Întâmpină o problema in relație si nu stiu cum sa ii mai dau de cap.
Imi iubesc partenerul enorm de mult,chiar nu ma pot vedea fara el dar pe zi ce trece am senzatia ca relatia noastra este una imposibilă.De la început toti si totul a fost contra noastră si noi tot am luptat sa fim impreuna, problema e ca dupa ce am trecut peste toate barierele familiare, soaciale etc am început noi sa ne creem probleme singuri. Faza este in felul urmator, avem de ales între a se simti el bine si împlinit si urmandu-si visul fara ca eu sa fiu pe deplin mulțumită si cu un viitor propriu asigurat sau sa imi urmez eu visul si sa imi fac un posibil viitor cu riscul de nu a fi el multumit si comod.
Sa fiu mai explicita.Noi locuim in localități diferite dar stam cu preponderent în ambele părți pentru a ne mulțumi unul pe altul.Problema este ca nu avem posibilitatea sa facem asta la infinit din cauza faptului că ambii trebuie sa ne facem o cariera sau un viitor. Unde vrea el sa locuiască eu nu imi vad locul si nici nu pot sa fac ceea ce imi place,iar unde vreau eu lui nu-i este comod,nu se poate acomoda si nu ii place.
Chiar dacă poate par egoistă am incercat sa ii explic, ca acolo unde vreau eu sa locuiesc se poate acomoda in timp si oricum asta este mai puțin important atata timp cat tu ai posibilități poate chiar mai bune financiare sau sociale decat unde vrei tu.Dar eu in schimb, daca merg unde vrei tu, poate ma acomodeze cu locul, zona etc dar nu am posibilitatea sa imi fac o cariera un viitor si poate ajung sa depind doar de tine.Nu sunt eu o harnică incurabilă, doar ca unde locuiesc eu vad mai multe posibilitati pentru a avansa atat pentru mine cat si pentru el.Doar ca el nu este de acord, nu vrea pentru ca nu ii place, se teme că va fi prea greu pentru el si nici macar nu a încercat.Incepe sa ma deranjeze asta foarte mult si ii reproșez des ca trebuia sa imi spuna planurile lui de la început,nu sa ajungem sa facem ani impreuna si dupa sa conștientizeze că el nici macar nu avea de gând vreodată să îmi urmeze planul.E foarte dureros, am ajuns sa nu mai pot sa dorm noaptea, sa plâng, sa avem certuri urâte cu jigniri iar uneori am senzatia ca sunt in pragul unui infarct.Am ajuns într-un punct în care nu mai avem încotro si trebuie sa alegem, iar eu nu stiu cum sa o scot la capăt.Am vorbit cu familiile dar degeaba,ai lui vad posibilități mai multe la ei, ai mei la ei si nu ne ajuta cu nimic.
Oare nu ma iubeste îndeajuns incat sa inteleaga ca ce vreau eu nu e un moft ci sa pot sa fiu si eu pe picioarele mele?
Vrea sa faca asta ca sa depind de el pe viitor?
Ce pot sa aleg dintre a locui unde vreau, a munci ce vreau si a ma simti acasa sau a sta intr-un loc fata de care nu am nici o atracție, nu vad sa imi ofere un viitor dar stand langa cel pe care îl iubesc?
Merita iubirea un sacrificiu atat de mare?

N-aveți un oraș comun unde să vă mutați amândoi și să vă puteți amândoi dezvolta? poate un început de genu v-ar face bine. Dacă tu zici că la tine în oraș sunt mai multe posibilități de dezvoltar epentru amândoi și totuși el e căpos și o ține pe a lui (câtă vreme n-are el dreptate și tu doar alegi să nu vezi asta) atunci sincer e încă un copil căruia îi e greu să plece de sub fusta mamei și nu știu dacă asta îți dorești având în vedere că tu ai deja obiective mature

Se pare ca amandoi sunteti egoisti si incapabili sa faceti compromisuri de dragul celuilalt.
Fiecare considera ca merita sa i se faca pe plac, ignorand ceea ce ar vrea celalalt.
Eu spun ca, atunci cand iubesti cu adevarat perosoana draga, esti dispus cu usurinta sa-i faci pe plac, cedand. Tu se pare ca nu esti dispusa deloc, atata vreme cat insisti ca in timp el se poate acomoda...desii, si tu te-ai putea acomoda, acolo unde vrea el, de dragul lui.
Cum sunteti 2 caposi, care pretindeti ca va iubiti dar de fapt nu este chair asa mare dragostea aia, odata ce nici unul din voi nu vrea sa cedeze, va sfatuiesc sa alegeti o a treia casa si locatie, unde sa locuiti doar voi doi, fara nici un parinte.
Nu incepeti o relatie de viata, cu stangul. Nu stati cu parintii, daca in trecut ati avut probleme.
Mai lasati din ambitie si faceti compromisuri, ca asta inseamna o casnicie adevarata: sa-ti iubesti si respecti partnerul, gata sa faci compromisuri de fiecare data, doar ca sa-ti vezi partenerul fericit.
Daca este dragoste adevarata, merita orice sacrificiu.
Pleci la capatul pamantului pentru el (sau ea, dupa caz), daca asta iti cere, doar pentru ca-l iubesti cu toata inima.

Dacă nu sunteți suficient de compatibili nici măcar să vă puneți de acord asupra locului unde să trăiți, de ce crezi că sunteți suficient de compatibili încât să aveți o viață împreună?

Și încă o nelămurire. De ce nu vă mutați într-un oraș mare în care există oportunități pentru orice gen de carieră și unde puteți face fiecare ce-și dorește? Sau el vrea să lucreze pe o platformă petrolieră din Oceanul Indian iar tu vrei să lucrezi la o stațiune de cercetare din Antarctica?

El vrea doar acolo pentru ca acolo isi vede perspectivele.Si eu i-am spus de multe ori ca la ani noștri si sa stam in chirii sau cu greutăți nu ar mai trebui sa stam pe capul parintilor sau după fundul mamei, dar el o tine mereu pe a lui ca el nu depinde de mama lui ca isi castiga bani.Dar nu cred ca daca ai niste bani in buzunar si stai cu mata esti bărbat responsabil.

Serios,eu am vina ca nu renunț la o cariera,la viitorul meu, la ami castiga pâine pentru ca lui nu ii este comod se mute? Nu stiu daca ai citit atent ce am scris.El nu vine unde sunt eu pentru ca nu e langa ai lui, nu cunoaste pe toata lumea, nu ii place lui structură orașului sau oameni in el.Eu nu ma mut unde vrea el pentru ca asta ar insemna sa stau cu ai lui, sa ma tina el pentru ca nu am posibilități de angajare si sa ma simt continuu ca intr-o zona in care nu am ce sa caut.

Pentru ca el nu vrea sa plece de langa ai lui, din zona in care sa obisnuit si de unde are cunostite.Eu atata timp cat am perspective de viitor și nu stau cu părinți pot sa ma acomodeze oriunde. Am spus de orașul meu pentru ca acolo am cat de cunostinte de unde am putea munci si tot restul plus o locuinta.

Barbatii care locuiesc cu parintii sunt de evitat. Doar fatalaii (ca s-o citez pe Dana Budeanu) stau cu "mami" dupa ce-au depasit 22-23 de ani.

În ziua de azi se pare că răspunsul corect este că pe primul plan este sinele și realizarea personală. Cât timp tu nu vei fi mulțumită de ceea ce devii, nu vei putea avea o relație de bună calitate oricâtă dragoste ar fi la început.
Eu aș alege „orașul" în locul tău. Dacă și el alege la fel... e pierderea lui. Ție o să-ți treacă odată cu vremea.

Keep calm and let her talk nonsense as usual.

Nu merita un sacrificiu atat de mare.
Simplul fapt ca te intrebi arata clar ca nu il iubesti cu adevarat.
Urmeaza-ti cariera.

Asta tu decizi.
Iubirea înseamnă continuarea vieții pe pământ prin tine și un partener, el sau altul.
Iubirea cere sacrificii. Eu am făcut despre asta o nuvelă, Al 6-lea semn de iubire- scrisoare deschisă unei viitoare nore. o găsești pe unul din siturile mele literare. http://bit.ly/2MZ1aZ4            http://bit.ly/2xK1SUi al 6-lea semn de iubire fiind sacrificiul.
Eu personal am sacrificat o iubire imensă care a durat 9 ani pentru o carieră. O parte din poveste o găsești în nuvela Apeluri telefonice întârziate. O mai regret și acum, dra viața trebuie să meargă înainte cu sau fără regretele noastre.

Păi dacă așa se pune problema, înseamnă că el nu este dispus să facă niciun compromis pentru tine.

Și atunci întrebarea este: "Ești dispusă să lași tu 100% de la tine pentru o viață lângă omul ăsta care nu vrea să facă niciun compromis pentru tine?"

Numai tu poți să răspunzi la întrebarea asta, dar din câte știu eu, pentru ca o relație să funcționeze este nevoie ca ambele părți să facă niște concesii.

Stai să ghicesc: Tu vrei în București (că acolo cică aveți posibilități infinite), el vrea în Transilvania, Banat sau Bucovina. Este?

Dacă este așa, țin să te informez că și în acesste trei zone ai posibilități foarte mari de a-ți construi o carieră bine plătită

Daca tu vrei la Bucuresti si el la Brasov, mutati-va la Cluj. Nu conteaza unde sunteti atata timp cat sunteti impreuna, iar faptul ca nu va puteti decide pe un lucru atat de infim din punctul meu de vedere, denota ca relatia voastra nu este inca in stadiul la care tu crezi.

Nu prea vreau sa dezvălui orașele unde locuim dar nici de cum nu sunt de dimensiunile celor mentionate. Abele sunt orașe mici doar ca cel in care vrea el sa stam e mult mai mic si cu mai putine posibilități, trage mai mult a comună decat a oras.

Nu vrea decat acolo, pentru munca lui si planurile pe care si le-a propus alt motiv nu invocă decat ca are el senzatia ca in zona aia va avea mai mult de castigat.Defapt zice ca vom avea de castigat dar fara ca eu sa pot sa fac nimic sau sa am concret o munca a mea, iar eu sincer nu am chef sa stau toata viata sa imi scoată ochii ca el face, el ma tine sau sa ajunga sa fie șeful meu daca va reuși vreodată ce si-a propus.

Raspunsul la problema ta, privit din afara, e simplu. Lasa-l cu ma-sa, tac-su si oraselul lui de unde nu-si poate misca fundul si vezi-ti de cariera si viata ta.
Pe de alta parte, are si el dreptate, nu e normal, daca se muta la tine in oras sa locuiti cu ai tai. E chiar innaceptabil, daca vrei parerea mea sincera. Adica ok, se muta la tine in oras, dar va mutati frumos separat de ai tai.
Eu, daca as fi in locul vostru, la varsta voastra, mi-as termina studiile si apoi mi-as cauta job intr-un oras mare, de preferinta in Bucuresti, sau eventual in Cluj si m-as muta acolo. Sau in strainatate.

De acord cu tine, e imatur dar îi place să facă pe maturul. planul lui era ce? să te aducă în casa la ai lui sau să vă mutați în chirie la el în oraș?

Vrea sa stea cu maicasa ca si ei stau in chirie si ori sa se mute maicasa ori in timp daca si cand strânge bani sa isi ia casa aici ceia ce e foarte greu.
Aici eu nu ma inteleg cu nimeni, nu cunosc nimic, munca este forte puțină ca e mai mult comună decat oras si eu chiar nu am ce sa fac.
La mine in oras si eu am casa care sta goală asteapta renovată, sau o grămadă de chirii plus locuri de munca.

Păi noi la mine in oras am luat o chirie.Plus ca am o casa ce trebuie renovată.

Alegeti un alt oras departe de casa pentru amandoi si mutati-va acolo.

O vinzi si-ti iei alta in alt oras.

Ce sa vanda, ca ce iei pe o casa intr-un oras mic, nu-ti ajunge de o garsoniera in Bucuresti sau Cluj...Ca ideea nu e sa te muti doar de dragul de a te muta, ci sa te muti unde ai perspective mai bune.

Da. Se muta unde au perspective mai bune amandoi. Lasa fiecare de la el si pleaca.
Cat despre pretul apartamentului, sunt destule orase mici cu preturi gigantice la locuinte (desi nu-ti ofera nimic) din cauza ca se afla in proximitatea unui oras mare, ca sunt frecventate de turisti sau din cauza ca sunt straini veniti sa lucreze in zona. Daca se afla intr-unul din cazurile astea, si-ar putea permite un apartament mai mic intr-un oras cu suficiente oportunitati precum Sibiu, Oradea, Alba-Iulia, Targu Mures.

Alba-Iulia sau Targu Mures, orase cu oportunitati?! Glumesti, nu?!

A zis ca sta intr-un oras mic. Daca isi face cariera intr-unul cu 30-40.000 de mii de locuitori, nu si-o poate face si in unul cu 100.000?

Da, inca o data confirmi chiar tu ce ziceam eu mai sus.

Nu, iubirea nu merită niciodată sacrificii, pentru că ele se transformă mai apoi în reproșuri, frustrări, regrete, etc.
Aveți 2 posibilități:
1. Fiecare își vede de treaba lui, fără să rămâneți cu drame precum "nu m-a ales pe mine", pentru că nu are sens, se aplică amândurora.
2. Vă mutați într-un loc neutru.

"Ce pot sa aleg dintre a locui unde vreau, a munci ce vreau si a ma simti acasa sau a sta intr-un loc fata de care nu am nici o atracție, nu vad sa imi ofere un viitor dar stand langa cel pe care îl iubesc?" - Alege să rămâi la tine. Dacă stând cu el, nu te simți "acasă" și față de locul acela (unde e el) nu simți nicio atracție, cum zici, atunci nu e persoana potrivită și făcând compromisuri nu faceți decât să generați frustrari viitoare, când vă veți despărți oricum.
Iubire ar fi dacă v-ați certa pentru că nu v-ați putea decide unde să stați deoarece ambii ați vrea doar să fiți împreună, nu contează unde. Ce aveți voi, e un trecut care vă face să credeți că ați trecut prin ceva împreună și "aveți ceva", când de fapt, nici nu ați început încă.

Exact ce spuneam, esti mult prea egoista, ca sa faci compromisuri.
Cat de iubit, probabil ca nu-l iubesti pe cat de mult afirmi, odata ce nu esti gata sa iti daruiesti viata, pentru omul drag!
Eu sunt accea care am plecat la capatul pamantului, de dragul sotului si al copiilor. El a ales sa traim in Australia, eu am spus: "casa si fericirea mea, sunt acolo unde esti tu si copii nostri".
Am renuntat la tot ce construisem in tara: propietati, masini etc si am luat-o de la capat intr-o lume noua, necunoscuta. Viata si fericirea mea nu consta in lucruri materiale si case, ci in sentimente puternice pentru oamenii dragi.

Vorbind de sacrifiu aici, nu de stat cu ai tai, versus cu a lui!
Sacrifiu facut de amandoi, de dragul amandorura: sa va mutati impreuna intr-o casuta inchiriata, doar voi doi si sa va gospodariti impreuna.
De ce varianta asta ai exclus-o?

Nu am exclus eu nimic.Am spus că putem sa ne mutăm oriunde unde avem perspective nu in cuca macai unde eu nu am posibilitatea de a munci sau sa fac ceva.Iti este usor tie sa vorbesti, ca doar nu tu rămâi fără un loc de munca stand cu socrii, făcând copii si ne având o pensie la bătrânețe.Pai eu daca merg dupa el si nu am unde si ce sa muncesc, nu o sa am bani mei sa ma întrețin si se intampla sa ne despărțim sau el sa pățească ceva eu ce fac? Raman boschetari ca nu stiu sa fac nimic, ca nu am o experiență, ca nu am o calificare?
Ceia ce nu înțelegi tu e ca el nu vrea decat unde vrea si cum vrea.De ce sa accept eu asta cand eu am gasit cai de mijloc ca sa fie bine pentru amândoi si el refuza si asta? Trebuie sa renunț eu la ami face un viitor, la a munci, la o grămadă de posibilități pentru ca el să stea lângă ai luni, sa ii fie comod? Eu cred ca asta nu e iubire si ajung pe zi ce trece la concluzia ca acceptând si pana acum atâtea eu dau dovadă de iubire si el de nepăsare si egoism.