Buna.E o idee cam proasta sa faci pe bucati, deoarece la o casa batraneasca repari ceva, se strica altceva, si apoi trebuie sa repari iar, plus sa modifici unde ai reparat initial, si tot asa.E un cerc vicios de cheltuieli care nu se mai termina. Iar daca alegi materialele gresite de renovare, cu atat mai mult vei avea probleme.
Intreab-o pe mama ta, in mod direct, de ce se comporta asa.Aici lumea doar isi da cu presupusul.Nu trebuie sa despici firul in patru. Vorbeste deschis cu parintii tai.
Lucrul amestecat întotdeauna miroase a rahat, pardon de expresie. Mai bine în chirie și pe parcurs poate te muți în același loc cu prietenul, dacă nu locuiți acum împreună. Cel mai probabil mama ta nu îl place pe iubitul tău. Eu din cauza unei mame superprotective am ales sa plec la facultate în alt județ, să locuiesc cu chirie ani de zile până să am un apartament al meu. Chiar și așa, mamei mele nu-i convenea de nici o prietenă de-a mea, deși ii spuneam sa se uite si la mine, că nici eu nu sunt perfect. Poate că nu-i place nici de soția mea, dar asta e problema ei. Nu am timp de vizite; ii vizitez de 3-4 ori pe an câte o zi și odată pe an stau cu ei 7-10 zile în care îmi dau seama ce decizie bună am luat când m-am îndepărtat de ei.
Complicat e și cu o casă veche si daca faci o casă noua. O casă veche e mai greu de încălzit iarna. Dacă dărâmi casa veche îți trebuie autorizație de demolare, plan pentru noua casă, reconctare utilități, contracte noi (pe ce nume, alt tău? al mamei), adică alți ani pierduți.
Cum am zis mai sus; mai bine ceva al tău, chiar un apartament mic, dar sa fie alt tău. O să fie greu, dar e mai ușor decât cu casa. Știu că e greu cu părinții, dar dacă ea gândește așa, nu încerca să o schimbi; nu vei reuși. Cel mai bine îți vezi de drumul tău. Nu știu dacă accepți cele spuse de mine, dar crede-mă cu cât realizezi lucrul ăsta mai repede, cu atât vei fi focusata mai bine să faci ceea ce ti-ai dorit.
În plus nu investi în ceva ce nu e al tău. Nu știi dacă respectivă casă va fi a ta vreodată.
Să ai spor în tot ce ți-ai propus.
E greu sa cumperi un apartament sau o casa în ziua de azi.Nu ma încadrez nici la credit și nici nu prea am cum sa strâng banii astea.
Am vrut sa plec în străinătate dar și acolo s-au împuțit lucurile plus ca ce pot eu sa muncesc sau cât, nu găsesc pe dincolo.Asa ca m-am gândit la varianta asta cu ai mei ca doar sunt părinții mei și ei au venit cu propunerea.Si chiar as vrea sa ii conving cumva ca dacă tot îmi dau ceva sa ma lase în lumea mea și sa fac cum îmi convine dacă tot vor sa ma ajute.Nu sa ma ajute pe o parte și sa îmi ia pe cealaltă.
Cred ca nu e cazul sa arunci banii pe imbunatatiri. Spune parintilor ca vrei sa o cumperi.
Pai ei îmi fac contract de vânzare cumpărare nu au spus ca nu.Sa merg și mâine dacă vreau.Dar nu iau bani de la mine.
Pai atunci fa c/v si dupa aia propietar fiind incepe sa investesti acolo.
Ceva imi spune ca se va intampla altfel.
Clar sunt toate variantele.
Știu ce înseamnă să ai famelie mare cu gândiri fixe și "tu trebuie să faci ca noi". Știu ce spui.
Deci clar sunt toate variantele. Oricât de iubitori ar fi părinții, crede-mă, părinții vor să simtă prin copiii lor că au control asupra vieții și lumii, e dacă vrei obișnuința aia din copilărie. Când odrasla e mică, părintele e ghidul și face parcă pe toate. E, când odrasla devine adult, adultul începe și gândește, ce să vezi, se mai și întreține singur, așa că, părintele știe că nu mai are influență supremă, ca atunci, în copilărie, dar știe sigur că încă simte nevoia să se impună și oleacă să influențeze, odrasla lui. Când mai pui că și casa e a lor, păi încă are un MOTIV să o facă.
Legat de relațiile copiilor cu pretendenții lor, părinții mereu vor avea "acel ceva de spus" chiar și cei mai iubitori și suportivi.
Poate fi și motivul că pe alocuri mama ta s-a schimbat sau și-a schimbat părerea din toate motivele enumerate de mine mai sus și plus ăsta, e exact povestea prezentată de tine aici.
Cei drept mama are gândirea aia ciudata.Pana și in camera dacă îmi zugrăvesc strâmbă din nas și ma întreabă, da culoarea aia? du-te ma ca e urata.E capabil sa nu îți de-a 100 de lei pentru un lavabil dacă ai nevoie doar pentru ca nu faci o culoare ce ii place ei.
Îți dai seama ca și iubitul meu se simte aiurea ca atunci când ea ne da sau face ceva trebuie sa fie cum vrea ea și apar și discuțiile de genul: dacă vrea sa ne ajute de ce nu ne ajuta si punct.trebuie sa facem ca ea ca să ne de-a ceva.Cu toate ca și mama lui e la fel și nu pot sa ii înțeleg.
Atata timp ca îmi dai ceva și eu respect.Sau îmi dai ceva și îmi faci bine și atitudinea mea fata de tine nu se schimba și la fel și dragostea, de ce trebuie sa ma conditionezi mai ales tu ca părinte?
Good ask
Răspunsul chiar îl ai mai sus. Din ceea ce ei au făcut mereu, nevoia de a coordona, conduce, ghida, dar și a fi acolo părintele, el/ea mereu.
Evident că mai accentuat va fi în familiile în care părintele, de fapt nu părintele, ci omul din spatele rolului de părinte este mai autoritar.
Acum ia gândește-te autoritar el ca om + rolul care-l joacă, cel de părinte (ghid, coach, antrenor, șef) așa va fi mereu.
Sfat, cu părinții nu-i de joacă în noua voastră familie. Niciodată. )
Ma enervează maxim.Cand am spus ca nu fac insista sa fac, acum ca am zis ca fac mi-a băgat aia cu ce bani am eu de investit acum.
Am senzația ca suferă de bipolaritate.Si încă o chestie.Ea ar vrea mai tare sa locuim la ea.Dar și când stam mai mult acolo pare ca nu ii convine.Nu știu ce sa mai înțeleg și ce e cu ea.
Tata nu are treaba.Din partea lui pot sa merg în honolulu.
Păi scenariul și justificarea comportamentului mamei tale, da, poate fi așa, cum am amintit mai sus, însă ar mai fi o variantă dacă spui că totuși pare și că vrea să-i fiți aproape, dar și că nu.
Te-ai gândit (dar asta trebuie să afli tu singură prin, nu știu, o analiză mai amănunțită) poate că mama ta, nu-l place așa cum bănuiți pe el, ar vrea să-ți dea ție totul, dar cu el în jur devine mai reticentă și ar dori să spună "nu" din cauza lui, nu a ta, dar nu o face din cauză că știe că o să te piardă pe tine, și poate de aici tot comportamentul ei așa dual (ba vă vrea, ba nu vă vrea).
Încearcă să o analizezi pe ea și comportamentul ei, asta așa ca o concluzie pentru tine, că sunt conștientă că tu nu ai cum să o mai schimbi pe ea la vârsta ei, însă poate ca să înțelegi ceva mai bine motivele "de ce acționează ea, cum acționează" poate te face pe tine pe viitor mai sigură de tine și de cum vei pune problema sau problemele în preajma ei.
Dar da, din păcate, pe ea oricine ar fi, nu o prea poți schimba la vârsta ei.
Însă ți-aș mai da un simplu sfat, dacă decizi să stai în casa aia și na, nici pe ea nu o poți da la o parte, încearcă din răsputeri cumva să te lupți pentru tine și viața ta de cuplu și chiar pentru o oarecare independență a ta, a voastră. Deoarece am văzut că cea mai faimoasă dramă, a cuplurilor care stau cu părinții sau socrii, asta este, că noul cuplu acceptă ideile părinților sau socrilor ori chiar, nu știu, pur și simplu îi lasă așa să se bage în noua viață a lor de cuplu. Iar un nou cuplu, părerea mea, este doar noul cuplu și viața lor și oricâte arfi dat părinții/socrii noului cuplu, nu le dă niciun drept să se bage în viața lor. Aaa, că le dă sfaturi, și cel mai bine sfaturile ar trebui să fie mereu la mijloc adică un părinte și socru, ar trebui mereu să vadă la mijloc problema, și ar trebui ca pe lângă copilul lor, să se adapteze ei la noul cuplu și să accepte că în familia lor va mai veni încă un membru, adică încă un copil. Cam așa ar fi ideal, dar uite că niciodată în cuplurile care stau cu părinții, nu este ideal. Deși sunt și cazuri în care soții au propria lor casă, chiar luată pe banii lor și sunt câte unii părinți de tot se bagă peste măsură. Dar e păcat, deoarece pe unele cupluri, părinții ăștia le despart.