Incet cu inced cad in depresie nu va faceti griji nu sunt intrebari stupide despre dragoste.
Deci, cu aproximativ jumate de an am decis ca nu mai merge asa am decis sa ma schimb atunci cantaream aproximativ 72kg am urmat o dieta foarte aspra si acum am 55kg virsta mea este de 14 ani.Dar s-au inceput alte probleme nu-mi place forma piciorelor, nasului daca mananc cat de putin seara ma simt rau si mai nu incep a vomita, inteleg foarte bine ca asa nu poate merge dar chiar daca nu pun kg pentru ca mananc putin si chiar daca incerc din nou sa intru intr-un program zilnic normal am o impresie ca ma ingras iar ca o sa ajung iar la starea cea de obeza ca iar colegii o sa se amuze de mine ca nu o sa pot purta haine normale.Chiar daca am ajuns la o forma mai normala nu pot sa inteleg asta psihologic cand se uita la mine altii innebunesc iar ma gindesc ca sunt grasa si mare.......Nu mai pot
Sper sa cititi tot si sa ma ajutati

Du-te la un psiholog, te va ajuta foarte mult daca mergi acum, cat inca problema ta nu e prea grava.

Este totuși o pierdere în kg foarte vizibilă.
Colegii tăi se uită la tine pentru felul în care ai slăbit.
Vezi tu...gurile altora dacă le lași să îți afecteze viața îți va fi foarte greu.
Ce zici de fetele acelea care cântăresc peste 80-90 kg și umblă în colanți cu șuncile atârnând sau tot felul de chestii scârboase. Am văzut fete foarte slabe în colanți. zici că erau schelete
Dar ce să faci?! Asta e viața, fiecare are structura sa, idealurile sale și cel mai important dintre toate VIAȚA LOR.

Eu sincer te inteleg perfect.Acum un an si jumatate ma gandeam mereu ca celalti se uita ciudat la mine, ca sunt grasa, ca am burtica desi nu am ajuns niciodata peste 55 de kg. Ajungeam sa nu mananc si imi faceam rau mie pentru ca imi distrugeam imunitatea si ma imbolnaveam.Tot timpul eram trista datorita faptului ca ma consideram "hidoasa".Cu timpul mi-am dat seama ca nu trebuie sa ma consum pentru nimicuri.Ai facut eforturi imense pentru a slabi, ceea ce e bine.Tu nu trebuie sa intri in depresie doar ca ti se pare ca unii se uita la tine. Poate doar ti se pare.Importanta este viata ta.Nu cat cantaresti.Important e ceea ce ai in suflet nu greutatea!
Uite.....sa iti spun ceva..."Erau intr-un tren doi barbati, unul arata bine, avea un corp de invidiat, iar celalalt arata foarte rau. Dintr-o data ia ceva foc.Cel cu "muschi" sarea in sus, se agita.Cel care nu avea nici muschi si nu arata la fel de bine ca celalalt s-a gandit un pic si imediat a tras semnalul de alarma.Morala este ca nu e necesar sa aratam bine ci conteaza ce avem in minte.Degeaba arati bine si esti prost, daca nu ai minte."
Asa ca nu trebuie sa fii complexata de acest lucru.Asa te-a adus pe lume mama ta, asa esti tu.Si sunt sigura ca lucrurile astea sunt doar in mintea ta. Oricum, eu te felicit pentru eforturile imense pe care le-ai depus pentru a slabi.Consider ca daca mananci sanatos si faci sport te si mentii si te simti bine in pielea ta.Te rog sa ai incredere in tine! Asta este cel mai important! Sper ca te-am putut ajuta cu ceva.Ai grija de tine in continuare!

Du-te la sala si dupa vreo luna ai sa fii in forma, mai sanatoasa si mai optimista.

Ăsta se numeşte început de tulburare de alimentaţie. Cu cea mai mare căldură îţi recomand un psiholog (să nu-ţi fie ruşine, la psiholog nu merg "cei săriţi de pe fix"), pentru că ceea ce ai făcut şi faci tu, sună a început de tulburare de alimentaţie, anorexie, cred.
Dacă totuşi nu vrei, eu îţi spun doar să nu te mai uiţi în oglindă. Serios, nu te uita cum arăţi şi bazează-te pe ce spun alţii. Nu ştiu cât eşti de înaltă, dar 55 de kilograme nu sună excelent.
Fizicul e ceva exterior, ceva ce nu poţi vedea în întregime, nici măcar într-o oglindă, ca să poţi să te judeci. Ascultă-i pe alţii. Alţii au ochii mai buni ca tine.
Felul în care tu îţi percepi corpul este ruginit din cauza ideilor ăstora de "dacă nu arăt ca în revistă, n-o să mă placă nimeni" sau "uite ce fain arată tipa aia slabă, şi eu vreau să fiu ca ea" (dar nimeni nu ştie cât se chinuie tipa slabă să se îngraşe).
Să nu-ţi pese atât de mult de cum arăţi. Cei ce te iubesc, te iubesc pentru cine eşti, şi te vor iubi mereu. Fizicul se schimbă. Hainele se schimbă. Părul, machiajul, moda, tot ce e exterior se schimbă mult mai repede. Dar tu în interior rămâi aceeaşi sau te dezvolţi într-un mod pozitiv, şi nu te lăsa pradă dietelor exagerate (nu e bine, nu e bine deloc, tu încă eşti în creştere! nu uita asta, te rog).
Nu te mai studia atât. Lasă fizicul în pace şi axează-te pe cine eşti, pe ce poţi face, pe ce ştii. Crede-mă, să te priveşti de-afară spre înăuntru e mai benefic.
Şi în plus, e oarecum normal ca la vârsta asta să treci prin asemenea lucruri. Se numeşte pubertate, perioadă în care renunţi la corpul tău de copil şi te transformi încet în adult. Inconştient, o să încerci să previi asta şi nu o să îţi accepţi corpul, şi asta e normal. Cred că toţi trecem cumva prin acest proces de negare al fizicului propriu. Dar să nu cazi în extremă! Acceptă-te aşa cum eşti, pentru că eşti bine aşa cum eşti! Lasă drăcuşorii din capul tău să nege acest lucru cât vor ei, TU EŞTI FRUMOASĂ AŞA CUM EŞTI.
Nu mai încerca să slăbeşti, mănâncă sănătos, fă sport (puţină mişcare, oridecare vrei tu, zilnic) şi fii drăguţă cu toţi, nu le da motive să se uite ciudat la tine, ca să te simţi tu bine în pielea ta! (nu că ar trebui vreodată să bagi de seamă criticile negative).
Ai grijă de tine

Buna,
Ai slabit foarte mult si asta nu ai facut doar fizic si si psihic. Eu te felicit ca ai reusit acest lucru deoarece e un lucru mare.
Acum ai nevoie de ajutor destul de mare de cineva care e specializat in problema ta.
Eu ti-as zice sa mergi la un psiholog in primul rand (si nu pentru ca ai o problema psihica cum cred unii) deoarece el te poate ajuta sa te ghidezi in ceea ce iti doresti.
Daca nu iti doresti asta incearca sa faci sport, sa faci lucruri creative si active.
Nu trebuie sa iti fie rusine de corpul tau si de tine deoarece fiecare suntem diferiti.
Eu de exemplu ma chinui sa ma ingras si o data ce pun pe mine vreo 8-9 kg in maxim 2 luni le dau jos inapoi. Dupa un timp am ajuns la concluzia ca asa e metabolismul meu si nu o sa pun niciodata kg multe pe mine.
Ceea ce vreau sa spun ca in decizii de genul acesta o sa ai nevoie de un ajutor specializat sau ceva prieteni care stau si studiaza problema aceasta ca numai in echipa se poate rezolva.
Daca ai alte intrebari poti sa ma abordezi personal.

Ar trebui sa consulti un specialist in legatura cu gandirea si cu temerile tale. Ai 55 de kg, si 14 ani. Este perfect. Mai tarziu vei avea tot timpul sa te preocupi de silueta ta dar e mult prea devreme ca sa incepi de acum. E adevarat nici nu spun sa mananci orice si sa ajungi la 100 de kg, dar nici sa stai flamanda si sa te preocupe asta exagerat de mult, pentru ca la varsta de 18-19 ani asta ar putea duce la anexietate. Asa ca, ai putea sa nu te mai uiti in gura lumii, sa te simti mandra de tine, sa te simti bine in pielea ta si sa te bucuri de varsta copilariei ( atat cat inca o mai ai ).

Buna,

Iti intelegem situatia si vrem sa te ajutam.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!