege de tot.As fi putut spune foarte usor ''Maturizeaza-te!'', dar nu e asa, atunci cand iubesti numai gandesti la rece ca inainte. Chiar daca v-ati intalnit de 2 ori, probabil ati vorbit la telefon ore in sir, pe facebook, sunt destule amintiri impartasite.

Starea asta ma cuprinde si pe mine uneori, solutia, pai, nu sunt la anii tai sa judec insa eu de toata data cind,, da``peste mine depresia asta realizez ca treebuie sa ma las de ea si imi fac un scop.in cazul tau scopul al fi sa-ti gasesti un serviciu, sa te realizezi complet, ea vrea un barbat, poate unul capabil de a intretine nu doar relatii ci si o familia, de-ai fi adolescent poate era altfel dar deja e atins majoratul si ea rationeaza viitorul sper sa te pot ajuta...Succes((()))

Hei...
In primul rand... vreau sa iti spun ca stiu cum e...adica...si eu eram la.fel cu fostul...nu mai gaseam subiecte... etc...nu incep sa zic de mine...ce vreau sa spun e ca... la capitolul asta... daca nu aveti ce vorbi...pentru ca pana la urma cam asta pare ...pare ca amandoo v.ati plictisit de relatia asta...Trebuie sa aduceti idei noi... faceti ceva diferit... puteti sa gasiti hobbyuri, puteti sa gasiti mici jocuri...chiar si la viata sexuala puteti sa aduceti multe chestii noi... aveti nevoie de comunicare intre voi. Ascult.o si intreab.o ce are pe suflet si apoi da.ti cu parerea, fiti mai deschisi si vedeti daca mai are rost sa continuati... stiu ca doare ...si e usor de spus ...de dat sfaturi. Uite de exemplu eu si iubitul meu aducem mereu chestii noi in relatia noastra si ne ascultam unul pe altul. Trebuie sa ii fii alaturi si ...in legatura cu faza cu mama ei... posibil sa ii fie frica de o reactie contradictorie..sau... poate ca.ea crede ca mama ei nu va accepta...si da este la o varsta la care mama ei nu ar avea ce sa.i zica dar...sau este posibil cu ai spus tu...sa aiba pe altcineva...pentru ca asa cum s.a ascuns de fostul...cu care avea 4 ani... cu tine va fi mult mai usor... Tot ce trebuie sa faci e sa porti o discutie deschisa cu ea sa o intrebi ce are, daca mai vrea sa continuati... si daca raspunde afirmativ, adu in discutie idei noi lucruri noi in relatia voastra...nu are cum sa nu fie de acord... Lipseste comunicarea intre voi. si totul pare destul de monoton... Vorbeste cu ea...si veti rezolva totul :* Succes! :*

Dar ai discutat despre toate aceste lucruri cu ea? Poate ca ar trebui sa ii spui lucrurile astea ei, poate ti-ar spune ceva care te-ar face sa iti dai seama de fapt ce se intampla... nu stiu, ar putea fi orice, nu sti ce se poate ascunde in inimia unei femei...

Si ai grija ce faci, totusi, in asemenea momente actionam fara sa gandim.

Si incearca sa nu intri mai mult in depresie ca iti faci rau singur, crede0ma

Dragostea e doar o succesiune de reactii chimice in creier. Fii realist. Ea are 25 si tu 21, esti folosit ca si pansament emotional pana o sa-si gaseasca unul de varsta cu ea care are job, situatie materiala etc.
Sfatul meu e sa abandonezi relatia asta toxica si sa-ti vezi de viata.
Asta cu durere din dragoste si drama sunt exista doar pentru ca oamenii vor sa existe. Media te-a convins ca exista dragoste pura si alte bazaconii, dar realitatea e ca dorim atentia celorlati, vrem sa ni se spuna ce frumosi, sensibili, inteligenti suntem.
Gaseste-ti un job permanent, realizeaza-te ca individ si apoi gandeste-te la relatii serioase.